Comunicat privind deciziile pronunţate în recurs în interesul legii în şedinţa din 18 septembrie 2006

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Biroul de Informare şi Relaţii Publice

C  O  M  U  N  I  C  A  T

            În şedinţa din 18 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 6 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii:

–          prin decizia nr. XXIII s-a respins, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la dreptul procurorului de a exercita căile ordinare de atac în privinţa laturii civile a cauzei penale, în cazurile când partea civilă nu face parte din categoriile enunţate în art. 17 din Codul de procedură penală;

–          prin decizia nr. XXIV, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi art. 358 din Codul de procedură penală, dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică.

Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.

–          prin decizia nr. XXV s-a respins, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind instanţa competentă să judece în primă instanţă în cazul în care urmărirea penală sau supravegherea acesteia au fost efectuate de procurori din cadrul parchetelor ierarhic superioare în cauze ce revin în competenţa de soluţionare a procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare;

–          prin decizia nr. XXVI s-a respins, ca rămas fără obiect, recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la data de la care se socoteşte termenul de declarare a recursului împotriva sentinţei pronunţate în cauzele la care se referă art. 2781 alin. 8 lit. a şi b din Codul de procedură penală;

–          prin decizia nr. XXVII, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b, cu referire la art. 10 alin. 1 lit. h teza a II-a din Codul de procedură penală, încetarea procesului penal, în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată de aceste părţi, personal sau prin persoane cu mandat special ori prin înscrisuri autentice.

–          prin decizia nr. XXVIII, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea prevederilor art. 160h  alin. 1 din Codul de procedură penală, în cazul învinuiţilor sau inculpaţilor minori între 14 şi 16 ani, prin pedeapsă prevăzută de lege în accepţiunea reglementării din articolul menţionat se înţelege pedeapsa prevăzută în textul care incriminează fapta săvârşită în forme consumate, fără luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 109 din Codul penal.

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial, Partea I.

 

 

Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Judecător Cristina Mădălina Buta