ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIILE UNITE
Î N C H E I E R E Dosar nr. 16/2008
Şedinţa de la 17 ianuarie 2011
CAMERA DE CONSILIU
Sub preşedinţia,
Doamnei judecător dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. „a” din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina cererea prin care un grup de judecători ai Curţii de Apel Cluj, specializaţi în materia litigiilor de muncă, au sesizat că dispozitivul deciziei nr.40 din 22 septembrie 2008 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar fi în contradicţie cu considerentele sale, fiind necesare lămuriri cu privire la aplicarea acestei decizii.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 judecători din totalul de 106 aflaţi în funcţie.
SECŢIILE UNITE
deliberând asupra cererii, constată următoarele:
Prin decizia nr.40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de colegiul de conducere al Curţii de Apel Timişoara şi s-a stabilit că „dispoziţiile art.77 alin.2 raportat la art. 43 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi care şi-au desfăşurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială.”
Decizia mai sus arătată este obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Prin adresa nr.2267 din 09 iulie 2010, înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 14 iulie 2010, preşedintele Colegiului de conducere al Curţii de Apel Cluj a transmis sesizarea formulată de un grup de judecători ai acestei curţi de apel prin care se invocă existenţa unei contradicţii între dispozitivul deciziei şi o parte a considerentelor sale.
Anume, prin sesizare se susţine că menţiunile dispozitivului deciziei ar fi contradictorii cu menţiunile înserate în paragrafele 11 şi 12 din acea parte a considerentelor care prezintă una din cele două orientări jurisprudenţiale (considerente potrivit cărora: „Prin urmare, singurele facilităţi oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă şi posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispoziţiile art.14 din acest act normativ neavând semnificaţia reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei. Ca atare, este lipsită de relevanţă împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art.43 şi art.77 alin.(2) din Legea nr.19/2000, stagiul de cotizare complet a fost stabilit la 20 de ani pentru aceste grupe de muncă.”)
Au fost întocmite puncte de vedere de către Secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Această cerere este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art.329 alin.1 Cod procedură civilă, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
Rezultă că, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, numai procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, precum şi colegiile de conducere ale curţilor de apel au abilitarea legală să formuleze o sesizare adresată Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu alte cuvinte, legiuitorul nu a înţeles să lase la latitudinea altor persoane sau autorităţi posibilitatea de a formula astfel de sesizări.
Pentru identitate de raţiune, dispoziţiile legale menţionate, prin care se instituie numai în favoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a colegiilor de conducere ale curţilor de apel dreptul de a sesiza Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se aplică şi în cadrul cererilor de îndreptare, lămurire şi completare a hotărârii, reglementate în Secţiunea a VI-a din titlul III – art.281-2813 din Codul de procedură civilă.
Or, sesizarea în discuţie a fost formulată de un grup de judecători ai Curţii de Apel Cluj şi nu de către colegiul acestei instanţe, ca urmare a adoptării unei hotărâri în conformitate cu dispoziţiile art.23 alin.2 şi art.25 alin.8 din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387 din 22 septembrie 2005.
Astfel fiind, această sesizare, în conformitate cu prevederile art.329 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de un grup de judecători ai Curţii de Apel Cluj cu privire la contradictorialitatea dintre dispozitivul şi o parte a considerentelor deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite.
Pronunţată, azi 17 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Livia Doina Stanciu
PRIM MAGISTRAT ASISTENT,
Adriana Daniela White