Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 85 de judecători din totalul de 108 în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Florența Baltă.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că atât cadrele militare active, cât și polițiștii beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicamente gratuite, potrivit reglementărilor din legile speciale, dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și, respectiv, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, la care se face referire în hotărârile Guvernului nr. 270/1999 și nr. 677/2003.

    În aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, instanțele judecătorești s-au pronunțat în mod diferit asupra condițiilor în care cadrele militare active și polițiștii beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicamente gratuite.

    Astfel, unele instanțe, considerând că toate categoriile de personal la care se referă dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, beneficiază de asistență medicală și de medicamente gratuite în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, au admis cererile cadrelor militare și polițiștilor care au solicitat restituirea sumelor de bani reținute cu titlu de contribuție la Fondul asigurărilor sociale de sănătate.

    În motivarea acestor soluții au fost invocate prevederile art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, prin care, pe lângă serviciile medicale gratuite din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, s-a mai prevăzut asigurarea gratuită a asistenței medicale, profilactice și curative în situații speciale și în misiuni specifice, precum și dispozițiile art. 4 ale aceleiași hotărâri, potrivit cărora asistența medicală și medicamentele gratuite pentru cadrele militare se asigură din fondurile bugetare.

    S-a mai motivat că reglementările din legile nr. 80/1995 și nr. 360/2002 sunt derogatorii de la principiul obligativității plății contribuției la asigurările sociale de sănătate, iar datorită caracterului lor special au prioritate de aplicare.

    Relevându-se că prin nici o dispoziție din legile cu caracter special la care s-a făcut referire nu s-a condiționat acordarea asistenței medicale gratuite cadrelor militare și polițiștilor de plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, s-a conchis că acestor două categorii de persoane nu le sunt aplicabile prevederile cu caracter general referitoare la obligativitatea achitării contribuției menționate.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că atât cadrele militare, cât și polițiștii beneficiază, în baza legilor speciale, de asistență medicală și medicamente gratuite, dar numai cu respectarea dispozițiilor cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și, respectiv, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 și în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

    Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, în vigoare de la data de 1 ianuarie 1998 până la 20 noiembrie 2002, când a fost abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, erau supuse în mod obligatoriu asigurării următoarele categorii de persoane: cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii având reședința în România, stabilindu-se în acest cadru, prin alin. (2) al aceluiași articol, că „asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările de sănătate”.

    Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002 au fost preluate aceleași reglementări, precizându-se la art. 4 alin. (1), în conținutul ce i s-a dat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2005, că „sunt asigurați, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au domiciliul sau reședința în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.

    Este semnificativ că prin art. 12 lit. g) din această ordonanță a fost instituită obligația asiguraților de a achita contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, care, potrivit art. 50 alin. (1) lit. a), se formează în primul rând din „contribuții ale persoanelor fizice și juridice”.

    Excepțiile de la principiul contribuției obligatorii la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate au fost reglementate succesiv în art. 6 din Legea nr. 145/1997 și în art. 6 alin. (1) lit. a)-i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, în cuprinsul cărora nu sunt menționate cadrele militare și polițiștii.

    Tot astfel, cadrele militare și polițiștii nu se regăsesc nici între categoriile de persoane considerate asigurate prin efectul legii, cu scutire de plată a contribuției, potrivit art. 55 din Legea nr. 145/1997, sau asigurate, cu plata contribuției din alte surse, conform prevederilor art. 6 alin. (2) lit. a)-e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002.

    Prin urmare, nefăcând parte din nici una dintre categoriile scutite de plata contribuției obligatorii la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, atât cadrelor militare, cât și polițiștilor le-a revenit obligația, mai întâi în conformitate cu art. 52 alin. (1) din Legea nr. 145/1997, iar după abrogarea acesteia, în temeiul art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, de a plăti contribuția bănească lunară pentru asigurările de sănătate.

    De altfel, prin Ordonanța Guvernului nr. 56/1998, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 458/2001, s-a prevăzut la art. 3 lit. b) că Fondul de asigurări de sănătate ce se virează la Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești se compune și din „contribuția personalului militar și civil, a personalului și magistraților din autoritatea judecătorească, …. a militarilor angajați pe bază de contract, din ministerele, instituțiile și structurile prevăzute la art. 1 alin. 1,…”, ceea ce exprimă voința neîndoielnică a legiuitorului ca și aceste categorii de persoane să achite cotele de contribuție lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, potrivit reglementărilor generale privind constituirea acestui fond.

    Așa fiind, se impune să se considere că atât cadrele militare, cât și polițiștii nu fac parte dintre categoriile de persoane excluse de la obligația cu caracter general de a plăti contribuția la formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

    În legătură cu această obligație cu caracter general, căreia cele două categorii de persoane trebuie să i se conformeze, este de reținut reglementarea cu caracter special prevăzută la art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995, astfel cum a fost modificată și completată ulterior, potrivit căreia cadrele militare în activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

    Pentru aplicarea acestei dispoziții a legii a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 270/1999, precizându-se în art. 1 următoarele: „cadrele militare în activitate au dreptul la asistență medicală și medicamente, în condițiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare, și ale prezentei hotărâri, în toate situațiile în care medicii sau alt personal sanitar acreditat recomandă un tratament medical”.

    Rezultă deci că nici aceste dispoziții nu infirmă existența obligației cu caracter general a cadrelor militare de a contribui, prin plata unei sume lunare, la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

    Aceste prevederi legale au fost aplicabile și polițiștilor până la data de 19 iunie 2003, când a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Hotărârea Guvernului nr. 677 din 12 iunie 2003 privind condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale și psihologice, a medicamentelor și protezelor pentru polițiști.

    Ca și în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 privind stabilirea condițiilor de acordare a asistenței medicale, medicamentelor, concediilor medicale și scutirilor medicale pentru cadrele militare în activitate, prin art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003 s-a prevăzut, tot cu caracter de principiu, că „polițistul beneficiază în mod gratuit de asistență medicală și psihologică, medicamente și proteze, în condițiile prezentei hotărâri și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, cu modificările ulterioare”.

    Așa fiind, câtă vreme, cu privire la aspectele pe care nu le reglementează, cele două legi speciale fac trimiteri la norma generală, concluzia ce se impune este aceea că și în materia obligativității plății contribuției la formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate este aplicabilă aceeași normă generală, deoarece normele speciale nu conțin dispoziții contrare.

    Ca urmare, gratuitățile la care se referă Legea nr. 80/1995 și Legea nr. 360/2002 se acordă conform reglementărilor din Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 și, respectiv, din Hotărârea Guvernului nr. 677/2003, fără scutirea cadrelor militare în activitate și a polițiștilor de obligația de a contribui la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

    În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că atât cadrele militare active, cât și polițiștii beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicamente gratuite numai dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și, respectiv, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 și în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

    În aplicarea dispozițiilor art. 9 lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, stabilesc:

    Atât cadrele militare active, cât și polițiștii beneficiază de asistență medicală gratuită și de medicamente gratuite, potrivit reglementărilor din legile speciale, numai dacă au fost respectate dispozițiile cu caracter general cuprinse în Legea nr. 145/1997 și, respectiv, în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002, privind achitarea cotelor de contribuție lunară la Fondul asigurărilor sociale de sănătate, la care se face referire în Hotărârea Guvernului nr. 270/1999 și în Hotărârea Guvernului nr. 677/2003.

    Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

    Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2006.