ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –
DECIZIA Nr. XXXVIII din 7 mai 2007 Dosar nr. 7/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 764 din 12/11/2007
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială care sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 90 de judecători din totalul de 116 în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozițiilor art. 7208 din Codul de procedură civilă, cu privire la chestiunea dacă trebuie învestite cu formulă executorie hotărârile executorii date în primă instanță în procesele și cererile în materie comercială.
Astfel, unele instanțe au considerat că, pentru a putea fi puse în executare, hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, chiar dacă sunt executorii potrivit art. 7208 din Codul de procedură civilă, trebuie să fie învestite totuși cu formulă executorie.
În argumentarea acestui punct de vedere au fost invocate dispozițiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nicio hotărâre nu se poate executa dacă nu este învestită cu formulă executorie, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie.
Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că nu este necesară învestirea cu formulă executorie a hotărârilor date în primă instanță în materie comercială, deoarece dispozițiile art. 7208 din Codul de procedură civilă atribuie caracter executoriu acestor hotărâri.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
În adevăr, prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 459/2006, se prevede că „hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie”.
Corelativ, în art. 376 alin. 1 din același cod s-a reglementat că „se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege”.
Din coroborarea dispozițiilor cuprinse în aceste texte de lege rezultă deci că o hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a devenit irevocabilă și a fost respectată procedura învestirii cu formula executorie.
Așa cum s-a prevăzut prin înseși dispozițiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă, au fost stabilite anumite excepții de la această regulă, care se referă la încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum și la alte hotărâri sau titluri determinate de lege.
Ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile și hotărârile respective se pun în executare fără a fi definitive sau irevocabile și fără învestirea lor cu formulă executorie.
În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuția vremelnică, prin art. 278 din Codul de procedură civilă se precizează că hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect vreuna dintre situațiile menționate la pct. 1-6 din cuprinsul acelui articol, în cazul hotărârilor parțiale reglementare de art. 270 (pct. 7), precum și „în orice alte cazuri în care legea prevede că hotărârea este executorie” (pct. 8).
Or, un astfel de caz este și cel stabilit prin art. 7208, introdus în Codul de procedură civilă prin art. I pct. 224 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea de aprobare nr. 219/2005, potrivit căruia „hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii”, iar „exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea”.
Cum, în raport cu această reglementare, hotărârile date în primă instanță în procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii, fac parte din categoria celor executorii provizoriu, exceptate prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la obligativitatea de a fi învestite cu formulă executorie, se impune să se considere că prin prevederea cuprinsă în art. 7208 din același cod legiuitorul a voit ca hotărârile respective să se execute fără formulă executorie.
De altfel, în același sens s-a prevăzut, prin art. 7209 din Codul de procedură civilă, că și în cazul hotărârii judecătorești date în materie comercială, dacă este dusă la îndeplinire prin executare silită „hotărârea, purtând mențiunea că este irevocabilă, constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalități”.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că dispozițiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 7208 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că:
Hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială, fiind executorii de drept, nu trebuie învestite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2007.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei