Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în legătură cu problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile instanței de apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 84 de judecători din totalul de 113 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că deciziile pronunțate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condițiile prevăzute de art. 141 raportat la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală.

    În aplicarea dispozițiilor art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, instanțele judecătorești nu au punct de vedere unitar în problema dacă sunt supuse recursului, cu privire la măsurile preventive, deciziile pronunțate în apel, prin care se dispune rejudecarea cauzei.

    Astfel, unele instanțe, invocând prevederile art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit cărora nu sunt supuse recursului deciziile instanțelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, s-au pronunțat în sensul că aceste decizii nu pot fi atacate cu recurs nici cu privire la măsurile preventive, cu motivarea că atribuția examinării lor ar reveni numai instanței învestite cu rejudecarea cauzei.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că, deși hotărârea pronunțată în apel, prin care s-a decis rejudecarea cauzei, nu poate fi atacată cu recurs potrivit prevederilor art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, dispoziția dintr-o astfel de hotărâre referitoare la măsurile preventive este supusă totuși recursului în conformitate cu prevederile art. 141 cu referire la art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

    În raport cu prevederile art. 23 din Constituția României și cu cele ale art. 136 din Codul de procedură penală, măsurile preventive au caracter de excepție, ceea ce a determinat reglementarea acestora prin dispoziții speciale, cuprinse în titlul IV al Părții generale din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții derogă de la normele dreptului comun, fiind aplicabile ori de câte ori se impune examinarea luării, înlocuirii sau revocării ori a încetării măsurilor preventive, indiferent dacă obiectul judecății se referă în exclusivitate la ele sau doar incidental.

    De aceea, în această materie sunt incidente dispozițiile art. 141 și ale art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală, care au caracter de norme speciale, înlocuind aplicarea normei generale înscrise în art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, potrivit căreia nu pot fi atacate cu recurs deciziile instanțelor de apel prin care s-a dispus rejudecarea cauzei.

    Sub acest aspect, este de observat că dispoziția cu caracter general prevăzută la art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală rezolvă doar problema principală, ce se referă la efectele soluției prin care instanța de apel dispune rejudecarea cauzei, iar nu și chestiunile conexe, cum ar fi cele privind măsurile preventive.

    Este adevărat că, în lipsa unei alte reglementări, soluția pentru chestiunea conexă, privind măsurile preventive, ar fi aceea impusă de reglementarea de ansamblu dată prin art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală.

    Dar, în condițiile în care regimul măsurilor preventive a fost reglementat printr-un ansamblu de norme cu caracter special, cuprinse în titlul IV al Părții generale din Codul de procedură penală, între care și cele ale art. 141 și art. 160^b alin. 4 din același cod, se impune concluzia că normele cu caracter general cuprinse în art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală sunt aplicabile numai în măsura în care nu sunt în contradicție cu aceste norme speciale.

    Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală, „încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat”.

    În același sens, prin art. 160^b alin. 4 din Codul de procedură penală, care se referă la verificările ce trebuie făcute în cursul judecății cu privire la starea de arest a inculpatului, se prevede că încheierea pronunțată în exercitarea acestei atribuții, prin care se revocă ori este menținută arestarea preventivă, în cursul judecării cauzei în fond și în apel, poate fi atacată cu recurs.

    Ca urmare, atunci când hotărârea pronunțată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, privește și o dispoziție referitoare la măsuri preventive, această dispoziție este supusă recursului potrivit prevederilor art. 141 din Codul de procedură penală.

    Așa fiind, se impune concluzia că decizia pronunțată în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, este supusă recursului numai cu privire la măsurile preventive la care se referă.

    În aplicarea dispozițiilor art. 385¹ alin. 1 lit. e) teza finală din Codul de procedură penală, stabilesc:

    Deciziile pronunțate în apel, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, pot fi atacate cu recurs numai cu privire la măsurile preventive, în condițiile art. 141 din Codul de procedură penală raportat la art. 160^b alin. 4 din același cod.

    Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2006.