Decizia nr. 34 din 06 noiembrie 2006 cu privire la modul de solutionare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executarii pedepsei închisorii sau detentiunii pe viata, a contestatiei la executare si a cererii de revizuire, în cazul retragerii acestora.

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

– SECȚIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006                                          Dosar nr. 24/2006

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 368 din 30/05/2007

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la modul de soluționare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a contestației la executare și a cererii de revizuire, în cazul retragerii acestora.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenți 100 de judecători din totalul de 119 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că, în cazul când condamnații își retrag cererile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, cererile de revizuire sau contestațiile la executare, instanța nu se poate considera îndreptățită să ia act de această retragere, ci trebuie să se pronunțe asupra fondului cauzei.

     SECȚIILE UNITE,

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la modul de soluționare a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a cererilor de revizuire și a contestațiilor la executare, în cazul retragerii acestora.

    Astfel, unele instanțe au examinat cererile menționate și s-au pronunțat asupra fondului acestora, neluând în considerare declarațiile prin care au fost retrase.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au luat act de retragerea unor atari cereri, fără a mai proceda la examinarea lor.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    În adevăr, în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, prin care este instituit principiul oficialității procesului penal, se prevede că „actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel”.

    Realizarea acestui principiu impune examinarea, de către instanțele de judecată, a cererilor de revizuire, a contestațiilor la executare, precum și a cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață cu stricta respectare a dispozițiilor procedurale care reglementează modul lor de soluționare.

    Aceasta nu înseamnă, însă, ca situațiile nereglementate în mod expres prin dispozițiile specifice fiecăreia dintre cererile menționate să nu își găsească rezolvarea firească, adecvată conținutului și sensului solicitării pe care partea a înțeles să li-l dea prin exprimarea liberă a voinței sale.

    A considera altfel ar însemna să se contravină principiului dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedură civilă care, reglementând procedura de drept comun în această privință, în măsura în care nu se dispune altfel, potrivit art. 721 din același cod, este aplicabil și în materia dreptului penal.

    În adevăr, în conformitate cu art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.

    Este de observat, de altfel, că la această reglementare, cu valoare de principiu, se și face trimitere în cazul cererii de revizuire, prevăzându-se, prin art. 326 alin. 1 din Codul de procedură civilă, că aceasta „se judecă potrivit dispozițiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată”.

    Ca urmare, instanța învestită cu soluționarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a cererii de revizuire și a contestației la executare, în cazul retragerii acestora, trebuie să ia act de retragerea lor.

În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că instanța învestită cu soluționarea cererilor de amânare ori de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, a cererilor de revizuire și a contestațiilor la executare, în cazul retragerii acestora, va lua act de o atare manifestare de voință.

     PENTRU ACESTE MOTIVE

     În numele legii

     D E C I D:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

    Stabilesc că instanța învestită cu soluționarea cererilor de amânare ori întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detențiunii pe viață, de revizuire și contestație la executare, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voință.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2006.

 

    PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

    Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei