Decizia nr. 12 din 21 noiembrie 2005 cu privire la caile de atac împotriva încheierilor pronuntate în cursul urmaririi penale, în prima instanta si în apel, referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestarii preventive.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

– SECȚIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. XII din 21 noiembrie 2005                                                                        Dosar nr. 12/2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 119 din 08/02/2006

    Sub președinția doamnei Lidia Bărbulescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, conformându-se dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la căile de atac împotriva încheierilor pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță și în apel, referitoare la revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea cerințelor legii, fiind prezenți 95 de judecători din totalul de 110 judecători aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, precum și încheierea dată, în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care se respinge cererea privind revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs.

     SECȚIILE UNITE,

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 1403 alin. 1 și ale art. 141 din Codul de procedură penală, s-a constatat că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar, pronunțându-se în mod diferit cu privire la posibilitatea atacării, separat, cu recurs a încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, precum și în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că această încheiere poate fi atacată separat cu recurs, în temeiul art. 1403 alin. 1 și al art. 141 din Codul de procedură penală.

    Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că o atare încheiere nu poate fi atacată, separat, cu recurs, întrucât art. 1403 alin. 1 și art. 141 din Codul de procedură penală nu prevăd o cale de atac separată împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive.

    Aceste din urmă instanțe au procedat corect.

    Potrivit art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, încheierea prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive, încheierea prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive și încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă pot fi atacate cu recurs de către învinuit sau inculpat și de procuror la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Din prevederile acestui text de lege rezultă că încheierea prin care nu se dispune revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, ci se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a acestei măsuri preventive, nu poate fi atacată cu recurs în condițiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală.

    Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive, art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat. Prin urmare, art. 141 nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiile art. 141 din Codul de procedură penală.

    În raport cu prevederile art. 1403 alin. 1 și ale art. 141 din Codul de procedură penală, a recunoaște calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrar art. 23 alin. (7) și art. 129 din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar încălca art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.

    Rațiunile pentru care în art. 1403 alin. 1 și art. 141 din Codul de procedură penală nu a fost reglementat recursul împotriva încheierilor prin care, în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță ori în apel, a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive constau, pe de o parte, în faptul că o nouă cerere de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, pentru motive noi, poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale sau al judecății.

    Pe de altă parte, prin dispozițiile art. 146 alin. 12, art. 1491 alin. 13, art. 159 alin. 8, art. 160^a alin. 2 și art. 160^b din Codul de procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanță ierarhic superioară, asupra legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul urmăririi penale și al judecății, cât și verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecății.

    Totodată, lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunțată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, nu contravine art. 5 paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia „orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală”. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 5 paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a se stabili că încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, precum și încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, nu pot fi atacate, separat, cu recurs.

     PENTRU ACESTE MOTIVE

     În numele legii

     D E C I D:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

    În aplicarea dispozițiilor art. 1403 alin. 1 și ale art. 141 din Codul de procedură penală, stabilesc:

   1. Încheierea prin care se dispune, în cursul urmăririi penale, respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

   2. Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune respingerea cererii de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive nu poate fi atacată, separat, cu recurs.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2005.

 

    VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIDIA BĂRBULESCU

 

    Magistrat-asistent șef,
Victoria Maftei