Decizia nr. 18 din 12 decembrie 2005 cu privire la confiscarea speciala a mijlocului de transport în cazul infractiunilor prevazute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

    – SECȚIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. XVIII din 12 decembrie 2005                                                         Dosar nr. 13/2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 285 din 29/03/2006

     Sub președinția doamnei Lidia Bărbulescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, conformându-se dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit la data de 21 noiembrie 2005 în vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea cerințelor legii, fiind prezenți 95 de judecători din totalul de 110 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune ori de câte ori se dovedește că acesta a constituit un mijloc propriu de realizare a activității infracționale impus de natura și specificul faptei incriminate, precum și în cazul în care acesta a constituit o componentă a modului de concepere a activității infracționale.

    În vederea deliberării, a fost amânată pronunțarea pentru data de 12 decembrie 2005, când

     SECȚIILE UNITE,

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) din Codul penal și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a constatat că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar, pronunțându-se în mod diferit cu privire la confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din aceeași lege.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, în cazul acestor infracțiuni, confiscarea specială se dispune ori de câte ori mijlocul de transport a fost folosit la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fără a constitui însă un mijloc indispensabil de săvârșire a infracțiunii.

    Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a mijlocului de transport se dispune atunci când acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10 din aceeași lege, precum și atunci când mijlocul de transport, prin modul în care a fost concepută activitatea infracțională, era destinat să servească la realizarea laturii obiective a uneia dintre infracțiunile menționate.

    Aceste din urmă instanțe au procedat corect.

    Cu privire la confiscarea specială, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri prevede că drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din lege se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

    Totodată, potrivit art. 118 lit. b) din Codul penal, sunt supuse confiscării speciale lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea unei infracțiuni, dacă sunt ale infractorului, aceste prevederi din partea generală a Codului penal fiind aplicabile, conform art. 362 din același cod, și faptelor sancționate penal prin legi speciale, cum este cazul faptelor sancționate penal prin art. 2-10 din Legea nr. 143/2000.

    Ca atare, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) din Codul penal, confiscarea specială a mijlocului de transport se poate dispune în cazul în care se dovedește că acesta a servit la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost destinat să servească la săvârșirea uneia dintre aceste infracțiuni.

    Măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se dispune, ținându-se seama de prevederile art. 111 alin. 1 din Codul penal, în măsura în care există o stare de pericol rezultată din întrebuințarea pe care acesta a primit-o în săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 sau din destinația care i s-a dat mijlocului de transport în scopul comiterii infracțiunii.

    Prin urmare, pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, mijlocul de transport trebuie să fi servit efectiv la săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv pentru a comite infracțiunea, iar pentru a fi supus confiscării speciale în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza a II-a din Codul penal, mijlocul de transport trebuie să fie fabricat, pregătit sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, fiind deci destinat să servească la comiterea acesteia.

    În acest sens, de exemplu, mijlocul de transport cu care făptuitorul s-a deplasat având asupra sa o cantitate de droguri ce urma a fi vândută nu ar putea fi considerat că a servit la săvârșirea infracțiunii, în timp ce mijlocul de transport în caroseria căruia au fost ascunse drogurile ce urmau a fi vândute, precum și mijlocul de transport care a fost pregătit sau adaptat pentru a putea fi ascunse drogurile în interiorul acestuia sunt supuse confiscării speciale, întrucât primul a servit efectiv la săvârșirea infracțiunii, iar cel de-al doilea a fost pregătit ori adaptat în scopul comiterii acesteia, fiind destinat să servească la săvârșirea infracțiunii.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a se decide în sensul concluziilor menționate.

     PENTRU ACESTE MOTIVE

     În numele legii

     DECID:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

    În aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) din Codul penal și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri, stabilesc:

    Măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. b) teza I din Codul penal, numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2005.

 

    VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIDIA BĂRBULESCU

 

    Magistrat-asistent-șef,
Victoria Maftei