ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
– SECȚIILE UNITE –
Decizie nr. 2/2011 din 17/01/2011 Dosar nr. 9/2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 27/05/2011
Sub președinția doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Soluționarea acestui recurs în interesul legii a fost amânată de la 15 noiembrie 2010 la 17 ianuarie 2011.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prezenți 87 de judecători din 106 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin – procuror șef adjunct al Secției judiciare – Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, Ministerul Public are legitimare procesuală pentru a promova acțiunile pentru desființarea înscrisurilor falsificate, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, asupra legitimării procesuale active a procurorului de a formula acțiunea civilă pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că procurorul nu are legitimare procesuală activă în formularea acțiunii civile pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată, reținând că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală nu derogă de la cadrul general, instituit prin dispozițiile art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, și nici nu au lipsit de obiect efectele Deciziei nr. XV din 21 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 8 februarie 2006.
În consecință, au apreciat că și după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, dispozițiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă trebuie interpretate restrictiv, în sensul Deciziei nr. XV/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, prin recunoașterea legitimării procesuale active a procurorului de a promova acțiunile pentru desființarea înscrisurilor falsificate, doar atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
Alte instanțe, dimpotrivă, au apreciat că, în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, procurorul are legitimare procesuală de a cere desființarea înscrisului falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și au aplicat corect dispozițiile art. 45 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală pentru următoarele considerente:
Conform art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Interpretarea textului conduce la concluzia că art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă consacră două ipoteze distincte pentru legitimarea procesuală activă a procurorului în procesul civil: atunci când este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților și, respectiv, atunci când dispoziții din alte legi prevăd expres o astfel de legitimare.
Ca regulă generală, teza finală a art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă are în vedere dreptul procurorului de a acționa pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale altor categorii de persoane decât acelea care sunt enumerate în prima teză a textului, cum ar fi persoanele minore, cele puse sub interdicție ori cele dispărute.
Relativ la dreptul procurorului de a porni acțiunea civilă în cauzele în care acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluție de netrimitere în judecată s-a pronunțat Decizia în interesul legii nr. XV/2005 de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secții Unite.
Prin decizia menționată, Secțiile Unite au admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 lit. a) din Codul de procedură penală și a dispozițiilor art. 184 din Codul de procedură civilă, au stabilit că procurorul are calitatea de a exercita în fața instanței civile acțiunea pentru desființarea totală sau parțială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în celelalte cazuri, aceeași acțiune aparținând părților.
Din considerentele deciziei rezultă că această limitare s-a impus justificat de faptul că la 21 noiembrie 2005, când s-a pronunțat instanța supremă, nu exista un text de lege special care să îi îngăduie procurorului să sesizeze instanța civilă cu o acțiune în desființarea unui înscris și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Ulterior pronunțării deciziei în interesul legii a fost adoptată Legea nr. 356 din 21 iulie 2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi.
Prin art. I pct. 132 din Legea nr. 356/2006 au fost modificate prevederile art. 245 din Codul de procedură penală, prin care se stabilesc măsurile care se dispun de procuror prin ordonanța de încetare a urmăririi penale, în sensul că după lit. c) a alin. 1 s-a introdus o nouă literă, litera c1).
Prevederile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală prevăd că prin ordonanța de încetare a urmăririi penale se dispune și asupra „sesizării instanței civile competente cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris”.
La rândul lor, prevederile art. 249 alin. 2 și art. 228 alin. 6 teza finală din Codul de procedură penală prevăd că dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din același cod sunt aplicabile și în cazul în care procurorul dispune neînceperea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală.
Rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul de a conferi legitimare procesuală activă procurorului de a formula acțiune pentru desființarea totală ori parțială a unui înscris ori de câte ori pronunță una din soluțiile de netrimitere în judecată, anume de încetare a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale ori de scoatere de sub urmărire penală.
Expresia „se dispune”, folosită de legiuitor în art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală, dovedește faptul că, în situația dată, procurorul nu are drept de apreciere, ci este obligat să sesizeze instanța civilă.
Pe cale de interpretare logică, reglementarea conținută de lit. c1) a art. 245 alin. 1 din Codul de procedură penală reprezintă „un caz expres prevăzut de lege”, în înțelesul prevederilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, în care procurorului i se recunoaște legitimare procesuală pentru a formula acțiune civilă, care este distinct de cazurile prevăzute în teza inițială a acestui articol în care o astfel de legitimare este recunoscută procurorului ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților.
Această dispoziție legală, conținută de art. 245 alin. (1) lit. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, statuează cu valoare de principiu asupra dreptului procurorului de a sesiza instanța civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris, fără a face vreo distincție cu privire la motivele pentru care se solicită desființarea înscrisului. Împrejurarea că această dispoziție legală nu face trimitere expresă la înscrisul falsificat nu este de natură să excludă legitimarea procesuală a procurorului de a solicita instanței civile desființarea și a unui astfel de înscris.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 245 alin. 1 lit. c1) din Codul de procedură penală, stabilesc că:
Procurorul are legitimare procesuală activă de a formula acțiunea civilă pentru desființarea, în tot sau în parte, a unui înscris falsificat, atunci când acțiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală printr-o soluție de netrimitere în judecată.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White