ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –
DECIZIA Nr. LXXXVII (87) din 10 decembrie 2007 Dosar nr. 27/2007
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 696 din 13/10/2008
Sub președinția domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit la data de 24 septembrie 2007, în vederea examinării recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească și ale art. 78 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, referitor la dreptul magistraților la decontarea primelor de asigurare pentru viață, sănătate și bunuri.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 88 de judecători din totalul de 115 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 și ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, în sensul că magistrații beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viață, sănătate și bunuri, numai dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
În vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10 decembrie 2007, când
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992 și ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, referitoare la asigurarea pentru risc profesional de care beneficiază.
Astfel, unele instanțe au decis că magistrații sunt îndreptățiți să beneficieze de asigurare realizată din fondurile bugetare, pentru viață, sănătate și bunuri, potrivit dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 92/1992.
În motivarea acestui punct de vedere s-a relevat că modificările aduse art. 77 (devenit art. 78) din Legea nr. 303/2004 prin Legea nr. 247/2005, în sensul că judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, au devenit fără relevanță juridică atât timp cât acele modificări legislative au intervenit după încheierea contractelor de asigurare și efectuarea plății primelor de asigurare.
S-a considerat că o astfel de soluție se impune și în cazul în care evenimentul asigurat nu s-a produs anterior modificării aduse Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 247/2005, întrucât nici art. 100 din Legea nr. 92/1992 și nici textul anterior al art. 77 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu făceau vreo distincție în această privință.
Alte instanțe, dimpotrivă, au considerat că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 își puteau produce efectele numai în situații de risc, concretizat în apariția evenimentului ce dă drept magistratului să obțină plata asigurării, care, potrivit Instrucțiunilor Ministerului Justiției nr. 761/1999, date în aplicarea acelei legi, trebuia să aibă legătură cu exercitarea funcției de magistrat.
În justificarea acestui punct de vedere s-a făcut referire și la actualele dispoziții ale art. 78 din Legea nr. 303/2004, subliniindu-se că din conținutul lor rezultă fără echivoc voința legiuitorului de a limita beneficiul asigurării pentru risc profesional numai la cazurile când viața, sănătatea sau bunurile magistraților au fost afectate în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu sau în legătură cu ele.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile legii.
Într-adevăr, prin art. 100 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată la 30 septembrie 1997, se prevedea că „magistrații beneficiază de asigurare realizată din fonduri bugetare, pentru viață, sănătate și bunuri, în limita veniturilor pentru 15 ani de activitate”.
Prin Instrucțiunile nr. 761 din 22 aprilie 1999, emise de Ministerul Justiției în vederea aplicării textului de lege menționat, s-a precizat că ordonatorii de credite vor plăti direct despăgubirea prevăzută de norma legală, numai în situația în care se produce un eveniment care să dea dreptul magistratului la plata asigurării.
Prin aceleași instrucțiuni s-a mai stabilit că acordarea de despăgubiri magistraților în temeiul art. 100 alin. (1) din Legea nr. 92/1992, republicată, poate avea loc numai pentru evenimente determinate de exercitarea profesiei de magistrat, care să fie constatate de instituțiile publice competente potrivit legii: poliție, parchet, unități sanitare, după caz, urmând ca plata despăgubirii să fie efectuată după soluționarea definitivă a cauzei de către instanța de judecată.
Ca urmare, efectele la care se referă art. 100 din Legea nr. 92/1992, republicată, se produc numai în situații de risc, prin apariția unui eveniment cauzator de daune, determinat de exercitarea funcției de magistrat sau având legătură cu aceasta.
De altfel, în actuala reglementare a art. 78 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, se prevede, fără echivoc, că „judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale Ministerului Justiției, Ministerului Public sau, în cazul judecătorilor și procurorilor militari, din fondurile Ministerului Apărării Naționale, pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucrați în aceste funcții, dar nu mai mult de 15 ani de activitate”, prevăzându-se, în cadrul alin. 3 al aceluiași articol, că „asigurarea prevăzută la alin. (1) se realizează în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii”.
Or, în aceste condiții, este evident că, în raport cu reglementarea legală existentă, magistrații nu pot beneficia de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare, decât în măsura în care viața, sănătatea și bunurile lor sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, cu referire la art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, se interpretează în sensul că magistrații beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viață, sănătate și bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 100 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească se interpretează în sensul că:
Magistrații beneficiază de decontarea primelor de asigurare pentru viață, sănătate și bunuri, numai în măsura în care cazul asigurat s-a produs în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 decembrie 2007.
PREȘEDINTELELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei