ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –
DECIZIA Nr. XI din 20 martie 2006 Dosar nr. 2/2006
Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 656 din 28/07/2006
Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, în cazul cererii de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere a somației de plată.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 80 de judecători din totalul de 106 judecători aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că nu este admisibilă cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 în legătură cu soluționarea cererii de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată.
Astfel, unele instanțe au admis cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată, în condițiile în care comunicarea acesteia s-a făcut potrivit prevederilor art. 86-100 din Codul de procedură civilă, chiar dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că prin dispozițiile art. 6 alin. (4) din ordonanța menționată se derogă în mod nejustificat de la regula privind comunicarea actelor de procedură instituită prin art. 86 alin. 1 din Codul de procedură civilă. S-a mai învederat că prin această derogare se împiedică realizarea celerității impuse de procedura privind somația de plată, deoarece comunicarea ordonanței de admitere a cererii creditorului privind somația de plată se poate realiza mult mai repede și în aceleași condiții atunci când confirmarea primirii se obține prin agenții procedurali ai instanței sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii lui.
Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că, pentru a fi admisibilă cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței pronunțate de instanță, trebuie făcută dovada comunicării acesteia prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, astfel cum se prevede la art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.
Pentru faza judecății (cognitio), prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 se prevede că „procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații”.
Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din aceeași ordonanță a Guvernului, dacă nu a intervenit închiderea dosarului, „judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților”, iar în cazul în care „constată că pretențiile creditorului sunt justificate, … emite ordonanța care va conține somația de plată către creditor, precum și termenul de plată”.
Tot în art. 6 din această ordonanță a Guvernului se mai prevede, la alin. (4), că „ordonanța se va înmâna părții prezente sau se va comunica fiecărei părți, de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.
Din această ultimă dispoziție cu caracter imperativ rezultă că instituirea unei atare prevederi speciale de comunicare este determinată de urgența pe care o reclamă soluționarea unor astfel de cauze, precum și de necesitatea evitării comunicării unor acte de asemenea importanță prin afișare, în condițiile prevăzute în art. 92 și 921 din Codul de procedură civilă.
De altfel, este de observat că ordonanța de admitere a cererii de somație de plată este o hotărâre cu caracter provizoriu, a cărei definitivare depinde de exercitarea de către debitor a cererii de anulare și, respectiv, de modul de soluționare a acesteia.
Constituind mijlocul prin care debitorul poate contesta ordonanța privind somația de plată, cererea în anulare este o cale de atac specială și unică, rezervată numai debitorului pârât, prin care se solicită doar anularea ordonanței. Instanța învestită cu soluționarea cererii în anulare poate anula ordonanța sau o poate confirma. Hotărârea prin care este respinsă cererea în anulare este irevocabilă potrivit art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, astfel cum a fost introdus prin Legea de aprobare nr. 195/2004.
Într-o a doua fază (executio), la cererea creditorului, ordonanța împotriva căreia nu s-a formulat cerere în anulare sau hotărârea de respingere a cererii în anulare, rămasă irevocabilă, va fi învestită cu formulă executorie și, astfel învestită, ea constituie titlu executoriu conform art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001. Rezultă că învestirea cu formulă executorie a ordonanței, pentru ca aceasta să fie pusă în execuție silită, reprezintă o condiție prealabilă și imperativă a executării silite, așa încât neîndeplinirea ei atrage nulitatea urmăririi.
Cât privește procedura învestirii ordonanței cu formulă executorie sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 și ale art. 376 din Codul de procedură civilă, în raport cu care admiterea cererii de învestire este condiționată de caracterul definitiv al ordonanței sau de caracterul irevocabil al hotărârii de respingere a cererii în anulare. Ca urmare, este necesar ca instanța de judecată, în exercitarea rolului activ, să verifice în ce măsură s-au respectat dispozițiile art. 9 alin. (2) cu referire la art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, atât cu privire la comunicarea ordonanței, cât și cu privire la modalitatea în care aceasta a rămas irevocabilă.
În această privință se impune să se aibă în vedere că nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 ar atrage, pe de o parte, încălcarea principiului disponibilității și lipsirea debitorului de posibilitatea de a se apăra, iar pe de altă parte, ar crea posibilitatea invocării nulității relative a actului, în cadrul unei contestații la executare, în conformitate cu dispozițiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Așa fiind, în raport cu dispozițiile legale la care s-a făcut referire, se impune să se rețină că ordonanța ce conține somația de plată nu este susceptibilă de a fi învestită cu formulă executorie decât dacă a fost comunicată părților prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, potrivit prevederilor art. 6 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, republicată, și ale art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că nu este admisibilă cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată, dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aplicarea dispozițiilor art. 6 alin. (4) și art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001, stabilește:
Cererea de învestire cu formulă executorie a ordonanței de admitere, în tot sau în parte, a somației de plată nu este admisibilă dacă aceasta nu a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 martie 2006.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat asistent,
Victoria Maftei