R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
Decizia nr. 31/2018 Dosar nr. 363/1/2018
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2018
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 578 din 09/07/2018
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 363/1/2018, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La şedinţa de judecată participă doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 276 din Regulament.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.765/62/2017, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „posibilitatea acordării punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, aprobată prinLegea nr. 154/2009 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008), în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 3/1977), ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8 din acelaşi act normativ”.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; apelantul-reclamant şi apelanta- pârâtă au depus, prin avocat, respectiv consilier juridic, puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 6 februarie 2018, în Dosarul nr. 2.765/62/2017, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.
2. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 februarie 2018, cu nr. 363/1/2018, termenul pentru soluţionarea dosarului fiind stabilit la 14 mai 2018.
II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 154/2009
Art. II. – „Beneficiază de un număr suplimentar de 0,50 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, precum şi de 0,25 puncte pentru fiecare an de spor, respectiv 0,02083 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa II de muncă, următoarele categorii de persoane:
a) ale căror drepturi de pensie au fost recalculate conform dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu completările ulterioare, cu excepţia acelora în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special; (…) „
4. Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare
Art. 8. – „(1) Personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă şi limita de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile.
(2) Persoanele încadrate în muncă care au o vechime de cel puţin 30 ani bărbaţii şi 25 ani femeile sunt pensionate, la cererea lor, şi la împlinirea vârstei de 60 ani bărbaţii şi 55 ani femeile.
(3) Persoanele care doresc să continue activitatea şi după împlinirea vârstei de 62 ani bărbaţii şi 57 ani femeile pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea să le menţină în muncă pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aprobă cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menţinerea în muncă, în aceeaşi unitate, ori într-o altă unitate subordonată, sau înscrierea la pensie.”
Art. 14. – „(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puţin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puţin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an şi şase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an şi trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I şi II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii;
b) 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, şi la 50 de ani, atât bărbaţii, cât şi femeile din grupa I de muncă, şi la 55 ani bărbaţii sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege şi au lucrat efectiv cel puţin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de muncă sau cel puţin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. (2), în mod proporţional cu anii lucraţi în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puţin de 52 ani, pentru grupa I şi 57 ani pentru grupa II, bărbaţii, sau 50 ani pentru grupa I şi 52 ani pentru grupa II, femeile.”
III. Expunerea succintă a procesului
5. Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtei să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, conform Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 (Decizia nr. 11/2015), prin care s-a decis ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani; obligarea pârâtei la plata către reclamant a diferenţei drepturilor de pensie pe ultimii 3 ani de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, prin luarea în calcul a valorii punctului de pensie pe anii 2014, 2015, 2016, 2017 şi a numărului suplimentar de puncte prevăzut de art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă.
6. Prin Sentinţa civilă nr. xxxx/MAS din 27 septembrie 2017, Tribunalul Braşov – Secţia I civilă a admis în parte acţiunea formulată de reclamant, respingând pretenţiile referitoare la menţinerea numărului suplimentar de puncte prevăzut de art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, în situaţia recalculării drepturilor de pensie prin utilizarea stagiului complet de cotizare reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
7. Pentru a hotărî astfel a reţinut că, potrivit art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, sunt exceptate de la acordarea acestui punctaj persoanele ale căror drepturi au fost recalculate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005), şi cărora le-a fost utilizată la determinarea punctajului mediu anual o vechime în muncă mai mică decât cea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 3/1977, respectiv mai mică de 25 de ani la femei şi 30 de ani la bărbaţi.
8. Art. 14 din Legea nr. 3/1977 are caracter special faţă de prevederile art. 8 din acelaşi act normativ, astfel că persoanele care beneficiază de un stagiu de 25 de ani nu mai au dreptul la alte majorări ale punctajelor lunare.
9. Reclamantul este pensionat conform Legii nr. 3/1977, iar prin admiterea primului petit din cererea de chemare în judecată se reconsideră situaţia de fapt, în sensul că la deschiderea drepturilor de pensie s-au utilizat alte stagii de cotizare, în raport cu data naşterii, motiv pentru care nu beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
10. Împotriva acestei dispoziţii de respingere a acordării punctajului suplimentar a formulat apel reclamantul, susţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziţii de excepţie de la regulă, dar nu sunt prevăzute de un act normativ cu caracter special, aşa cum dispune art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
11. Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov a emis o nouă decizie de pensionare, prin care a pus în executare dispoziţiile instanţei de fond, în sensul că a utilizat un stagiu de cotizare de 25 de ani, însă a eliminat punctajul suplimentar acordat iniţial conform art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, ceea ce a determinat scăderea cuantumului drepturilor de pensie cuvenite reclamantului şi emiterea unei decizii de recuperare a sumelor apreciate ca fiind încasate necuvenit.
12. La termenul de judecată din 25 ianuarie 2018, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a pus în discuţie admisibilitatea sesizării instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept arătate.
13. Prin Încheierea pronunţată la 6 februarie 2018, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus şi suspendarea judecăţii.
IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
14. Prin Încheierea pronunţată la 6 februarie 2018, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, determinat de următoarele argumente:
– cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată constituit la nivelul unei curţi de apel, care este învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel);
– de lămurirea modului de interpretare/aplicare a prevederilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 şi pentru care în procedura de recalculare a pensiei s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8, depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de fond se referă la obligarea pârâtei la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă acordată reclamantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum au fost interpretate conform Deciziei nr. 11/2015, cu menţinerea numărului suplimentar de puncte prevăzut de art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, adică 0,50 puncte pentru fiecare an de spor şi 0,04166 puncte pentru fiecare lună de spor, acordat pentru vechimea realizată în activitatea desfăşurată în grupa I de muncă;
– problema de drept enunţată este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
După cum s-a subliniat în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerinţa noutăţii este îndeplinită atunci când chestiunea de drept îşi are izvorul în reglementări care nu sunt recent intrate în vigoare, dacă instanţele nu i-au dat încă o anumită interpretare şi aplicare la nivel jurisprudenţial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 80 din 6 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 23 ianuarie 2018).
În speţă nu este vorba de un act normativ intrat recent în vigoare, dar elementul de noutate este reprezentat de pronunţarea Deciziei nr. 11/2015, care, de altfel, a constituit şi temeiul de drept invocat pentru primul petit al acţiunii introduse de către reclamant.
Ulterior pronunţării deciziei menţionate, având în vedere şi refuzul casei judeţene de pensii de a efectua recalcularea pensiilor, mai mulţi pensionari au introdus acţiuni în justiţie având acest obiect.
Chiar dacă Decizia nr. 11/2015 a avut ca obiect lămurirea chestiunii privind stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, această chestiune este strâns legată de modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, de vreme ce pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov apreciază că, în situaţia recalculării drepturilor de pensie prin utilizarea stagiului de cotizare redus, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, nu s-ar mai acorda punctajul suplimentar stabilit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
Instanţa de trimitere precizează că, prin Decizia nr. 6 din 8 decembrie 2014, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 2 februarie 2015 (Decizia nr. 6/2014), a fost respins ca inadmisibil recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti privind interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, practica instanţelor de judecată fiind unitară la acel moment, însă şi această decizie a fost pronunţată anterior Deciziei nr. 11/2015;
– chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
15. Apelantul-reclamant a apreciat că o astfel de sesizare ar fi inadmisibilă, întrucât cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat prin considerentele Deciziei nr. 11/2015, pct. 9.2, care se bucură de autoritate de lucru judecat, ca şi dispozitivul aceleiaşi decizii.
16. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii- raportori, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, apelantul-reclamant a depus, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susţinut inadmisibilitatea sesizării, faţă de considerentele Deciziei nr. 11/2015, prin care s-a dezlegat modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. 162 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.
17. Şi apelanta-pârâtă a depus, prin consilier juridic, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a arătat că în speţă se pune problema posibilităţii cumulului stagiului complet de cotizare prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 cu majorările de punctaj prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi a diferenţei de punctaj, conform art. 169 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, în situaţia cumulului acestor două beneficii rezultând o majorare substanţială a drepturilor de pensie. După ce a expus evoluţia legislativă în materie, situaţia de fapt şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apelanta-pârâtă a concluzionat că, în vederea acordării majorării de punctaj pentru toate categoriile de pensionari, se utilizează stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data recalculării şi care asigură înlăturarea tuturor inechităţilor din sistemul de asigurări sociale, precum şi respectarea principiului „la muncă egală, pensii egale”, indiferent de anul ieşirii la pensie.
VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
18. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelurilor în Dosarul nr. 2.765/62/2017 a apreciat că dispoziţiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că beneficiul punctajului suplimentar ar trebui acordat şi persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care „în procedura de recalculare a pensiei s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8”.
19. Astfel, reclamantul a fost pensionat în baza prevederilor Legii nr. 3/1977, iar pensia acestuia a fost recalculată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a fost majorată pentru fiecare an lucrat în grupa superioară de muncă, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
20. Potrivit art. II lit. a) din acest din urmă act normativ sunt exceptate de la aplicarea punctajului suplimentar persoanele „în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special”.
21. Prin recalcularea pensiei cu utilizarea unui stagiu de cotizare de 25 de ani în loc de 30 de ani, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu ne aflăm în situaţia de excepţie redată mai sus şi reglementată de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, întrucât stagiul de cotizare de 20 de ani nu este unul stabilit printr-un „act normativ cu caracter special”. Acest stagiu de cotizare este stabilit prin chiar Legea nr. 3/1977, dreptul comun în materie la data deschiderii dreptului la pensie al părţii reclamante.
22. Întrucât legiuitorul nu a definit noţiunea de „act normativ cu caracter special”, aceasta nu poate avea un alt înţeles decât cel ce rezultă din interpretarea principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000).
23. De asemenea, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, noţiunea de „acte normative” se raportează la legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile prim-ministrului, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate.
24. Aşadar, art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 îi exceptează de la acordarea punctajului suplimentar doar pe beneficiarii unor astfel de acte normative speciale, astfel încât persoanele cărora li s-a recalculat pensia în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu stagii complete de cotizare speciale, de 20 de ani sau de 25 de ani, rezultate din aplicarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu pot fi exceptate de la aplicarea acestor prevederi.
25. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci chiar legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar dispoziţia referitoare la stagiul complet de cotizare, mai favorabilă celor care au prestat muncă în grupa I sau a II-a o anumită perioadă de timp, nu este nici ea o lege specială în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, conţinută tot de legea generală, care reglementa stabilirea şi calculul pensiilor.
26. Prevederile art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 sunt de strictă interpretare şi aplicare, neputând fi extinse pe cale de analogie şi/sau de interpretare în privinţa altor situaţii decât cele expres stabilite de legiuitor şi, ca atare, nu pot fi aplicate la o normă cu caracter derogator (art. 14 din Legea nr. 3/1977) de la o altă normă cu caracter general şi care se regăsesc deopotrivă în legea generală (drept comun) privind drepturile la pensie din sistemul public de asigurări sociale.
VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
27. Jurisprudenţa Curţii de Apel Braşov – instanţa de trimitere a comunicat punctul de vedere unanim al magistraţilor Secţiei I civile, prin care se achiesează la concluziile completului care a sesizat instanţa supremă, raportat la starea de drept existentă în cauză.
Tribunalul Braşov a comunicat Sentinţa nr. 1.445/MAS din 6 octombrie 2017 a Secţiei I civile, prin care s-a reţinut că prin valorificarea stagiului complet de cotizare special de 20 de ani, în temeiul Deciziei nr. 11/2015, pensionarul nu mai beneficiază şi de majorarea de punctaj, neputând cumula două beneficii în temeiul aceleiaşi legi. Doar prin aplicarea Legii nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se va permite cumulul de beneficii. A fost identificată şi practică contrară, evidenţiindu-se Decizia nr. 2.120/Ap din 18 decembrie 2017 a Secţiei civile a Curţii de Apel Braşov, în care se constată că stagiul de 20 ani nu este stabilit prin act normativ cu caracter special, fiind astfel permis cumulul celor două beneficii.
Tribunalul Covasna a comunicat că punctul de vedere unitar exprimat de judecători este în sensul că nu există posibilitatea cumulării punctajului suplimentar în ipoteza expusă de instanţa de trimitere, pretenţiile având ca obiect acordarea numărului suplimentar de puncte prevăzut de art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi art. 169 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 fiind respinse de Tribunalul Covasna ca neîntemeiate. Fiind o dispoziţie derogatorie de la dreptul comun, persoanele care beneficiază de aceste prevederi nu mai pot obţine legal şi majorarea pensiei pe alt temei, deoarece s-ar obţine un dublu beneficiu, contrar considerentelor de echitate ce trebuie să guverneze aplicarea normei. În acest sens s-a depus Sentinţa civilă nr. 1.139 din 23 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Covasna – Secţia I civilă, atacată cu apel, apelul fiind suspendat până la soluţionarea prezentei sesizări.
28. Jurisprudenţa celorlalte instanţe din ţară
Curtea de Apel Bacău a comunicat Sentinţa civilă nr. 740C din 24 mai 2012, pronunţată de Tribunalul Neamţ – Secţia civilă, prin care s-a reţinut că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 nu sunt aplicabile în situaţia în care pentru stabilirea punctajului s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
S-a depus şi Decizia nr. 481 din 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău, care priveşte alte dispoziţii legale.
Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele:
Opinia majoritară a judecătorilor Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii, Tribunalului Bucureşti, Tribunalului Giurgiu, Tribunalului Ilfov şi Tribunalului Teleorman este în sensul că nu se poate acorda punctajul suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, în situaţia persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8 din acelaşi act normativ.
Opinia minoritară a fost exprimată la nivelul Tribunalului Ialomiţa, judecătorii acestei instanţe apreciind că dispoziţiile legale invocate ar trebui interpretate în sensul că beneficiul punctajului suplimentar trebuie acordat şi persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada menţionată, cu motivarea că noţiunea de „act normativ cu caracter special” nu poate avea decât înţelesul ce rezultă din interpretarea principiului ierarhiei şi forţei juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi din art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. Legea nr. 3/1977 nu reprezintă o lege specială, ci chiar legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar dispoziţia referitoare la stagiul complet de cotizare nu este nici ea o lege specială în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, ci o prevedere derogatorie de la stagiul complet de cotizare general, conţinut tot de legea generală care reglementa stabilirea şi calculul pensiilor.
S-a ataşat un număr semnificativ de hotărâri judecătoreşti relevante.
Curtea de Apel Cluj a comunicat că a identificat un singur dosar soluţionat definitiv, în cadrul căruia s-a ridicat această problemă de drept şi în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 2.073/R din 7 iunie 2011, de către Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie; în considerentele acestei decizii s-a reţinut că nu se pot acorda cele două beneficii concomitent, astfel încât, agreând acordarea punctajului suplimentar în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, reclamantul nu poate solicita, totodată, a i se aplica un stagiu complet de cotizare, inferior celui luat în calcul de pârâtă.
Curtea de Apel Constanţa a comunicat că la nivelul Secţiei I civile a Curţii practica judiciară a fost constantă în sensul că punctajul suplimentar prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 sau de alte prevederi legale, pentru activitatea desfăşurată în grupa I sau a II-a de muncă, nu poate fi acordat dacă pensia a fost recalculată conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cu folosirea stagiului complet de cotizare corespunzător vechimii în muncă prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977, potrivit dezlegărilor date prin Decizia nr. 6/2014.
În acest sens s-au depus mai multe decizii ale Secţiei I civile a Curţii.
Curtea de Apel Craiova a comunicat Decizia nr. 6.848 din 9 septembrie 2011 pronunţată de Secţia a II-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 6.706 din 29 mai 2012, pronunţată de Secţia I civilă, Sentinţa nr. 3.305 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, definitivă prin Decizia nr. 9.187 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă. Prin aceste hotărâri judecătoreşti s-a reţinut inaplicabilitatea dispoziţiilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 în situaţiile în care reclamanţii beneficiaseră anterior de utilizarea unui stagiu de cotizare redus, prevăzut de un alt act normativ.
Tribunalul Dolj a comunicat opinia judecătorilor acestei instanţe, potrivit căreia nu există posibilitatea acordării beneficiului punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 în situaţia în care pensionarul beneficiază de un stagiu complet de cotizare redus conform art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Aceeaşi opinie a fost împărtăşită şi de judecătorii Tribunalului Gorj.
Curtea de Apel Galaţi a comunicat Sentinţa civilă nr. 1.913 din 2 noiembrie 2011 a Tribunalului Galaţi – Secţia I civilă, definitivă prin neexercitarea căii de atac, prin care s-a reţinut că aplicarea actelor normative cu caracter special exclud beneficiul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
Curtea de Apel Oradea a comunicat că la nivelul Secţiei I civile a Curţii şi al tribunalelor arondate practica este în sensul că nu este posibilă acordarea punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977. S-a apreciat că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 se aplică numai în situaţiile în care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează stagiile complete de cotizare, respectiv 30 de ani în cazul persoanelor pensionate în temeiul Legii nr. 3/1977. O interpretare în sens contrar ar presupune acordarea unui dublu beneficiu, în considerarea faptului că asiguratul şi-a desfăşurat activitatea în grupa I sau a II-a de muncă.
Au fost ataşate sentinţe ale Tribunalului Bihor – Secţia I civilă, definitive prin decizii ale Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă.
Curtea de Apel Piteşti a comunicat că la nivelul instanţelor arondate practica în această materie a fost unitară în sensul că, odată ce reclamantul a solicitat şi a beneficiat de reducerea stagiului complet de cotizare, în baza unei norme speciale, derogatorii de la dreptul comun, precum cea regăsită în dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, nu mai există posibilitatea acordării punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
În acest sens au fost depuse sentinţele civile ale Tribunalului Argeş – Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale nr. 3.376 din 18 octombrie 2017, nedefinitivă, şi nr. 603 din 25 aprilie 2014, definitivă prin Decizia civilă nr. 869 din 13 octombrie 2014 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia I civilă.
Curtea de Apel Ploieşti a comunicat că Tribunalul Buzău şi Tribunalul Dâmboviţa nu au identificat practică judiciară relevantă în această materie, însă opinia judecătorilor Secţiei I civile a Tribunalului Dâmboviţa este că persoanele aflate în situaţia vizată de sesizare pot beneficia de acordarea punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008.
Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de judecătorii Tribunalului Prahova, sens în care s-a ataşat Sentinţa civilă nr. 2.915 din 17 octombrie 2016 a Secţiei I civile, definitivă prin Decizia nr. 360 din 16 februarie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia I civilă.
Curtea de Apel Suceava a comunicat că a identificat Sentinţa civilă nr. 817 din 6 iulie 2017 a Tribunalului Suceava – Secţia I civilă, definitivă prin Decizia nr. 992 din 15 noiembrie 2017 a Secţiei I civile a Curţii, relevantă în această materie, prin care s-a reţinut că aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 este condiţionată de neaplicarea unui stagiu complet de cotizare special.
Curtea de Apel Târgu Mureş a comunicat că opinia de principiu a judecătorilor Curţii este că drepturile la pensie născute sub imperiul legii vechi pot şi trebuie să fie determinate prin prisma interpretării obligatorii date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmând ca aplicarea legii noi să se facă asupra drepturilor deja constituite, în raport cu principiul neretroactivităţii legii. Legea nr. 263/2010 nu conţine dispoziţii referitoare la modul de calcul al punctajului mediu anual pentru pensiile persoanelor ce au lucrat în grupa I şi a II-a de muncă şi ale căror drepturi la pensie s-au deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, în sensul de a stabili aplicarea unui stagiu de cotizare unitar. Legea nouă prevede doar o majorare a punctajelor lunare, fără a se raporta la stagiul de cotizare avut în vedere la stabilirea punctajului mediu anual. Prin art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, legiuitorul a înţeles să se raporteze la stagiul complet de cotizare avut în vedere la stabilirea pensiei.
S-a depus Decizia nr. 26/A din 21 ianuarie 2014 a Secţiei I civile a Curţii.
29. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au exprimat opinii teoretice.
30. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu s-a verificat şi nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
31. În urma verificărilor efectuate se constată că instanţa de contencios constituţional s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, reţinând că textul de lege are un caracter reparatoriu, urmărind îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi. Aşadar, în raport cu reglementarea anterioară, dispoziţiile legale criticate nu doar că nu afectează dreptul la pensie, în sensul diminuării acestuia, ci, din contră, au ca efect o creştere a cuantumului pensiilor (în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.300 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011; nr. 119 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012).
IX. Raportul asupra chestiunii de drept
32. Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă, deoarece nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate, ci se tinde la clarificarea Deciziei nr. 11/2015.
X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
33. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilităţii sesizării
34. Procedura sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, privită ca mecanism procedural nou şi ca parte a reformării sistemului procesual civil, are drept scop uniformizarea jurisprudenţei şi asigurarea predictibilităţii acesteia, aşa încât, spre deosebire de recursul în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară intervenită deja în rândul instanţelor judecătoreşti, ea are semnificaţia unui remediu a priori, care urmăreşte să preîntâmpine practica judiciară neunitară.
35. În vederea atingerii scopului menţionat, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile, conturând, prin urmare, cadrul legal al instituţiei analizate.
36. Conform art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea o dezlegare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”
37. Conform art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor.”
38. Din cuprinsul prevederilor legale enunţate se desprind condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite cumulativ. Odată declanşat mecanismul de unificare jurisprudenţială, urmează a fi avute în vedere şi condiţiile formale pe care trebuie să le îndeplinească încheierea de sesizare.
39. Condiţiile de admisibilitate pot fi identificate, după cum urmează:
– existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;
– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;
– soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;
– chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
– chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
40. Verificând admisibilitatea sesizării supusă analizei, se constată îndeplinirea numai în parte a condiţiilor prevăzute de legiuitor pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, după cum se va arăta în continuare.
41. Astfel, primele trei cerinţe sunt întrunite întrucât Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă este legal învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de reclamant şi de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva Sentinţei civile nr. xxx/MAS din 27 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Braşov, într-un litigiu în materia asigurărilor sociale, de competenţa exclusivă, în primă instanţă, a tribunalului, hotărârile pronunţate de tribunal fiind supuse numai apelului, conform art. 155 din Legea nr. 263/2010. Aşadar, în această pricină, Curtea de Apel Braşov judecă în ultimă instanţă şi urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.
42. Cu referire la condiţia de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reţine că art. 519 din Codul de procedură civilă nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept”.
43. În încercarea de a clarifica acest aspect şi, ca atare, conţinutul acestei noţiuni, în doctrină s-a arătat că pentru a fi vorba de o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept” trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă.”
44. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.
45. În acelaşi timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa şi, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.
46. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite, care, fie doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. Această cerinţă rezultă din dispoziţiile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, conform cărora încheierea de sesizare trebuie să cuprindă şi punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este ţinut, în primul rând, să stabilească dacă există o problemă de interpretare ce implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica instanţelor.
47. Din perspectiva celor enunţate anterior se observă că, deşi în cadrul sesizării se indică, în principal, faptul că de modul de interpretare şi aplicare al prevederilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8 din acelaşi act normativ, depinde soluţionarea pe fond a cauzei, în realitate, instanţa de trimitere urmăreşte clarificarea Deciziei nr. 11/2015, despre care afirmă că a constituit temeiul de drept pentru primul petit al acţiunii introduse de reclamant, în speţă nesuscitând interes un act normativ intrat recent în vigoare.
48. În continuarea justificării acestui demers, dar fără a avea în vedere funcţia mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii neunitare, autorul sesizării învederează că prin Decizia nr. 6/2014 a fost respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii promovat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti privind interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, practica instanţelor de judecată fiind unitară la acel moment, şi subliniază că această decizie a fost pronunţată anterior Deciziei nr. 11/2015 pronunţată în interesul legii, decizie pe care Casa Judeţeană de Pensii Braşov refuză să o aibă în vedere la recalcularea pensiilor.
49. Prin Decizia nr. 11/2015 s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Ploieşti şi s-a stabilit că, „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 de aprobare a Normelor metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este:
– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă;
– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;
– 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”
50. În cazul analizat, titularul sesizării nu evită a specifica faptul că problema de drept vizând interpretarea şi aplicarea prevederilor art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977, a mai făcut obiectul examinării în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, şi nici nu contestă că respectiva chestiune de drept, generatoare de divergenţă în jurisprudenţă de-a lungul timpului, a primit ulterior o interpretare unitară la nivelul instanţelor judecătoreşti. Acest aspect a fost reliefat cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 6/2014, prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul în interesul legii. De aceea, apare ca evident că singurul motiv al sesizării este acela de a se lămuri o hotărâre judecătorească cu forţă juridică obligatorie erga omnes (Decizia nr. 11/2015), ceea ce, în lumina prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, lipseşte total demersul instanţei de trimitere de o justificare legală.
51. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că, prin încheierea de sesizare, nici nu se indică, în mod explicit, elementul de noutate al problemei de drept semnalate, în acelaşi context în care instanţa de trimitere subliniază că ceea ce se urmăreşte a se lămuri în speţă nu priveşte un act normativ intrat recent în vigoare, dar elementul de noutate este reprezentat de pronunţarea Deciziei nr. 11/2015.
52. Pe de altă parte, Decizia nr. 11/2015 nici nu a analizat dacă stagiul respectiv constituie sau nu obiectul unui act normativ cu caracter special, în sensul prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi de dispoziţiile legale similare ulterioare. Această decizie a statuat asupra stagiului de cotizare ce trebuie utilizat la recalcularea pensiilor din vechiul sistem al pensiilor de stat reglementat de Legea nr. 3/1977, pentru persoanele care au desfăşurat activitate în grupele superioare de muncă, dispunând şi asupra faptului că o atare valorificare poate fi făcută şi în condiţiile revizuirii, respectiv recalculării pensiei sub imperiul Legii nr. 263/2010.
53. Concluzionând, reiese că, în opinia autorului sesizării, între mecanismul hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare şi mecanismul prin care se înlătură practica neunitară deja intervenită în rândul instanţelor judecătoreşti (recursul în interesul legii) nu există nicio diferenţiere, ultimul mecanism putând fi urmat, fără a se avea în vedere raţiuni care ţin de evitarea paralelismului şi suprapunerii, de mecanismul care în mod logic şi firesc ar trebui să îl preceadă, tocmai pentru a se evita declanşarea unui recurs în interesul legii.
54. Prin urmare, în cazul de faţă, mecanismul de unificare al hotărârii prealabile nu poate fi utilizat, câtă vreme nu se pune problema lămuririi unei chestiuni de drept cu caracter de noutate care să facă obiect al sesizării.
55. Pentru toate aceste considerente,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.765/62/2017, referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Posibilitatea acordării punctajului suplimentar reglementat de art. II lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 154/2009, în situaţia persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi pentru care, în procedura de recalculare a pensiei, s-a utilizat ca stagiu complet de cotizare vechimea în muncă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, cu modificările şi completările ulterioare, ca dispoziţie specială derogatorie de la prevederile art. 8 din acelaşi act normativ”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 mai 2018.