Înalta Curte de Casație și Justiție a României

        Sub președinția doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

    Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, respectiv la posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată (săvârșită în cursul termenului de încercare al unei suspendări condiționate a executării pedepsei dispuse anterior), pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal cu privire la infracțiunea săvârșită ulterior.

    Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prezenți 87 de judecători din 106 aflați în funcție.

    Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea – adjunct al procurorului general.

    Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că în accepțiunea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

    deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

    În jurisprudența penală actuală – la nivel de judecătorii, tribunale și curți de apel – nu există un punct de vedere unitar în aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, al căror conținut legal în redactarea actuală în vigoare este următorul:

    „Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.”

   A. Astfel, unele instanțe au apreciat că în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal pedeapsa la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse poate fi suspendată condiționat. Această jurisprudență recunoaște posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante, obținute prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

    S-a argumentat că din analiza dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal rezultă că, în cazul în care în termenul de încercare al suspendării condiționate inculpatul săvârșește o nouă infracțiune cu intenție, instanța are obligația de a revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei și de a dispune executarea alăturată a celor două pedepse, fără a specifica modalitatea de executare a pedepsei rezultate în urma aplicării acestui mecanism.

   B. Alte instanțe au apreciat că pentru cea de a doua pedeapsă stabilită pentru fapta săvârșită în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate dispuse anterior se poate face aplicarea art. 81 din Codul penal, urmând a se dispune executarea într-un loc de deținere doar a pedepsei a cărei suspendare este revocată.

   C. Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție – majoritară și la nivelul instanțelor inferioare – se apreciază că, în accepțiunea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, nu este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

    În argumentarea acestei interpretări juridice s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa rezultantă se execută în regim de detenție – aceasta fiind, de altfel, sancțiunea ce rezultă din revocarea suspendării condiționate a executării unei pedepse – în caz contrar, al aplicării art. 81 din Codul penal după revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, prevederile art. 83 alin. 1 din același cod ar fi lipsite de conținut și finalitate.

    În același timp s-a arătat că, dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze și o astfel de posibilitate, ar fi statuat-o expres, așa cum a făcut în art. 83 alin. 3 din Codul penal, potrivit căruia în cazul în care infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei, caz în care nu mai are loc revocarea primei suspendări.

    Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.

    În accepțiunea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal; de asemenea, suspendarea condiționată nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

    Soluția amintită este justificată pentru următoarele considerente:

    În conformitate cu art. 83 alin. 1 din Codul penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, „instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune”.

    În literatura juridică, referindu-se la suspendarea condiționată a executării pedepsei, s-a arătat că această măsură constă, în esență, în dispoziția luată de instanța de judecată, prin însăși hotărârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumită durată „și în anumite condiții”, executarea pedepsei pronunțate. Dacă în decursul termenului de încercare condamnatul respectă condițiile impuse și are o bună conduită, la expirarea termenului el este reabilitat de drept, iar dacă, dimpotrivă, el nu respectă condițiile impuse sau săvârșește o nouă infracțiune, în cursul termenului de încercare, va fi ținut să execute atât pedeapsa a cărei executare fusese suspendată, cât și pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

    Sub aspectul naturii juridice a acestei instituții, suspendarea condiționată a executării pedepsei este o instituție complementară menită să întregească posibilitățile pe care legea le dă instanței judecătorești pentru realizarea individualizării pedepsei. Ea fiind consecința unei condamnări, își păstrează însă caracterul de măsură coercitivă penală, caracter care constă în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare și de a se abține de la săvârșirea unei noi infracțiuni.

    Pe toată durata termenului de încercare, condamnatul „este amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulativ două pedepse”, în cazul în care ar săvârși o altă infracțiune.

    Suspendarea condiționată a executării pedepsei are caracterul juridic de „mijloc de individualizare a executării pedepsei” și funcționează ca o măsură judiciară (substitutiv de pedeapsă) de a cărei respectare depinde stingerea executării.

    Sub aspectul efectelor instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, dat fiind specificul acestei măsuri, derivând din natura juridică a acestuia, în literatura juridică se face, în mod judicios, o diferențiere între „efectele imediate și provizorii” și „efectele ulterioare definitive”.

    Efectele imediate (provizorii) se produc de îndată ce hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării a rămas definitivă și durează întreaga perioadă de încercare (adică până la expirarea termenului acesteia).

    Principalul efect imediat (provizoriu) constă în aceea că executarea pedepsei este suspendată (adică pedeapsa, deși definitiv aplicată, nu este pusă în executare).

    Dar, acest efect imediat al acordării suspendării este condiționat de conduita condamnatului pe toată durata termenului de încercare. Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiționată de conduita condamnatului pe această durată, iar suspendarea executării poate fi revocată în caz de nerespectare a condițiilor, în special aceea de a nu comite o altă infracțiune în acest interval de timp (de unde și caracterul provizoriu al efectului imediat al suspendării condiționate a executării pedepsei).

    Efectele ulterioare definitive sunt următoarele: suspendarea executării încetează, în mod pozitiv, prin ajungerea la termen, adică prin împlinirea termenului de încercare.

    La această dată încetează suspendarea executării pedepsei, adică încetează efectul imediat (provizoriu) al acestei măsuri și problema executării pedepsei este definitiv tranșată.

    Dar suspendarea executării încetează nu numai în „mod pozitiv”, adică prin împlinirea termenului de încercare, ci și în „mod negativ”, adică prin anularea sau revocarea măsurii de suspendare.

    În cazul anulării, suspendarea încetează pentru că măsura a fost aplicată contrar prevederilor imperative ale legii (adică ab initio măsura suspendării era lovită de un viciu care o făcea inoperantă).

    În privința revocării însă, situația juridică este alta, ea exprimând eșecul acestei măsuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita încrederea ce i-a fost acordată de instanța care a oferit condamnatului o șansă de a se îndrepta, fără să execute efectiv pedeapsa.

    Ambele moduri de încetare a măsurii suspendării executării pedepsei – cel pozitiv și cel negativ – decurg în mod firesc din natura și scopul acestei instituții.

    Menținerea modalității de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracțiuni în termenul de încercare este expres prevăzută în art. 83 alin. 3 din Codul penal, sub forma unei excepții. Potrivit acestor prevederi legale, dacă infracțiunea ulterioară este săvârșită din culpă, se poate aplica suspendarea condiționată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări. Prin urmare, posibilitatea suspendării condiționate a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, este exclusă de art. 83 alin. 3 din același cod, care permite o asemenea individualizare a executării pedepsei doar dacă noua infracțiune este săvârșită din culpă. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze posibilitatea suspendării condiționate și în cazul în care noua infracțiune este comisă cu intenție, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut-o în art. 83 alin. 3 din Codul penal.

    În literatura de specialitate, în mod constant, s-a apreciat că prin sintagma „executare în întregime a pedepsei” legiuitorul a avut în vedere executarea acesteia într-un loc de deținere.

    S-a arătat că infractorul este supus la executarea efectivă a pedepsei când, ca urmare a conduitei sale în cursul termenului de încercare, se constată că acesta nu s-a îndreptat și că persistă în săvârșirea de infracțiuni, în acest caz intrând în acțiune garanția prevăzută de lege pentru ipoteza în care suspendarea executării se dovedește nejustificată.

    Acest tratament sever este consecința conduitei infractorului care în disprețul încrederii ce i s-a acordat și a posibilității ce i s-a oferit de a se îndrepta fără executarea pedepsei, a săvârșit din nou o infracțiune, găsindu-și justificarea în starea de periculozitate a acestuia care recidivează în condițiile arătate.

    Prin urmare, o nouă suspendare a executării pedepsei este exclusă tocmai ca efect al revocării.

    În același timp s-a apreciat că revocarea suspendării condiționate intervine, cu titlu de sancțiune, pentru nerespectarea obligației de a nu comite o altă infracțiune în interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând că infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat și nu s-a reeducat. Drept consecință, pedeapsa suspendată devine executabilă. Totodată, s-a arătat că în cazul revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, ca urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și nici executarea acesteia la locul de muncă, pentru că toate 3 sunt modalități distincte de individualizare a executării pedepsei, iar o nouă individualizare ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

    În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 414² din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili ca problema de drept sus-menționată referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal să fie soluționată în mod obligatoriu, în sensul că:

    În accepțiunea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pentru o infracțiune intenționată, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal, de asemenea, suspendarea condiționată nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

    Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.

    În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal stabilește că:

   1. Suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 81 din Codul penal.

   2. Suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.

    Obligatorie, potrivit art. 414⁵ alin. 4 din Codul de procedură penală.

    Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2011.