Înalta Curte de Casație și Justiție a României

 ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

– SECŢIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. I din 15 ianuarie 2007                                           Dosar nr. 17/2006

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 81 din 01/02/2008

    Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, săvârșită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 87 de judecători din totalul de 117 în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis, în sensul că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă, cu această ocazie, a unei persoane constituie atât infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, cât și infracțiunea rutieră prevăzută la art. 79 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) din Codul penal.

    Referindu-se la uciderea din culpă a unei persoane în aceleași împrejurări, comisă de către un conducător având o îmbibație alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, a susținut că această faptă constituie infracțiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.

    De asemenea, a cerut să se rețină că și fapta de ucidere din culpă a unei persoane în atare împrejurare, comisă de către un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin niciun alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracțiunea unică, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul penal.

    Instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă, săvârșită cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori o concentrație ce depășește 0,40 g/l alcool pur în aerul expirat.

    Astfel, unele instanțe au considerat că faptele menționate constituie două infracțiuni distincte aflate în concurs real, respectiv, atât infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, cât și în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că în astfel de cazuri faptele constituie o singură infracțiune, complexă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, care o absoarbe pe cea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.

    Prin art. 178 alin. 3 din Codul penal se prevede că atunci „când uciderea din culpă a unei persoane este săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani”.

    Pe de altă parte, la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, este prevăzută ca infracțiune „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge”.

    Ca urmare, din aceste prevederi reiese în mod vădit că infracțiunea de ucidere din culpă, reglementată în art. 178 alin. 3 din Codul penal, constă într-o acțiune ce cuprinde în ea însăși și trăsăturile distinctive ale infracțiunii prevăzute la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, astfel că într-un atare caz, în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă, cea de-a doua infracțiune își pierde autonomia proprie de faptă penală, fiind absorbită în întregime sub formă de circumstanță agravantă în conținutul infracțiunii de ucidere din culpă, devenind componentă a unei singure infracțiuni, complexă, în sensul prevederilor art. 41 alin. 3 din Codul penal.

    În această privință este de observat că uciderea din culpă a unei persoane, săvârșită de un conducător auto care conduce autovehiculul având o îmbibație alcoolică peste limita legală sau în stare de ebrietate, prezintă un pericol social propriu, astfel că legiuitorul a înțeles să stabilească faptul că toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, se însumează unei singure infracțiuni, care se constituie într-o infracțiune complexă, pentru săvârșirea căreia se prevede o pedeapsă al cărei maxim special, expresie a gradului de pericol social sporit, să depășească cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul de infracțiuni.

    Or, în raport cu voința expresă a legiuitorului de a crea din două infracțiuni autonome o singură entitate infracțională, distinctă, și de a stabili pentru săvârșirea ei o pedeapsă care să exprime pericolul social propriu al unui atare ansamblu infracțional, considerat ca unitate complexă, care nu ar putea să se afle în concurs cu una dintre părțile sale componente.

    Mai mult, voința legiuitorului nu poate fi interpretată în sensul ca aceeași împrejurare – conducerea autovehiculului cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală – să determine două agravări ale pedepsei, o dată ca circumstanță agravantă, prevăzută la art. 178 alin. 3 din Codul penal, iar a doua oară ca infracțiune distinctă, prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului, în concurs cu infracțiunea de ucidere din culpă.

    De aceea, se impune concluzia că în situațiile în care conducătorul unui autovehicul ucide din culpă o persoană în timp ce conduce pe drumurile publice un autoturism sau tramvai, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, fapta sa constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

    Dacă, însă, uciderea din culpă a unei persoane în aceleași împrejurări este comisă de către un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate, constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, fapta sa constituie infracțiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.

    În același timp, uciderea din culpă a unei persoane în astfel de împrejurări, comisă de un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală, în privința căruia nu s-a stabilit starea de ebrietate prin niciun mijloc de probă, nu poate constitui decât infracțiunea unică de ucidere din culpă prevăzută la art. 178 alin. 2 din Codul penal, al cărei caracter calificat este imprimat de producerea consecinței datorită nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul profesiei sau al unei activități ca șofer.

    În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și ale art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide în sensul considerentelor de mai sus.

   1. Stabilesc că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală și de ucidere din culpă cu această ocazie a unei persoane constituie o singură infracțiune, complexă, de ucidere din culpă, prevăzută la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbită infracțiunea prevăzută la art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

   2. Uciderea unei persoane în aceleași împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală, dar care se află în stare de ebrietate constatată clinic sau prin orice alt mijloc de probă, constituie infracțiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.

   3. Uciderea unei persoane în aceleași împrejurări, comisă de către un conducător auto având o îmbibație alcoolică sub limita legală, dar căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, constituie infracțiunea unică de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 din Codul penal.

    Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 2 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2007.