Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina sesizarea – recurs în interesul legii, formulată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, cu privire la dispozițiile legale aplicabile, în materia reorganizării judiciare și a falimentului, în cazul creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 80 de judecători din totalul de 106 judecători aflați în funcție.

    Apreciindu-se că, pentru soluționarea chestiunii de drept la care se referă sesizarea, este necesară cunoașterea practicii judiciare de ansamblu a instanțelor din țară cu privire la dispozițiile legale aplicabile în materia reorganizării judiciare și a falimentului, în cazul creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar nu doar a unui număr restrâns de complete, din cadrul a două secții comerciale ale unei singure curți de apel, Secțiile Unite au dispus, la termenul din 16 ianuarie 2006, să fie prezentat un raport în acest sens.

    Constatându-se că raportul a fost depus la dosar, s-a dat cuvântul judecătorului Edita Lovin, desemnat pentru întocmirea acestuia, care a prezentat concluziile la care a ajuns, subliniind că, pe ansamblu, instanțele judecătorești din țară nu au un punct de vedere unitar în soluționarea chestiunii de drept la care se referă sesizarea.

    Prin sesizarea formulată, în temeiul prevederilor art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 57 din Legea nr. 219/2005, referitoare la exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, Colegiul de conducere al Curții de Apel București a relevat că în cadrul celor două secții comerciale ale acestei curți de apel nu există practică unitară cu privire la problema dispozițiilor legale aplicabile, în materia reorganizării judiciare și a falimentului, în cazul creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    S-a învederat în acest sens că prin unele soluții, întemeiate pe dispozițiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, s-a dispus înregistrarea creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la valoarea lor în lei, iar prin alte soluții, apreciindu-se că au prioritate de aplicare dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 și cele ale art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2003, s-a considerat că trebuie acceptate creanțele consolidate în dolari S.U.A. la data preluării creanțelor.

    Apreciindu-se că pentru a se putea pronunța, în spiritul prevederilor art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, asupra unei chestiuni de drept soluționate diferit în completele de judecată ale celor două secții comerciale din Curtea de Apel București, este necesară cunoașterea practicii judiciare de ansamblu, existentă în materia respectivă la instanțele judecătorești de pe întregul teritoriu al țării, Secțiile Unite au dispus să fie prezentat un raport în acest sens.

    Din examinarea raportului judecătorului care a fost desemnat să-l întocmească, precum și a hotărârilor instanțelor din țară la care se face referire prin concluziile acestuia, rezultă următoarele aspecte de soluționare diferită a chestiunii de drept ce face obiectul sesizării:

    Unele instanțe au apreciat că, în astfel de cauze, sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 și ale art. 2 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2003, considerând că natura creanțelor, atât a celor bugetare, cât și a celor prioritare preluate la datoria publică, este imperativă, astfel că ea însoțește creanțele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    S-a considerat că textele menționate, din ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 51/1998 și nr. 95/2003, sunt dispoziții speciale în raport cu Legea nr. 64/1995, republicată.

    În motivarea acestui punct de vedere, s-a subliniat că operațiunea de consolidare în valută are caracter matematic, ea efectuându-se în momentul înregistrării în evidențele Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în scopul conservării valorii creanței pe perioada recuperării. S-a mai arătat că o atare operațiune nu constituie o modificare a valorii creanței, ca urmare a adăugării de dobândă, de majorare sau de penalități în sensul art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată, ci doar o modalitate de asigurare a recuperării creanței fără riscul devalorizării.

    În fine, s-a mai invocat, în sprijinul punctului de vedere menționat, împrejurarea că asemenea creanțe sunt bugetare și rezultă dintr-un titlu executoriu, conform art. 80 alin. (2) și (3) din Legea nr. 64/1995, republicată, nefiind supuse verificării judecătorului-sindic, ci urmează să fie înscrise în cuantumul și la ordinea de prioritate prevăzută în legea specială, care este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2003.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că dispozițiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, sunt aplicabile și în cazul creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    Aceste instanțe au apreciat că, indiferent de natura creanțelor Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, care se regăsesc în pozițiile ce privesc distribuția din cadrul procedurii colective, se impune să se aibă în vedere că acestei proceduri concursuale îi sunt specifice reguli cărora trebuie să li se supună toți creditorii.

    S-a motivat că normele instituite prin art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, sunt aplicabile deoarece au caracter special față de celelalte reglementări, care se referă doar la procedurile de executare individuală. Ca urmare, s-a subliniat că, în conformitate cu prevederile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, care nu fac nicio diferență în raport cu natura creanțelor exprimate în valută, se impune să se dispună în toate cazurile înregistrarea acestora în lei, la cursul Băncii Naționale a României existent la data deschiderii procedurii, indiferent dacă aparțin Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sau altor creditori.

    Ultimele instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    În adevăr, cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare și a falimentului sau de declarare a creanței Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1995, republicată, potrivit căreia orice creditor trebuie să se supună dispozițiilor acestei legi, prin care este reglementată o procedură colectivă, egalitară și concursuală.

    Or, în cadrul acestei proceduri speciale nu pot fi aplicate dispoziții dintr-o altă lege, care reglementează o procedură de recuperare individuală a creanțelor preluate de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    Cum orice derogare de la regulile stabilite prin legea a cărei aplicare se face ar trebui prevăzută chiar în dispozițiile acelei legi, iar Legea nr. 64/1995, reglementând procedura de executare colectivă, nu face diferențe de tratament după natura creanțelor, este evident că dispozițiile din această lege, referitoare la modul de înregistrare a valorii creanțelor, sunt aplicabile și în cazul creanțelor Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

    De aceea, nu pot fi considerate dispoziții speciale textele din ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 51/1998 și nr. 95/2003 referitoare la consolidarea creanțelor în valută, în raport cu Legea nr. 64/1995, republicată, deoarece acele texte se referă la cazurile de executare silită individuală, iar executarea concursuală, prevăzută în această din urmă lege, este o situație juridică specială față de aceea a executării silite individuale.

    În această privință, este de observat că potrivit art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, „creanțele exprimate în valută vor fi înregistrate cu valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale a României existent la data deschiderii procedurii”.

    De altfel, însuși sensul noțiunii de creanță bugetară, aplicabil în materia insolvenței, ca și împrejurarea că aceste creanțe se regăsesc la ordinea de priorități prevăzută în art. 122 pct. 4 din Legea nr. 64/1995, pentru care este aplicabilă procedura de executare colectivă, care nu permite favorizarea unor creditori în dauna altora, impun înregistrarea lor în lei, conform prevederii legale sus-menționate.

    Ca urmare, exprimarea creanțelor în valută, apărând ca o verificare a unor creanțe care nu sunt supuse unei atare operațiuni, ar încălca prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, republicată, și ale art. 83 alin. (2) din aceeași lege, care nu îngăduie nicio derogare de la obligația înregistrării creanțelor în lei la data deschiderii procedurii.

    Așa fiind, concluzia ce se impune este aceea că și în cazul creanțelor în valută preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sunt aplicabile dispozițiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995, republicată, referitoare la obligativitatea înregistrării, cu valoarea lor în lei, la cursul Băncii Naționale a României existent la data deschiderii procedurii.

    Dispozițiile art. 83 alin. (2) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, sunt aplicabile și în cazul creanțelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

    Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

    Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 martie 2006.