Înalta Curte de Casație și Justiție a României

    Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,

    Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 și 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, privind admisibilitatea acordării consilierilor juridici, cu statut de funcționari publici, a prestațiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 75 de judecători din totalul de 114 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii, însă această categorie profesională poate beneficia de aceste sporuri salariale în condițiile stabilite prin actele normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

    Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, se învederează că în practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, privind admisibilitatea acordării consilierilor juridici cu statut de funcționari publici a prestațiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

    Astfel, unele instanțe au admis cererile consilierilor juridici cu statut de funcționari publici, considerând că aceștia au dreptul la prestații suplimentare reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, raportate la indemnizația de încadrare.

    În motivarea acestui punct de vedere s-a argumentat că, în calitatea lor de funcționari publici, consilierilor juridici le sunt aplicabile atât prevederile Legii nr. 188/1999 referitoare la drepturile și obligațiile cuprinse în această lege, care constituie legea generală aplicabilă tuturor funcționarilor publici, cât și dispozițiile Legii nr. 514/2003, care constituie legea specială ce reglementează activitatea consilierilor juridici. S-a relevat că, în baza Legii nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, a fost adoptat la 29 iulie 2004 Statutul profesiei de consilier juridic, în care se precizează la art. 60 alin. (2) că, deosebit de remunerația de bază, în raport cu specificul muncii și importanța socială a serviciilor profesionale, potrivit art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestații suplimentare reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.

    Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că dispozițiile art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic nu sunt aplicabile în privința consilierilor juridici, numiți în funcții publice, acestora fiindu-le aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, așa cum rezultă din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 și 3 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, consilierul juridic poate fi numit în funcție sau angajat în muncă în condițiile legii.

    În acest sens, prin art. 3 din același act normativ se stabilește:

    „(1) Consilierul juridic numit în funcție are statutul funcționarului potrivit funcției și categoriei acesteia.

    (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.”

    Ca urmare, în raport cu aceste reglementări legale, profesia de consilier juridic se exercită fie în baza unui raport de serviciu în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, fie în baza unui raport juridic de muncă în urma încheierii unui contract individual de muncă potrivit dispozițiilor Codului muncii.

    De aceea, consilierilor juridici numiți în funcție, în privința drepturilor și obligațiilor ce decurg din raporturile de serviciu, le sunt aplicabile atât norma generală, reprezentată de Legea nr. 188/1999, republicată, cât și dispozițiile speciale conținute în Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006.

    Astfel, în art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, se subliniază: „consilierii juridici au drepturile și obligațiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional și reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă.”

    Rezultă din aceste prevederi că însuși legiuitorul face distincție între cele două categorii de consilieri juridici, sub aspectul statutului acestora, cu consecințe în ceea ce privește sfera și conținutul drepturilor și obligațiilor ce le revin.

    Totodată, este de observat că, prin art. 60 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic, se statuează că pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remunerație de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic având statut de salariat sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcție.

    Mai mult, dispozițiile exprese referitoare la negocierea prestațiilor suplimentare, cu privire la alin. (2) al aceluiași articol, îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și cea de confidențialitate.

    De altfel, asemenea clauze specifice sunt prevăzute numai în Codul muncii, iar nu și în dreptul comun aplicabil funcționarilor publici.

    Or, în privința drepturilor salariale ale funcționarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât ele nu pot fi determinate decât în conformitate cu dispozițiile legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, mai ales că sporurile cuvenite funcționarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislația specifică acestei categorii.

    De aceea, negocierea unor astfel de clauze apare inadmisibilă pentru categoria consilierilor juridici cu statut de funcționar public, iar o interpretare contrară ar echivala cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală și cea specială și aplicarea acesteia din urmă în afara limitelor permise de legea-cadru.

    Așadar, consilierii juridici cu statut de funcționari publici nu pot negocia clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate în condițiile prevăzute de art. 60 alin. (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, raportate la dispozițiile art. 25 și 26 din Codul muncii, însă pot beneficia, în condițiile prevăzute de actele normative aplicabile funcționarilor publici și legislației specifice autorității sau instituției în care își desfășoară activitatea, de sporurile de salarizare specifice funcționarilor publici.

    Dispozițiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, modificată prin Legea nr. 246/2006, raportate la dispozițiile art. 60 alin. (1) și (2) din Statutul profesiei de consilier juridic, art. 31 (fost art. 29) și art. 117 (fost art. 93) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, se interpretează în sensul că nu se pot negocia de consilierii juridici cu statut de funcționari publici prestațiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate, în condițiile prevăzute de art. 25 și 26 din Codul muncii. Această categorie poate beneficia de sporuri salariale în condițiile stabilite prin acte normative de salarizare a funcționarilor publici și de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.

    Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

    Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2007.