Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 75 de judecători din totalul de 114 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia, în sensul de a se stabili că dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind suspendate, nu pot justifica acordarea sumelor solicitate cu titlu de primă de concediu, potrivit reglementărilor cuprinse în acele dispoziții.

    În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la acordarea primei de concediu de odihnă.

    Astfel, unele instanțe au respins cererile funcționarilor publici privind plata primelor de concediu, considerând că deși prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, este reglementat dreptul acestora la prima de concediu, respectiv acordarea, pe lângă îndemnizația de concediu, a unei sume egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, un atare drept nu poate fi valorificat cât timp a fost suspendat succesiv, începând cu anul 2001, prin art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 și, în continuare, pentru anii următori, prin legile de adoptare a bugetului de stat pe anii 2002-2006.

    În argumentarea acestui punct de vedere s-a mai susținut că, în raport cu prevederile Legii nr. 24/2000, pe durata suspendării, dispozițiile respective nu fac parte din ordinea de drept, astfel că apare lipsită de temei legal obligarea angajatorului, pe cale judecătorească, să plătească prima de concediu pentru perioada 2001-2006 prin înfrângerea voinței legiuitorului, pentru că instanța s-ar substitui în atribuțiile sale, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului separației puterilor în stat.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au admis cererile formulate de funcționarii publici și au stabilit ca primele de concediu să fie plătite, reținând că suspendarea succesivă a acordării dreptului nu echivalează cu stingerea lui, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării sale în momentul suspendării.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    În adevăr, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a reglementat că funcționarii publici au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, pe lângă îndemnizația de concediu, la o „primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

    Ulterior, prin art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevăzut că „se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art. 34 alin. (2) care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediu de odihnă”, iar prin art. 32 din Legea nr. 744/2001 s-a dispus menținerea în continuare a suspendării dreptului de primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2002. De asemenea, prin art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 s-a dispus din nou continuarea suspendării dreptului la primă de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2003, prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 s-a menținut suspendarea dreptului respectiv până la data de 31 decembrie 2004, prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005 s-a menținut prelungirea suspendării până la 31 decembrie 2005, iar prin art. 5 alin. (5) din Legea nr. 379 privind bugetul de stat pe anul 2006 s-a prelungit perioada de suspendare până la 31 decembrie 2006.

    Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune a se reține că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al funcționarilor publici, instituit prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, și-a produs efectul începând cu data menționată, suspendarea exercițiului acestui drept neputând fi echivalată cu însăși înlăturarea lui.

    În acest sens, prin art. 18 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind formulate și apărate de stat împotriva oricăror încălcări ale manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.

    De aceea, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu poate fi considerată anulată prin actele normative menționate.

    Într-o atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la prima de concediu nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.

    Sub acest aspect, mai este de reținut că, în prezent, sunt în vigoare și au fost chiar aplicate, pentru anul 2007, dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, potrivit cărora „funcționarul public are dreptul pe lângă îndemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

    De altfel, în ipoteză similară, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au pronuțat în acest sens prin deciziile nr. XXIII din 12 decembrie 2005 și nr. XII din 5 februarie 2007.

    Dispozițiile art. 34 alin. (2) [(devenit art. 35 alin. 2)] din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că:

    Prima de concediu, reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal.

    Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2007.