Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la încadrarea juridică a faptei de trafic de persoane, comisă asupra mai multor persoane, în aceleași condiții de loc și de timp.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 90 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că fapta de a trafica mai multe persoane în aceleași condiții de loc și de timp constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni distincte aflate în concurs.

    În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la încadrarea juridică a faptei de traficare a mai multor persoane în aceleași condiții de loc și de timp.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, într-o astfel de situație, ne aflăm în prezența unei pluralități de infracțiuni, sub forma concursului real, pentru fiecare persoană traficată trebuind să se rețină săvârșirea câte unei infracțiuni unice autonome, ceea ce determină încadrarea întregului ansamblu infracțional într-o pluralitate de infracțiuni corespunzând numărului de persoane traficate.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că traficarea mai multor persoane în aceleași condiții de loc și de timp constituie o infracțiune unică, săvârșită în formă continuată, în măsura în care astfel de condiții impun reținerea aceleiași rezoluții infracționale.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane”.

    Corelativ, prin art. 13 alin. (1) din aceeași lege, se prevede că „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori”.

    În raport cu conținutul acestor dispoziții ale legii, pentru săvârșirea oricăreia dintre cele două infracțiuni menționate este suficientă deci existența unui singur subiect pasiv.

    Ca urmare, ori de câte ori una dintre aceste infracțiuni privește mai mulți subiecți pasivi, ne aflăm fie în fața unei pluralități de infracțiuni, sub forma concursului reglementat în art. 33 din Codul penal, fie în fața unei infracțiuni unice, continuate, în sensul prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul penal.

    Pentru realizarea acestei diferențieri este indispensabil să se procedeze la o analiză completă, pe baza elementelor de fapt corect determinate, a condițiilor de loc și de timp în care s-au comis faptele la care se referă dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, spre a se stabili dacă au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale sau, eventual, își au sursa în rezoluții distincte.

    Sub acest aspect este de observat că, potrivit reglementării date prin art. 41 alin. 2 din Codul penal, „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni”.

    Rezultă deci că, pentru a se considera că faptele identice cu caracter repetat au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții, este suficient să se constate în conținutul lor, în raport cu reglementarea menționată, unitate de dispoziții legale violate, unitate de hotărâre infracțională și pluralitate de acte separate într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat.

    Or, atât timp cât prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 12 sau 13 din Legea nr. 678/2001 se încalcă de mai multe ori aceeași dispoziție a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracționale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat, se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, să fie încadrate, după caz, într-o infracțiune unică, continuată, de trafic de persoane și, respectiv, de trafic de minori.

    În această privință, diferența de obiect sau de subiect pasiv al infracțiunii nu poate determina pulverizarea unei acțiuni unice sau repetate în timp, îndeplinite în realizarea aceleiași rezoluții, în tot atâtea infracțiuni autonome concurente câte bunuri sau persoane au făcut obiectul acelei acțiuni. De aceea, așa cum faptul de a sustrage în împrejurări identice într-o zi un obiect, iar în zilele următoare alte obiecte nu poate constitui decât o singură infracțiune continuată de furt, tot astfel fapta unui individ de a trafica prin acte repetate mai multe persoane majore sau minore, în realizarea aceleiași rezoluții, constituie, după caz, infracțiunea continuată de trafic de persoane sau de minori, iar nu un concurs real de asemenea infracțiuni.

    Așadar, câtă vreme pentru existența infracțiunii continuate de trafic de persoane sau de trafic de minori nu este necesară realizarea unității de subiect pasiv, nu poate fi reținut concursul de infracțiuni numai datorită pluralității de subiecți pasivi în cadrul repetării actelor de acest fel, indiferent care ar fi modalitatea lor alternativă de săvârșire (recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire de persoane).

    Atribuția de a stabili dacă mai multe fapte, imputabile unui inculpat, constituie sau nu infracțiuni distincte, concurente, sau o singură infracțiune, continuată, este o chestiune de fapt, pe care numai instanța de fond o poate rezolva în mod suveran, deoarece numai această instanță poate constata dacă a existat o singură rezoluție infracțională în concepția și scopul urmărit de acel inculpat.

    Sub acest aspect, între elementele ce pot fi avute în vedere la decelarea unicității de rezoluție, trebuie subliniate: intervalele de timp relativ scurte dintre actele comise, vizarea prin actele respective de bunuri sau valori de același fel, identitatea de procedee folosite, condițiile sau împrejurările asemănătoare pentru săvârșirea faptelor și, mai ales, unicitatea scopului urmărit.

    Așa fiind, în măsura în care, în raport cu elementele menționate, unitatea de rezoluție poate fi reținută și în cazul pluralității de subiecți pasivi și în cel al mai multor conținuturi alternative ale aceleiași infracțiuni, se impune să se constate că traficul de persoane, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

    Traficul de persoane incriminat prin dispozițiile art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp, constituie o infracțiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracțiuni aflate în concurs.

    Obligatorie, pentru instanțe, potrivit art. 414² alin. 3 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată astăzi, 4 iunie 2007.