ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –
Decizie nr. 9/2010 din 15/11/2010 Dosar nr. 10/2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 382 din 01/06/2011
Sub președinția doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înțelesul sintagmei „proces penal în curs” în cadrul căruia se poate realiza recunoașterea, pe cale incidentală, a unei hotărâri penale străine.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prezenți 81 de judecători din 103 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror șef de secție Iuliana Nedelcu.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că recunoașterea unei hotărâri penale străine se poate realiza și în cadrul unor acțiuni derivate dintr-o condamnare, cum ar fi contestații la executare întemeiate pe dispozițiile art. 461 din Codul de procedură penală sau cereri de modificare a pedepsei conform art. 449 din același cod, fiind și acestea procese penale în curs cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozițiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, în legătură cu înțelesul sintagmei „proces penal în curs” atunci când se solicită pe cale incidentală, cu ocazia soluționării contestației la executare sau a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, recunoașterea unei hotărâri penale străine.
Astfel, unele instanțe învestite cu judecarea unei asemenea cauze au disjuns cererea de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale străine, iar în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 118 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, și-au declinat competența de soluționare a acestei cereri judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află condamnatul.
Aceste instanțe au considerat că prin expresia „proces penal în curs”, la care se face referire în cuprinsul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, s-ar înțelege numai cauzele aflate în faza urmăririi penale ori în faza judecății în primă instanță sau în căile de atac, iar nu și cererile privind situații ivite în cursul executării unei hotărâri penale.
Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că atât contestația la executare sau o altă cerere ce privește situații ivite în cursul executării hotărârii penale definitive, cât și cererea de recunoaștere a hotărârii penale străine constituie cereri principale, procedând, pe cale de consecință, la soluționarea lor ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În fine, alte instanțe s-au pronunțat în sensul că pot fi sesizate, pe cale incidentală, cu cereri de recunoaștere a unei hotărâri penale definitive străine și cu ocazia soluționării contestației la executare sau a altei cereri privind situații ivite în examinarea unei hotărâri penale definitive.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
În adevăr, potrivit art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 78 din Legea nr. 224/2006
, „recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte”.
În conformitate cu art. 1 alin. 1 din Codul de procedură penală, invocat de unele instanțe în argumentarea punctului de vedere ce l-au adoptat în rezolvarea acestei chestiuni de drept, „procesul penal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.”
Or, această reglementare dată scopului procesului penal trebuie examinată în raport cu normele ce privesc activitatea în ansamblu din cadrul procesului penal, care impun o riguroasă și progresivă coordonare a atribuțiilor exercitate succesiv de organele judiciare având atribuții în realizarea și afirmarea actului de justiție, pe parcursul celor 3 faze procesuale specifice, constând în urmărirea penală, judecata care implică atât cercetarea judecătorească și pronunțarea hotărârii, cât și soluționarea căilor de atac, precum și în executarea dispozițiilor hotărârii.
Faza executării hotărârii penale, delimitată între momentul în care aceasta rămâne definitivă și cel al epuizării ducerii la îndeplinire a tuturor dispozițiilor sale, cuprinde în mod firesc și derularea procedurilor de modificare ce pot interveni datorită incidentelor care se ivesc în cursul executării.
Corelativ, procedura recunoașterii hotărârilor penale străine sau a actelor juridice străine, inclusiv pe cale incidentală, a fost reglementată anterior în cadrul art. 519-521 din Codul de procedură penală, ale căror dispoziții au fost abrogate prin art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Ca urmare, procedura de recunoaștere a hotărârilor penale străine a fost reglementată, în continuare, prin art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, dar numai pe cale principală, pentru ca prin art. I pct. 78 din Legea nr. 224/2006 să fie dat un alt conținut art. 119 din Legeanr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, reglementându-se din nou procedura recunoașterii pe cale principală.
Atât în art. 519 alin. 2 existent anterior în Codul de procedură penală, cât și în actualul art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, având conținut identic, procedura recunoașterii hotărârii străine a fost reglementată în sensul că, în cadrul unui proces penal în curs, recunoașterea hotărârii judecătorești străine poate fi realizată și pe cale incidentală.
În această privință este de observat că în actuala reglementare a art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, se mai prevede că recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii străine se face de instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, fără nicio distincție cu privire la obiectul cauzei supuse examinării. Or, într-o astfel de redactare ermetică se impune în mod vădit a se interpreta textul în sensul că legiuitorul a voit a se înțelege prin cauză pendinte orice dosar penal aflat în una dintre cele 3 faze procesuale de bază, indiferent dacă se referă doar la situații ce impun modificarea pedepsei intervenite la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei.
De aceea este evident că orice cerere de modificare a pedepselor întemeiată pe dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală, precum și contestația la executare reglementată în art. 461 din Codul de procedură penală întrunesc trăsăturile unui proces penal în curs, în accepțiunea prevederilor art. 119 din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, susceptibile să le dea atribut de cauze pendinte în fața instanței de judecată căreia îi revine competența să le soluționeze.
Așadar, concluzia care se impune este aceea că, în raport cu înțelesul ce poate fi dat sintagmei „proces penal în curs”, cuprinsă în textul art. 119 din Legeanr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin poate avea loc și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive.
În consecință, în temeiul art. 4142 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se decide că sintagma „proces penal în curs”, cuprinsă în textul art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face și în faza punerii în executare a hotărârilor penale definitive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
D E C I D:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Sintagma „proces penal în curs” cuprinsă în textul art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că recunoașterea pe cale incidentală a unei hotărâri penale străine sau a unui act juridic străin se poate face și în faza privind punerea în executare a hotărârilor penale definitive.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 noiembrie 2010.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White