Decizia nr. 66 din 15 octombrie 2007 cu privire la înţelesul sintagmei „vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii uneia sau mai multor persoane” conţinută în dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

– SECȚIILE UNITE –

    DECIZIA Nr. LXVI (66) din 15 octombrie 2007                         Dosar nr. 36/2007

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 16/07/2008

    Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la înțelesul sintagmei „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în dispozițiile art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 86 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nițu Tiberiu Mihail, prim-adjunct al procurorului general.

    Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în înțelesul art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, nu are relevanță durata îngrijirilor medicale necesare vindecării leziunilor pentru încadrarea juridică a faptei de părăsire a locului accidentului.

     SECȚIILE UNITE,

     deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În practica instanțelor judecătorești s-a ivit diversitate de soluții în legătură cu înțelesul sintagmei „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în dispozițiile art. 89 alin (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, prin care este incriminată infracțiunea de părăsire a locului accidentului.

    Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că fapta conducătorului auto de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetările întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, indiferent de durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor.

    Alte instanțe, dimpotrivă, considerând că sintagma „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum și la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal, s-au pronunțat în sensul că ori de câte ori nu s-a produs vreuna dintre aceste consecințe nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, deoarece lipsește condiția ca vătămarea integrității corporale ori a sănătății să fi avut urmările cerute de lege.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    Într-adevăr, prin art. 89 alin (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, ca urmare a aprobării cu modificări prin Legea nr. 49/2006, s-a incriminat părăsirea locului accidentului, prevăzându-se că „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani”.

    Rezultă deci că existența infracțiunii de părăsire a locului accidentului incriminată prin textul de lege menționat este condiționată, între altele, de vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane de către conducătorul auto implicat în accidentul de circulație care părăsește locul faptei fără încuviințarea poliției ce efectuează cercetarea.

    Or, pentru stabilirea înțelesului sintagmei „vătămarea integrității corporale ori a sănătății”, în sensul pe care legiuitorul l-a voit prin textul de lege a cărui aplicare a determinat ivirea cazurilor de practică judiciară neunitară, nu se poate recurge decât la ceea ce este evident că s-a urmărit prin reglementarea dată acestor noțiuni prin normele Codului penal, care este legea generală, de referință, în această materie.

    Sub acest aspect, este de observat că prin art. 184 din Codul penal, reglementându-se infracțiunea de vătămare corporală din culpă, se prevede, în cadrul alin. 1, că „fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 21, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”, iar la alin. 2, că, „dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda”.

    Este semnificativ că în cuprinsul alin. 3, 4 și 41 ale aceluiași articol, reglementându-se vătămările corporale din culpă care sunt „urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități”, se fac referiri la fapte cu aceleași consecințe sub aspectul duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare.

    De aceea, în absența altor criterii de evaluare a conținutului sintagmei „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în dispozițiile art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se impune ca aceasta să fie înțeleasă numai în sensul că se referă la vătămările necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale cu o durată mai mare de 10 zile, precum și la celelalte urmări incluse în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

    Așa fiind, infracțiunea de părăsire a locului accidentului, în accepțiunea textului de lege menționat, nu poate fi considerată săvârșită cu întrunirea totalității elementelor sale constitutive decât atunci când este realizată și cerința obiectivă impusă de definiția dată vătămării corporale din culpă prin art. 184 din Codul penal.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că sintagma „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în dispozițiile art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

     PENTRU ACESTE MOTIVE

     În numele legii

     D E C I D:

     Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

    Sintagma „vătămarea integrității corporale ori sănătății uneia sau mai multor persoane”, conținută în dispozițiile art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, se interpretează în sensul că se referă doar la vătămările ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și la celelalte urmări prevăzute în art. 182 alin. 2 din Codul penal.

    Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2007.

 

    PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

 

    Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei