ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –
DECIZIA Nr. LXXXII (82) din 10 decembrie 2007 Dosar nr. 56/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21/11/2008
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 278 1 din acelaşi cod împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii de admitere a acestuia în sensul de a se stabili că, în cazul respingerii plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată de persoana vătămată sau de persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate, în condiţiile art. 278 1 din Codul de procedură penală, această persoană va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare conform art. 192 alin. 2 din acelaşi cod.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, este relevat caracterul neunitar al practicii judiciare cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală în cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 2781 din acelaşi cod împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.
Astfel, unele instanţe au considerat că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.
Au fost şi instanţe care, prin hotărârile pe care le-au dat, nu s-au pronunţat şi asupra cheltuielilor judiciare, conform art. 343 alin. 3 şi art. 349 din Codul de procedură penală.
În fine, cele mai multe instanţe s-au pronunţat în sensul că, în astfel de situaţii, cheltuielile judiciare avansate de stat trebuie suportate de persoana căreia i s-a respins plângerea.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Într-adevăr, prin art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală s-a reglementat că „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere […] la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă”.
Pe de altă parte, în art. 343 alin. 3 din Codul de procedură penală este instituită obligaţia completului să delibereze şi asupra cheltuielilor judiciare, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 349 din Codul de procedură penală, „instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 189-193”.
În această privinţă este de observat că obligaţia de plată a cheltuielilor judiciare avansate de stat poate fi dispusă faţă de subiecţii de drept procesual penal numai în raport cu soluţiile pronunţate, potrivit distincţiilor făcute în art. 191 şi 192 din Codul de procedură penală, fără să se menţioneze prin vreo dispoziţie că în caz de respingere a cererilor făcute de astfel de subiecţi cheltuielile ar rămâne în sarcina statului.
Mai mult, în cuprinsul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se precizează că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea”.
Or, în accepţiunea textului de lege menţionat, prin „cerere” se poate înţelege şi o plângere formulată în faţa judecătorului împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, formulată în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală.
Ca urmare, în cazul respingerii unei astfel de plângeri, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 din Codul de procedură penală, persoana care a formulat-o nu poate fi exonerată de obligaţia de a plăti cheltuielile judiciare avansate de stat, obligaţie ce este impusă de caracterul nejustificat al iniţiativei sale procesuale.
Într-o asemenea situaţie culpa procesuală a persoanei care a formulat în mod nejustificat cererea constituie temei pentru suportarea cheltuielilor judiciare, chiar dacă aceasta nu presupune şi existenţa relei-credinţe.
Evident, atunci când plângerea a fost întemeiată, iar instanţa a admis-o prin sentinţă şi a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa ori dispoziţia din rechizitoriu atacată şi a trimis cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, cheltuielile judiciare trebuie să rămână în sarcina statului.
Tot astfel, în situaţia la care se referă art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea plângerii, finalizată într-o încheiere de admitere, cu desfiinţarea rezoluţiei sau a ordonanţei atacate şi reţinerea cauzei spre judecare, trebuie stabilite diferenţiat în funcţie de soluţia de fond pronunţată, respectiv de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, conform dispoziţiilor art. 191-192 alin. 1 pct. 1 şi 2 din acelaşi cod.
În consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul respingerii plângerii formulate în temeiul art. 2781 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea, potrivit art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:
În cazul respingerii plângerii formulate în condiţiile art. 278 1 din Codul de procedură penală împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată ori a dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea.
Obligatorie, potrivit art. 414 2 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei