ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –
DECIZIA Nr. 1 din 15 martie 2010 Dosar nr. 1/2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 771 din 18/11/2010
Sub președinția doamnei judecător Lidia Bărbulescu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în conformitate cu dispozițiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la stabilirea procedurii judecării cererii de prelungire a dreptului de circulație de către instanța de judecată – potrivit dispozițiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenți 83 de judecători din 107 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Iuliana Nedelcu – procuror șef al Secției judiciare.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că procedura de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se va desfășura în condiții de publicitate, cu citarea părților conform art. 290 și 291 din Codul de procedură penală, iar instanța se va pronunța printr-o încheiere motivată care poate fi atacată odată cu fondul cauzei, conform art. 361 alin. 2, respectiv art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aduse și ca urmare a constatării neconstituționalității acelor dispoziții prin Decizia Curții Constituționale nr. 742 din 24 iunie 2008.
Astfel, cererile de prelungire a dreptului de circulație întemeiate pe dispozițiile legale menționate, formulate de titularul permisului de conducere reținut în condițiile prevăzute în art. 111 alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, au fost soluționate de unele instanțe în camera de consiliu, fără citarea părților, prin încheiere în care nu s-a menționat dacă soluția este supusă vreunei căi de atac.
Alte instanțe, dimpotrivă, au soluționat asemenea cereri în ședință publică și cu citarea părților, în condițiile prevăzute în art. 290 și 291 din Codul de procedură penală, pronunțându-se prin încheiere motivată, supusă căii de atac odată cu sentința sau decizia dată în apel, potrivit art. 361 alin. 2 și art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
În art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2008, s-a prevăzut că „la cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. 1 lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu judecarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești”, precum și că „modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta”.
Pe de altă parte, din coroborarea dispozițiilor art. 111 alin. (1)-(5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, reiese că instanța penală poate hotărî prelungirea dreptului de circulație numai în cazul reținerii permisului de conducere și eliberării dovezii înlocuitoare a acestuia de către poliția rutieră.
În raport cu această reglementare, până la pronunțarea hotărârii definitive în cauzele ce privesc infracțiuni de încălcare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, titularul dovezii înlocuitoare cu drept de circulație, eliberată de organele poliției rutiere, este îndreptățit să se adreseze instanței de judecată atât timp cât procesul se află în curs de desfășurare, pentru a i se prelungi dreptul respectiv, cu câte cel mult 30 de zile, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Totodată, cât timp nici prin ordonanța menționată și nici prin vreo altă dispoziție legală nu este reglementată o procedură distinctă pentru astfel de cereri, se impune ca acestea să fie soluționate potrivit principiilor și regulilor generale aplicabile oricărei alte cereri ce se formulează în cursul judecății.
În aceste condiții, solicitarea prelungirii dreptului de circulație constituie, prin natura sa, o cerere susceptibilă de a fi formulată în cursul judecății de părți, de regulă, de către inculpat, în temeiul art. 301 din Codul de procedură penală, urmând să fie soluționată, potrivit dispozițiilor art. 302 din același cod, prin încheiere motivată.
De aceea, ivirea unei atare cereri, de prelungire a dreptului de circulație, trebuie considerată doar ca o chestiune incidentală, premergătoare în cadrul procesului penal, a cărei soluționare nu vizează însuși fondul cauzei.
Ca urmare, în raport cu dispozițiile procedurale aplicabile în faza judecății, se impune ca și soluționarea cererii de prelungire a dreptului de circulație, formulată de titularul dovezii înlocuitoare cu drept de circulație a permisului de conducere reținut de organele poliției rutiere, să aibă loc în ședință publică și cu citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 290 și 291 din Codul de procedură penală.
Tot astfel, natura juridică a unei asemenea cereri, prin care este vizată doar o chestiune adiacentă raportului principal de drept procesual penal, mai impune să se considere că încheierile ce se pronunță în această materie nu pot fi atacate decât odată cu fondul, în conformitate cu reglementările de la art. 361 alin. 2 și art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.
În consecință, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum și al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că, în faza judecății, cererea de prelungire a dreptului de circulație, întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se soluționează în condiții de publicitate, cu citarea părților, în conformitate cu dispozițiile art. 290 și 291 din Codul de procedură penală, iar instanța de judecată se pronunță prin încheiere motivată care poate fi atacată, numai odată cu sentința sau decizia, potrivit art. 361 alin. 2 și art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilesc:
În faza de judecată, cererea de prelungire a dreptului de circulație, întemeiată pe prevederile art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se va soluționa în condiții de publicitate, cu citarea părților, conform prevederilor art. 290 și 291 din Codul de procedură penală, iar instanța de judecată se va pronunța prin încheiere motivată care poate fi atacată odată cu sentința sau decizia, conform art. 361 alin. 2 și art. 385 1 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2010.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
Lidia Bărbulescu
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White