Decizia nr. 8 din 20 martie 2006 cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 450 alin. 2 din Codul de procedura penala referitoare la fixarea termenului dupa expirarea caruia poate fi reînnoita cererea sau propunerea de acordare a liberarii conditionate.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. VIII din 20 martie 2006                                       Dosar nr. 38/2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 475 din 01/06/2006

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală referitoare la fixarea termenului după expirarea căruia poate fi reînnoită cererea sau propunerea de acordare a liberării condiționate.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea prevederilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 80 de judecători din totalul de 106 judecători aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că, în cazul respingerii cererii sau propunerii de liberare condiționată, instanța are îndatorirea să fixeze termenul după expirarea căruia cererea sau propunerea să poată fi reînnoită, numai dacă soluția de respingere se întemeiază pe neîndeplinirea condițiilor referitoare la stăruința în muncă, disciplină și dovezi de îndreptare, iar perioada rămasă de executat, până la împlinirea perioadei cerute de lege să fie efectiv executată, nu depășește un an.

     SECȚIILE UNITE

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În aplicarea dispozițiilor art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, atunci „când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere se fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, termen care nu va putea fi mai mare de un an”, instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar.

    Astfel, unele instanțe, prin hotărârea de respingere a cererii sau a propunerii de liberare condiționată, au fixat termen după expirarea căruia să poată fi reînnoită cererea sau propunerea chiar și atunci când durata de timp rămasă de executat, până la împlinirea perioadei cerute de lege să fie efectiv executată, depășește un an.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că un asemenea termen nu poate fi fixat, prin hotărârea de respingere a cererii sau a propunerii de liberare condiționată, decât în cazul în care perioada rămasă de executat, până la împlinirea perioadei cerute de lege să fie efectiv executată, nu depășește un an.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

    Prin art. 59 alin. 1 din Codul penal se prevede că „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mare de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”, stabilindu-se în continuare, în cadrul alin. 2 al aceluiași articol, durata pedepsei ce poate fi considerată executată pe baza muncii prestate, iar prin art. 591, 60 și 62 din Codul penal, criteriile potrivit cărora se acordă liberarea condiționată în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, în cazuri speciale sau de executare a pedepsei într-o închisoare militară.

    Pe de altă parte, în conformitate cu art. 450 alin. 1 din Codul de procedură penală, „liberarea condiționată se dispune, la cererea sau propunerea făcută potrivit legii privind executarea pedepselor, de către judecătoria în a cărei circumscripție se află locul de deținere, iar în cazul prevăzut în art. 62 alin. 3 din Codul penal, de către tribunalul militar în a cărui circumscripție se află închisoarea militară”.

    Așa cum s-a mai arătat, prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că, atunci când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere se fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită, precizându-se că acest termen nu poate fi mai mare de un an.

    Din această ultimă precizare, referitoare la limita maximă a termenului ce se poate fixa pentru reînnoirea propunerii sau a cererii de acordare a liberării condiționate, rezultă implicit că instanța are îndatorirea să fixeze un asemenea termen numai dacă perioada rămasă de executat, până la împlinirea fracțiunii de pedeapsă cerute de lege să fie efectiv executată, nu depășește un an.

    A considera altfel ar însemna ca, datorită duratei mai mari de un an a segmentului de pedeapsă ce trebuie executat până la împlinirea fracțiunii necesare pentru reînnoirea cererii sau a propunerii de liberare condiționată, să devină lipsită de sens fixarea termenului, care nu poate depăși un an, ceea ce ar fi inadmisibil.

    Așa fiind, față de finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței de a fixa termenul de reînnoire a cererii sau a propunerii de acordare a liberării condiționate, care nu poate fi alta decât aceea a asigurării posibilității de a se examina din nou situația celui vizat după trecerea unei perioade de timp, suficientă pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea, dar nu mai îndelungată decât termenul la care se referă dispoziția art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală, se impune concluzia că, în cazul în care este necesar mai mult de un an până la completarea fracțiunii ce trebuie executată din pedeapsă, un astfel de termen nu mai are rațiune să fie stabilit.

    În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau a propunerii de liberare condiționată se impune în toate cazurile în care soluția este determinată de neîndeplinirea cumulativă a cerințelor înscrise în art. 59 și următoarele din Codul penal, inclusiv în situația în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracțiunii ce trebuie să fie executată din pedeapsă nu este mai mare de un an.

    În ipoteza în care cererea sau propunerea de liberare condiționată nu îndeplinește condiția privind fracțiunea din pedeapsă ce trebuie să fie executată, potrivit art. 59 și următoarele din Codul penal, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, se impune a se stabili de instanță, prin hotărârea pe care o pronunță, ca propunerea sau cererea să fie reînnoită numai în cadrul termenului de un an de la data executării în întregime a fracțiunilor din pedeapsă la care se referă art. 59 și următoarele din Codul penal.

     PENTRU ACESTE MOTIVE

     În numele legii

     D E C I D:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilesc:

    Fixarea termenului de reînnoire în cazul respingerii cererii sau al propunerii de liberare condiționată se impune în toate cazurile în care soluția se întemeiază pe neîndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de textele art. 59 și următoarele din Codul penal, inclusiv în situația în care perioada rămasă de executat până la împlinirea fracțiunii legale este mai mică sau egală cu un an.

    În cazul în care cererea sau propunerea de liberare condiționată se respinge pentru neîndeplinirea condiției privitoare la fracțiunea prevăzută de art. 59 și următoarele din Codul penal, iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracțiuni este mai mare de un an, instanța va stabili ca cererea sau propunerea să fie reînnoită potrivit art. 450 alin. 2 din Codul de procedură penală, în termen de un an de la data împlinirii fracțiunii prevăzute de art. 59 și următoarele din Codul penal.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2006.

 

    PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

    Magistrat-asistent șef,
Victoria Maftei