ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
– SECŢIILE UNITE –
D E C I Z I A nr. 33 Dosar nr. 20/2009
Şedinţa de la 16 noiembrie 2009
Sub preşedinţia,
Doamnei judecător Lidia Bărbulescu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. „a” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova în legătură cu aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007 a dispoziţiilor art.40 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învăţământul preuniversitar precum şi data de la care coeficienţii de multiplicare utilizaţi pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art.34 din Legea nr.304/2004, republicată, fiind prezenţi 69 de judecători din 105 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Antoaneta Florea – procuror şef al Biroului de reprezentare din cadrul Secţiei Judiciare – Serviciul Judiciar Civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că: dispoziţiile art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr.2895 din 29 decembrie 2006 nu sunt aplicabile la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învăţământul preuniversitar începând cu data de 11 ianuarie 2007, iar coeficienţii de multiplicare utilizaţi pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007 de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, determinată potrivit dispoziţiilor art.78 din Constituţie, respectiv 20 iulie 2007.
SECŢIILE UNITE,
Deliberând asupra recursului în interesul legii şi sesizării Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova, constată următoarele:
Prin recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că instanţele de judecată nu au un punct de vedere unitar cu privire la următoarele probleme de drept:
1) Aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a dispoziţiilor art. 40 din Contractul colectiv de muncă nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învăţământul preuniversitar;
2) Data de la care coeficienţii de multiplicare utilizaţi pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.11/2007privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997.
Astfel, cu privire la prima chestiune de drept, s-a arătat că unele instanţe de judecată au considerat că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, drepturile salariale pentru personalul din învăţământ se stabilesc prin raportare la salariul minim brut negociat prevăzut de art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pentru anii 2007 – 2010.
Alte instanţe de judecată, fără a nega incidenţa dispoziţiilor art. 3 alin. 1 lit. a şi art. 101 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, au considerat că acestea trebuie interpretate prin corelare cu dispoziţiile art. 3 alin. 2 din acelaşi contract şi cu art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, care înlătură în mod expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaţilor din instituţiile bugetare, a căror acordare şi al căror cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
În privinţa celei de-a doua probleme, s-a arătat că unele instanţe de judecată au considerat că, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar, coeficienţii de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost modificaţi prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Alte instanţe au considerat, însă, că noii coeficienţi de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 11/2007, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, determinată potrivit art. 78 din Constituţie, respectiv 20 iulie 2007.
Cu referire la primul aspect, soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în sensul că dispoziţiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010 referitoare la salariul minim brut negociat nu sunt aplicabile şi personalului din învăţământul preuniversitar în ceea ce priveşte drepturile salariale, pentru următoarele motive:
– dispoziţiile legale enunţate în sprijinul primei orientări jurisprudenţiale intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 8 alin. 1 şi art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de această lege; contractele colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, însă prin aceste contracte nu se pot negocia clauzele referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.
– prevederile art. 157 alin. 2 din Codul muncii coroborate cu art. 7 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 şi art. 4 alin. 1-4 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative, iar salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se compune din salariul de bază stabilit conform legii şi o parte variabilă şi numai drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime şi minime se negociază în limitele legii.
S-a concluzionat că prin norme imperative este exclusă posibilitatea negocierii prin acorduri individuale sau colective de muncă, a cuantumului salariului de bază care constituie elementul principal şi fix al salariului personalului didactic şi didactic auxiliar, negocierea fiind permisă numai în privinţa celorlalte elemente salariale, accesorii ale salariului de bază, respectiv, drepturi salariale suplimentare, adaosuri sau sporuri, alte drepturi cu caracter social sau alte facilităţi şi că valoarea coeficientului de multiplicare 1.00, se stabileşte anual printr-o hotărâre a Guvernului, în limita fondurilor bugetare alocate pentru cheltuielile salariale.
Soluţia propusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la cel de-al doilea aspect este în sensul că noii coeficienţi de multiplicare prevăzuţi de Ordonanţa Guvernului nr. 11/2007, astfel cum au fost modificaţi prin Legea nr. 220/2007, urmează să se aplice de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, respectiv la data de 20 iulie 2007.
În sprijinul acestui punct de vedere, procurorul general a expus, în esenţă, următoarele argumente:
Prin dispoziţiile O.G nr.11 din 31 ianuarie 2007 privind creşterile salariale ce se vor acorda din anul 2007 pentru personalul didactic din învăţământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997, s-a prevăzut pentru anul 2007 o majorare a salariului de bază, prin modificarea valorii coeficientului de multiplicare 1,000.
Noii coeficienţii de multiplicare prevăzuţi în anexa 2 din O.G nr.11/2007, astfel cum au fost majoraţi prin Legea nr.220/2007, se aplică de la data intrării în vigoare a legii de aprobare, conform dispoziţiilor art.78 din Constituţie, adică în 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, întrucât în cuprinsul său nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, fiind lipsit de relevanţă juridică faptul că prin legea de aprobare nu a fost modificat şi conţinutul dispoziţiilor art.9 din O.G nr.11/2007, care indică data de la care urmau să se aplice, în anul 2007, creşterile salariale pentru personalul din învăţământ.
Soluţia este în concordanţă cu prevederile art.1 din Codul civil şi art.15 alin.2 din Constituţia României care consacră principiul neretroactivităţii legii şi corespunde mecanismului de operare a instituţiei delegării legislative consacrat prin art.115 din legea fundamentală, O.G nr.11/2007 fiind emisă în baza legii de abilitare nr.502/2006, producându-şi efectele juridice în perioada cuprinsă între data intrării sale în vigoare şi data modificării prin legea de aprobare nr.220/2007 (perioada ianuarie – iulie 2007).
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale, reflectată prin deciziile nr.1289 din 2 decembrie 2008, nr.886 din 29 decembrie 2008 şi 653 din 30 aprilie 2009, a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nu face altceva decât să reglementeze modul de acţiune în timp ulterior intrării sale în vigoare, iar scopul articolului unic (pct.2 anexa 2 din Legea nr.220/2007), a fost acela de a stabili, pentru viitor, coeficienţii de multiplicare pentru calcularea salariilor personalului didactic pentru învăţământul preuniversitar.
În temeiul dispoziţiilor art. 329 din Codul de procedură civilă şi ale art. 23 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri care să asigure unificarea practicii în legătură cu problema stabilirii datei de la care au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 220/2007 privind modificarea coeficienţilor de multiplicare pentru stabilirea salariilor personalului didactic.
Această sesizare a fost avută în vedere de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia formulării recursului în interesul legii.
În legătură cu chestiunile de drept în discuţie, cu privire la care s-a considerat că instanţele au dat o interpretare diferită dispoziţiilor legale aplicabile, se constată următoarele:
Scopul recursului în interesul legii, astfel cum rezultă din prevederile art. 329 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este acela de „a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României” în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti.
Or, prima problemă în legătură cu care se cere pronunţarea unei decizii care să asigure o interpretare şi aplicare unitară nu vizează dispoziţii ale legii, ci ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007 – 2010, ceea ce este în afara textului sus-menţionat din care rezultă, fără echivoc, faptul că recursul în interesul legii se poate declara numai ca urmare a greşitei interpretări şi aplicări a legii de către unele instanţe judecătoreşti.
În legătură cu data de la care coeficienţii de multiplicare utilizaţi pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr. 220/2007 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/2007, aspect ce formează obiectul atât al recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cât şi al sesizării Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova, se constată că se pune în discuţie o chestiune a cărei interpretare nu prezintă nicio dificultate.
Este de principiu că dispoziţiile modificatoare, cuprinse în legea de aprobare a ordonanţei îşi produc efectele de la data intrării lor în vigoare, iar nu retroactiv.
Momentul intrării în vigoare a legii este determinat după regulile prevăzute de art. 78 din Constituţia României, adică la 3 zile de la data publicării sale în Monitorul Oficial, întrucât în cuprinsul său nu a fost prevăzută o altă dată de intrare în vigoare, această soluţie fiind în deplină concordanţă cu principiul neretroactivităţii legii, consacrat prin art. 15 alin. 2 din Constituţie şi art. 1 din Codul civil.
În consecinţă, urmează ca recursul în interesul legii, precum şi sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D
Resping recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova cu privire la aplicarea, începând cu data de 1 ianuarie 2007, a dispoziţiilor art.40 din Contractul colectiv de muncă nr.2895/21 din 29 decembrie 2006 unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, la stabilirea drepturilor salariale cuvenite personalului din învăţământul preuniversitar, precum şi la data de la care coeficienţii de multiplicare utilizaţi pentru calculul drepturilor salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar se majorează la valoarea prevăzută de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea O.G nr.11/2007.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Lidia Bărbulescu
PRIM MAGISTRAT ASISTENT
Adriana Daniela White