R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –
D E C I Z I A nr. 18 Dosar nr. 7/2009
Şedinţa de la 15 iunie 2009
Sub președinția,
Domnului profesor univ.dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind stabilirea obligației suportării cheltuielilor judiciare în cazul respingerii de către instanță a sesizării Biroului de executări penale de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, conform art. 631 din Codul penal coroborat cu art. 4491 din Codul de procedură penală.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 80 de judecători din totalul de 113 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general .
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia în sensul de a se stabili că în ipoteza respingerii sesizării Biroului de executări penale având ca obiect înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, indiferent de temeiul acestei soluții, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, conform art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală.
SECȚIILE UNITE,
Deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Secțiile Unite cu recurs în interesul legii, solicitând ca acestea să se pronunțe asupra corectei interpretări și aplicări a dispozițiilor art.191 și 192 din Codul de procedură penală privind plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cazul respingerii, de către instanță, a sesizării formulate de biroul executări penale în vederea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
S-a relevat că, în această materie, există practică judiciară neunitară, deoarece unele instanțe s-au pronunțat în sensul că, într-un asemenea caz, cheltuielile judiciare avansate trebuie să rămână în sarcina statului, fie datorită culpei procesuale a organului judiciar care a învestit în mod nejustificat instanța cu propunerea de înlocuire, fie din cauza situației materiale sau a sănătății precare a condamnatului ori a formulării unei cereri de eșalonare a plății amenzii, în timp ce alte instanțe au considerat că obligația de a suporta cheltuielile judiciare avansate de stat revine condamnatului aflat în culpă pentru declanșarea noii etape procesuale în urma neexecutării pedepsei amenzii, care a determinat să se recurgă la întocmirea sesizării de înlocuire a pedepsei amenzii cu închisoarea.
În fine, s-a învederat că au existat și instanțe care, în asemenea situații, nu s-au pronunțat asupra cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Examinându-se cazurile de practică judiciară neunitară prezentate prin recursul în interesul legii, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, se constată următoarele:
Potrivit art.631 din Codul penal, „dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credință de la executarea amenzii, instanța poate înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracțiunea săvârșită, ținând seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Totodată, prin art.4491 alin.1 din Codul de procedură penală se prevede că „înlocuirea pedepsei amenzii în cazul prevăzut în art.631 din Codul penal se dispune de instanța de executare”, pentru ca în alineatul 2 al aceluiași articol să se precizeze că „sesizarea instanței se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, execută amenda”.
Examinându-se situațiile cu privire la care se susține, prin recursul în interesul legii, că au determinat practică judiciară neunitară, se constată că prin art.191 din Codul de procedură penală s-a reglementat plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de condamnare, modul de a se proceda în celelalte cazuri fiind stabilit în cuprinsul art.192 din același cod.
Pe de altă parte, este de observat că în cadrul art.192 alin.1 din Codul de procedură penală s-a reglementat, la punctele 1, 2 și 3, plata cheltuielilor judiciare avansate de stat atunci când instanța de judecată pronunță achitarea sau încetarea procesului penal, iar la alineatul 2 al aceluiași articol s-a prevăzut că „în cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea”, pentru ca în alineatul 3 să se sublinieze că „în toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia”.
Or, în raport cu aceste prevederi, din moment ce cazul respingerii sesizării din oficiu a instanței competente, cu examinarea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, nu se regăsește în situațiile la care se referă dispozițiile art.191 și nici în primele două alineate ale art.192 din Codul de procedură penală, rezultă în mod vădit că un atare caz face parte din cele vizate de prevederile din alineatul 3 al aceluiași articol.
Așa fiind și cum reglementarea dată în alineatul 3 al art.192 din Codul de procedură penală este lipsită de echivoc, în sensul că, în cazurile la care se referă, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, se impune să se constate că recursul în interesul legii nu întrunește condițiile cerute prin art.4142 din Codul de procedură penală pentru a se putea exercita o asemenea cale de atac.
În consecință, urmează ca recursul în interesul legii să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
Resping recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la stabilirea obligației suportării cheltuielilor judiciare în cazul respingerii de către instanță a sesizării Biroului de executări penale de înlocuire a pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, conform art. 631 din Codul penal coroborat cu art. 4491 din Codul de procedură penală.
Pronunțată, în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTELE:
ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
Prof.univ.dr.Nicolae Popa
PRIM MAGISTRAT ASISTENT
Adriana Daniela White