Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la raportul dintre infracțiunile de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal și de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, respectiv, dacă sunt în concurs real sau ideal.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 90 de judecători din totalul de 116 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că, sub aspectul încadrării juridice a faptelor de proxenetism și trafic de persoane, prevăzute în art. 329 din Codul penal și, respectiv, în art. 12 din Legea nr. 678/2001, criteriul de diferențiere îl constituie existența sau absența elementului de viciere a poziției subiective a persoanei care se prostituează. A susținut că, în raport cu acest criteriu, atunci când există elementul de denaturare a factorului subiectiv, încadrarea juridică a faptei este în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, iar, în absența acestui factor, fapta trebuie încadrată în infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 sau 2 din Codul penal, cu excepția situației în care se face referire la teza ultimă a acestui alineat.

    În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar privind diferențierea dintre infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal și aceea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, sub aspectul încadrării juridice a faptelor.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că aceste două infracțiuni trebuie reținute în concurs real sau ideal atunci când, prin activitățile pregătitoare practicării prostituției, cum sunt recrutarea, transportul, transferul, îndemnul sau înlesnirea, autorii acestora urmăresc să tragă anumite foloase, considerându-se că obținerea de foloase ar excede conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de persoane, regăsindu-se numai în conținutul specific al infracțiunii de proxenetism.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că într-un asemenea caz diferențierea dintre cele două infracțiuni o constituie existența sau inexistența elementului de viciere a poziției subiective a persoanei care se prostituează.

    S-a argumentat în acest sens că proxenetismul reprezintă o activitate infracțională neagresivă, neimplicând vicierea poziției subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activitățile ce constituie elementul material al infracțiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertății de voință și conștiință a subiectului pasiv.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    Potrivit art. 329 din Codul penal, infracțiunea de proxenetism constă în „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituției sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o persoană”.

    Prin alin. 2 al aceluiași text de lege este prevăzută forma agravantă a acestei infracțiuni, care constă în „recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop”, precum și în „constrângerea la prostituție”.

    În raport cu această din urmă reglementare este de reținut că elementul material al formei agravate a infracțiunii de proxenetism se poate realiza atât prin săvârșirea unei acțiuni de recrutare de persoane pentru prostituție ori traficul de persoane în acest scop, cât și prin constrângerea la prostituție.

    Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”.

    În această privință este semnificativ că în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeași lege se explică, între altele, că „prin exploatarea unei persoane se înțelege” și „obligarea la practicarea prostituției”.

    De aceea, în raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate, infracțiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum și prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înțelegându-se și „obligarea la practicarea prostituției”.

    Or, cât timp pentru existența infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal, precum și a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. 2 al aceluiași articol, cu excepția modalității constând în „constrângerea la prostituție”, nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferențiere între infracțiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituției, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezența unor astfel de elemente este necesară, și infracțiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 din Codul penal, a cărei existență este condiționată numai în modalitatea particulară de vicierea poziției subiective a victimei de săvârșire prin „constrângere la prostituție”.

    Așa fiind, dacă în cazul proxenetismului constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravată, de săvârșire alternativă a infracțiunii, într-un asemenea caz recrutarea și traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituției, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârșire a infracțiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni.

    Ca urmare, atât timp cât nu se evidențiază existența constrângerii identificate sub vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituție ori traficul de persoane, în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 2 din Codul penal, după cum și modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârșire a acestei infracțiuni prin „constrângerea la prostituție” trebuie supusă aceluiași tratament de încadrare juridică.

    Dimpotrivă, orice modalitate de trafic de persoane la care se referă art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001, în măsura în care este realizată prin una dintre formele concrete de constrângere la care se referă aceste texte de lege, independent dacă este comisă în scopul obligării la practicarea prostituției ori în alte scopuri, trebuie încadrată în infracțiunea de trafic de persoane prevăzută, după caz, în unul dintre cele două texte de lege menționate.

    Așadar, criteriul de distincție între infracțiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 și, respectiv, în art. 13 din Legea nr. 678/2001 și aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 din Codul penal constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracțiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voință și acțiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracțiunii de proxenetism în art. 329 din Codul penal rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

    Acest criteriu de distincție, în absența constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 alin.1 din Codul penal, iar a faptei de a recruta o persoană pentru prostituție ori de a trafica persoane în acest scop în infracțiunea de proxenetism prevăzută la alin.2 tezele I și II din același articol.

    Evident, actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau de primire a unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitându-se de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001 și, respectiv, în art. 13 din aceeași lege dacă victimele sunt minori, în măsura în care asemenea fapte sunt săvârșite cu vinovăție sub forma intenției.

    Același criteriu de distincție între cele două infracțiuni, în cazul când o persoană îndeamnă o altă persoană ori îi înlesnește să practice de bunăvoie prostituția sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane prin una dintre modalitățile specificate în cuprinsul art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se rețină atât săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. 1 din Codul penal sau în art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal, după caz, cât și a infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută în art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

    În aplicarea dispozițiilor incriminatorii ale art. 329 din Codul penal și ale art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, stabilesc:

   1. Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

   2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângeri, îndeamnă sau înlesnește practicarea prostituției ori trage foloase de pe urma practicării prostituției de către persoane majore, săvârșește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal.

   3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuința constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituție ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal.

   4. În situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

   5. În cazul în care o persoană acționează asupra altei persoane prin modalitățile arătate la pct. 2 și 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituției, iar ulterior acționează asupra aceleiași persoane și prin modalitățile arătate în conținutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reține săvârșirea atât a infracțiunii prevăzute de art. 329 alin. 1 din Codul penal sau art. 329 alin. 2 tezele I și II din Codul penal, după caz, cât și a infracțiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

    Obligatorie, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2007.