Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
COMPLETUL PENTRU SOLUŢIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII
Decizie nr. 21/2019 din 24/06/2019 Dosar nr. 795/1/2019
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 29/10/2019
Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a fost legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
Şedinţa a fost prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-şef al Secţiei judiciare.
La şedinţa de judecată a participat doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din Regulament.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov ce face obiectul Dosarului nr. 795/1/2019.
Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi punctul de vedere formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a acordat cuvântul reprezentantei Ministerului Public asupra recursului în interesul legii.
Doamna procuror Antonia Constantin a solicitat admiterea recursului în interesul legii, apreciind că prima orientare jurisprudenţială prezentată în sesizare este în litera şi spiritul legii, respectiv recunoaşterea intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ pentru a fi luat în calcul la stabilirea de gradaţii. A susţinut punctul de vedere formulat în scris.
Doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele completului, a consultat membrii completului cu privire la existenţa unor întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Constatând că nu există întrebări sau chestiuni prealabile, preşedintele completului a declarat dezbaterile închise, iar completul a rămas în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Obiectul recursului în interesul legii
1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită prin sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov, potrivit Hotărârii nr. 32 din 22 februarie 2019, cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează problema de drept privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), în ceea ce priveşte acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu şi plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare şi a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar.
II. Orientările jurisprudenţiale divergente
2. Cele două orientări jurisprudenţiale identificate în practica judiciară la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel care au justificat sesizarea cu recurs în interesul legii sunt următoarele:
3. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a decis recunoaşterea intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ pentru a fi luat în calcul la stabilirea de gradaţii.
4. S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, prin raportare la art. 9 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 80/1995), şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 446/2006), legiuitorul a recunoscut studenţilor din cadrul instituţiilor militare vechimea în muncă, acesta fiind un drept special faţă de studenţii civili, datorită calităţii deosebite pe care o au în apărarea ţării şi executarea misiunilor operative pentru asigurarea, menţinerea şi restabilirea ordinii publice şi, implicit, a riscurilor pe care şi le asumă.
5. În argumentarea acestei soluţii s-a reţinut, de exemplu, că studenţii Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” au obligaţiile şi drepturile specifice cadrelor militare, astfel: depun jurământul militar la începutul studiilor, poartă uniformă militară cu însemnele aferente, au în dotare armament cu muniţie, execută serviciul de zi pe unitate etc. De asemenea, în baza regulamentelor militare le sunt acordate recompense militare, sunt aplicate sancţiuni, beneficiază de permisii şi învoiri. Din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” rezultă fără echivoc faptul că studenţii militari au dreptul de a primi gradele militare, în conformitate cu reglementările în vigoare, au obligaţia de a respecta regulamentele militare, ordinele ministrului de interne, reglementările interne ale academiei. Studenţii au dreptul de a fi înaintaţi în grad, putând fi sancţionaţi cu retrogradarea din grad sau cu un grad până la gradul de student. Totodată, gradele militare pentru studenţii militari de la învăţământul de zi sunt: student, student fruntaş, student caporal şi student sergent, fiind acordate prin ordin al comandantului academiei.
6. În raport cu cele menţionate s-a apreciat că intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ trebuie să se ia în calcul la stabilirea de gradaţii, potrivit art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
7. Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, perioada care se ia în calcul la stabilirea de gradaţii începe la momentul acordării gradului militar, din modul de formulare a normei legale rezultând că aceasta vizează ipoteza în care gradul militar este acordat înainte de începerea studiilor, raţiunea normei fiind aceea ca pe durata studiilor să se păstreze drepturile conferite de gradul militar acordat anterior, din această perspectivă fiind lipsită de relevanţă asimilarea perioadei studiilor cu vechimea în muncă, mai exact cu stagiul de cotizare pentru stabilirea dreptului de pensie ori a altor drepturi de asigurări sociale. Suplimentar, s-a argumentat şi în sensul că la data intrării în instituţia militară de învăţământ nu se acordă grad militar.
8. În această opinie s-a reţinut că, chiar dacă pe perioada studiilor activitatea reclamantului s-a desfăşurat în baza unor regulamente militare, a depus jurământul şi a purtat uniformă militară, calitatea de student la instituţia militară de învăţământ superior nu conferă acestuia şi grad militar, întrucât acesta se acordă, conform dispoziţiilor art. 45 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, prin ordin al ministrului apărării naţionale, pentru gradele de ofiţeri în activitate, şi prin ordin al ministrului apărării naţionale sau al comandanţilor stabiliţi de acesta, pentru gradele de maiştri militari şi subofiţeri în activitate.
9. De asemenea, potrivit prevederilor art. 36 alin. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 80/1995, ofiţerii în activitate provin fie din absolvenţi cu diplomă de licenţă ai instituţiilor militare de învăţământ pentru formarea ofiţerilor, fie din absolvenţi ai anului IV din instituţiile militare de învăţământ superior cu durata studiilor mai mare de 4 ani.
III. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
10. În urma verificărilor efectuate nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii.
IV. Opinia Colegiului de conducere al Curţii de Apel Braşov
11. Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, titularul sesizării, a constatat că în cadrul Curţii de Apel Braşov s-au exprimat ambele opinii menţionate anterior cu privire la problema de drept ce a creat divergenţa de practică judiciară, neexistând astfel practică unitară.
12. Faţă de faptul că situaţia este similară şi la nivel naţional, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa asupra acestei probleme de drept prin intermediul mecanismului recursului în interesul legii.
V. Opinia procurorului general
13. Prin punctul de vedere formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii, pentru următoarele considerente:
14. Art. 11 din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 reglementează două feluri de gradaţii, corespunzătoare a două situaţii diferite, şi anume gradaţia în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare în activitate – art. 11 alin. (1) şi (2), respectiv gradaţia pentru vechimea în serviciu avută/stagiul de cotizare realizat, pentru persoanele chemate, rechemate în activitate şi rezervişti concentraţi, adică cei proveniţi din viaţa civilă şi reactivaţi ca personal militar, poliţişti sau lucrători în sistemul penitenciar – art. 11 alin. (3)-(6).
15. Sesizarea cu recurs în interesul legii vizează doar prima situaţie, reglementată de art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, aşadar, gradaţia acordată pentru timpul servit ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în activitate.
16. Conform prevederilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006, „Serviciul militar activ se îndeplineşte în calitate de:
a) militar profesionist;
b) militar în termen;
c) elev sau student la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, cu excepţia elevilor liceelor şi colegiilor militare;
d) soldat sau gradat voluntar”.
17. Dintre aceste situaţii, relevantă pentru problema de drept ce face obiectul sesizării cu recurs în interesul legii este cea de la lit. c) a articolului citat, întrucât absolvirea unei instituţii militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aşa cum prevede art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
18. Luarea în considerare a duratei studiilor militare pentru acordarea gradaţiei de continuitate în activitate se întemeiază pe faptul că frecventarea unei instituţii militare de învăţământ atrage dobândirea calităţii de militar activ.
19. Însă, pentru a fi considerat militar activ, în accepţiunea art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, cu vocaţia ulterioară de a beneficia de gradaţia de continuitate în serviciul militar, elevul sau studentul trebuie să aparţină unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, legea excluzând elevii liceelor şi colegiilor militare.
20. Astfel, art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006 nu a preluat exprimarea generică din art. 3 alin. 2 din precedenta reglementare, respectiv Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 46/1996), care nu circumstanţia în privinţa specificului instituţiilor militare de învăţământ, aceasta prevăzând că sunt consideraţi în serviciul militar activ elevii şi studenţii instituţiilor militare de învăţământ, în care puteau fi incluse instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, dar şi cele din sistemul de ordine publică, precum şi liceele şi colegiile militare.
21. Din coroborarea cerinţelor instituite de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 cu cele instituite de art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006 rezultă că gradaţia în raport cu timpul servit ca militar activ se acordă pentru perioada studiilor absolvite, doar dacă acestea s-au desfăşurat într-o instituţie de învăţământ militară, postliceală sau universitară, şi doar din sistemul de apărare şi securitate naţională.
22. Dispoziţiile legale care recunosc studiile efectuate într-o instituţie militară de învăţământ din sistemul de ordine publică nu au incidenţă în materia care face obiectul recursului în interesul legii.
23. Faptul că gradaţia pentru timpul servit ca personal activ, prevăzută de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, se acordă doar pentru cursurile urmate la instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională nu înseamnă că de acest beneficiu nu se pot bucura şi cei care nu activează în aceste sectoare de activitate, cum ar fi poliţiştii sau lucrătorii din penitenciare. Dimpotrivă, gradaţia li se poate acorda şi acestora, cu condiţia să fi absolvit instituţii de învăţământ din sistemul de apărare/securitate naţională, multe dintre aceste instituţii asigurând pregătirea personalului pentru nevoile şi ale altor beneficiari decât cei din structurile de apărare şi securitate naţională.
24. Potrivit reglementărilor în materie, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din cadrul administraţiei penitenciarelor pot beneficia de gradaţie doar pentru timpul servit în calitate de studenţi ai Academiei Naţionale de Informaţii „Mihai Viteazul”, respectiv ai instituţiilor militare de învăţământ din sistemul de apărare.
25. Absolvirea cursurilor Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” nu dă dreptul la acordarea gradaţiilor prevăzute de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, deoarece, în primul rând, această instituţie de învăţământ nu are caracter militar, iar în al doilea rând, nu face parte din sistemul de apărare şi securitate naţională.
26. S-a arătat că pe perioada studiilor într-o instituţie militară de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională studenţii militari pot primi grade militare, acordarea gradului militar fiind una dintre condiţii pentru a beneficia de gradaţiile prevăzute de art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
27. Concluzionând, Ministerul Public a apreciat că, în aplicarea şi interpretarea art. 11 alin. (1) din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, raportat la art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, gradaţia în raport cu timpul servit în activitate se acordă personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi pentru intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, cu excepţia perioadei modulului instruirii individuale pentru soldaţii şi gradaţii profesionişti şi a elevilor liceelor şi colegiilor militare.
VI. Raportul asupra recursului în interesul legii
28. Prin raportul întocmit în cauză, judecătorii-raportori au apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii, în măsura în care, anterior începerii studiilor sau în timpul desfăşurării acestora, a fost acordat un grad militar în condiţiile legii.
VII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
29. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctul de vedere al Ministerului Public, precum şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, constată următoarele:
VII.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii
30. Potrivit dispoziţiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.
31. Din cuprinsul normei legale menţionate rezultă patru condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, şi anume: 1) sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; 2) această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti; 3) dovada soluţionării diferite să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive; 4) hotărârile judecătoreşti să fie anexate cererii.
1) Sesizarea trebuie să aibă ca obiect o problemă de drept
Problema de drept supusă dezbaterii pe calea recursului în interesul legii trebuie să fie una reală, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, iar sintagma „problemă de drept” trebuie raportată la prevederile art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă”.
Norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară ori necorelată cu alte dispoziţii legale şi, din acest motiv, să existe posibilitatea de a fi interpretată diferit. Înţelesul unor astfel de norme (obiect al unei probleme de drept veritabile, de natură controversată şi care a generat o practică divergentă) urmează a fi explicat şi determinat prin procedura recursului în interesul legii.
Aşadar, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea unui recurs în interesul legii trebuie să cuprindă indicarea unei reglementări susceptibile de interpretare ori aplicare diferită şi care a generat o practică judecătorească neunitară.
Din acest punct de vedere, potrivit actului de sesizare, problema de drept soluţionată diferit de instanţe vizează interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 în ceea ce priveşte acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă/serviciu şi plata drepturilor salariale aferente, cu luarea în considerare şi a perioadei de studii în unitatea de învăţământ militar, şi este o problemă susceptibilă să facă obiect al interpretării pe calea recursului în interesul legii, cu consecinţa ulterioară a aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti.
2) Problema de drept ce face obiectul sesizării a fost dezlegată diferit de instanţe
Din jurisprudenţa dezvoltată în materie a rezultat că sunt instanţe judecătoreşti care consideră că trebuie recunoscut intervalul de timp curs între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ pentru stabilirea gradaţiei, câtă vreme, pe perioada studiilor, studenţii au recunoscută vechimea în muncă (având un drept special faţă de studenţii civili) şi, de asemenea, au drepturi şi obligaţii specifice cadrelor militare, şi, totodată, există instanţe care apreciază că, dimpotrivă, un asemenea drept nu poate fi recunoscut întrucât calitatea de student la instituţia militară de învăţământ superior nu conferă şi grad militar, deoarece acesta se acordă în condiţiile unei reglementări specifice (cuprinse în Legea nr. 80/1995), prin ordin al ministrului apărării naţionale sau, după caz, prin ordin al comandanţilor stabiliţi de acesta.
În consecinţă, în practica judiciară s-au conturat două orientări jurisprudenţiale diferite, întemeiate pe interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunţării unei decizii care să asigure unitatea de jurisprudenţă.
3) Dovada soluţionării diferite trebuie să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive
Aşa cum rezultă din cuprinsul art. 515 din Codul de procedură civilă, dovada soluţionării diferite a problemei de drept ce face obiectul sesizării trebuie să se facă prin hotărâri definitive, fără ca textul de lege menţionat să impună cerinţa unui anumit număr de hotărâri sau condiţia ca soluţiile diferite să fi fost pronunţate la nivelul tuturor instanţelor din întreaga ţară.
Această condiţie este, de asemenea, îndeplinită în cauză, întrucât au fost ataşate actului de sesizare hotărâri judecătoreşti definitive ce cuprind soluţiile jurisprudenţiale neunitare (provenite de la mare parte a instanţelor naţionale care au competenţă în materie; chiar şi în ipoteza în care, în absenţa unei cazuistici, instanţele au exprimat puncte de vedere teoretice, acestea au relevat, de asemenea, interpretări diferite, de natură a amplifica, pentru viitor, jurisprudenţa neunitară).
4) Hotărârile judecătoreşti trebuie să fie anexate cererii
Anexele care însoţesc actul de sesizare fac dovada îndeplinirii acestei condiţii formale.
32. Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 515 din Codul de procedură civilă, astfel că recursul în interesul legii este admisibil.
VII.2. Pe fondul recursului în interesul legii
33. Reglementarea legală care a generat lipsa de unitate în jurisprudenţă este dată de prevederile art. 11 alin. (1) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
34. Pentru a determina înţelegerea exactă a conţinutului şi sensului normei de drept care face obiectul recursului în interesul legii este necesar a observa cadrul general al reglementării şi apoi a evalua particularitatea normei de drept integrate în contextul larg al reglementării.
35. Legea-cadru nr. 284/2010 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
36. Aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 s-a prevăzut a se efectua în mod etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, prin legi speciale anuale de aplicare, aşa cum rezultă din conţinutul art. 7 alin. (1) din această lege.
37. Potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din secţiunea 1 a cap. III din această lege, clasele de salarizare şi coeficienţii de ierarhizare pe baza cărora se stabilesc salariile de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, sporurile şi alte drepturi specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor şapte familii ocupaţionale de funcţii bugetare, precum şi pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt prevăzute în anexele nr. I-VIII.
38. Anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 cuprinde reglementări specifice pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
39. Personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este format din personal militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 2 din secţiunea 1 a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
40. În cadrul sistemului de salarizare, în temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, personalul militar are dreptul la soldă lunară, care se compune din solda funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.
41. La rândul său, solda funcţiei de bază este formată din solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă, aceste elemente care compun solda funcţiei de bază regăsindu-se enumerate în art. 3 alin. (3) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
42. Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul, în temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, la salariu lunar care se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.
43. Potrivit alin. (3) al articolului mai sus indicat, salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă.
44. Unul dintre elementele care intră în compunerea soldei/salariului funcţiei de bază, comun atât pentru personalul militar, cât şi pentru poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, este gradaţia.
45. Categoria de personal care are dreptul la acordarea gradaţiei, numărul de gradaţii ce pot fi acordate, intervalul de timp corespunzător pentru obţinerea unei gradaţii şi beneficiul salarial aferent acordării unei gradaţii sunt stabilite în cuprinsul prevederilor art. 11 alin. (1)-(6) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
46. Din analiza de conţinut a prevederilor art. 11 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că personalul militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul, în raport cu timpul servit în această calitate, la 1-7 gradaţii, care se acordă din 3 în 3 ani, cu consecinţa majorării soldei/salariului funcţiei de bază cu o cotă procentuală de 3%.
47. Dispoziţiile art. 11 alin. (1) teza a doua din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, referitoare la luarea în calcul, pentru stabilirea de gradaţii, a intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ, sunt cele care au generat divergenţa de jurisprudenţă.
48. Referirea din textul analizat la data obţinerii gradului militar, ca moment-limită iniţial pentru luarea în calcul a duratei studiilor în cadrul unei instituţii militare de învăţământ până la data absolvirii, în vederea acordării de gradaţii, implică faptul că termenul instituit este aplicabil doar personalului militar, acesta fiind titularul dreptului la acordarea de grade militare.
49. Limitarea aplicării prevederilor art. 11 alin. (1) teza a doua din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 doar pentru personalul militar este susţinută de argumentul interpretării coroborate a prevederilor art. 1 cu cele ale art. 3 din Legea nr. 80/1995. Astfel, prin art. 1 se defineşte această categorie de personal, reprezentată de cadrele militare, ca fiind cetăţenii români cărora li s-a acordat grad de ofiţer, maistru militar sau subofiţer, în raport cu pregătirea lor militară şi de specialitate, în condiţiile prevăzute de lege, iar prin art. 3 se defineşte gradul militar, ca drept al titularului şi ca recunoaştere în plan social a calităţii de cadru militar.
50. De asemenea, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 enumeră, în ordinea lor ierarhică, gradele militare ce constituie grupa subofiţerilor, maiştrilor militari şi ofiţerilor.
51. Un corp distinct de personal militar recrutat pe bază de voluntariat şi situat la baza ierarhiei militare este reprezentat de soldaţii şi gradaţii profesionişti.
52. Acest corp de personal militar beneficiază de drepturile pe care le conferă gradele militare. În ordinea lor ierarhică, gradele militare ale soldaţilor şi gradaţilor profesionişti sunt: soldat, fruntaş, caporal clasa a III-a, clasa a II-a, clasa I, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 384/2006).
53. Analiza hotărârilor judecătoreşti anexate cererii de sesizare relevă faptul că o parte dintre persoanele care au solicitat acordarea drepturilor derivate din recunoaşterea gradaţiilor, prin luarea în considerare a perioadei studiilor în cadrul instituţiilor de învăţământ superior absolvite, aparţine personalului militar al Jandarmeriei Române, respectiv cadre militare cărora li se aplică dispoziţiile Legii nr. 80/1995, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 550/2004).
54. Categoria de personal reprezentată de poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare se împarte pe corpuri şi grade profesionale, aşa cum rezultă din prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 360/2002), şi, respectiv, ale art. 9 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 293/2004).
55. Aşadar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare sunt titularii drepturilor derivate din gradele profesionale şi, astfel, nefiind titulari de grade militare, sunt excluşi din câmpul de aplicare a normei supuse interpretării în cadrul mecanismului de unificare.
56. Prin folosirea criteriilor de interpretare logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) teza a doua din secţiunea a 2-a a cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 rezultă că perioada de timp corespunzătoare studiului în cadrul unei instituţii militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea gradaţiei, cu condiţia ca, la debutul perioadei de studiu, personalul militar, vizat de norma analizată, să fie titularul unui grad militar sau să obţină gradul militar pe parcursul perioadei de studiu, în condiţiile legii.
57. Textul legal instituie două repere temporale înăuntrul cărora curge termenul pentru acordarea de gradaţii. Primul reper este reprezentat de data acordării gradului militar şi al doilea reper este reprezentat de data absolvirii instituţiei militare de învăţământ, intervalul de timp cuprins între aceste două momente fiind cel care poate fi considerat util în dobândirea gradaţiei, în sensul art. 11 alin. (1) menţionat.
58. Aşadar, momentul care marchează începutul curgerii termenului pentru acordarea de gradaţii, cu luarea în calcul a perioadei de timp aferente efectuării studiilor în cadrul instituţiei militare de învăţământ, este reprezentat de data acordării gradului militar.
59. Perioada de timp afectată studiilor în cadrul unei instituţii militare de învăţământ şi absolvirea acesteia nu asigură, în sine (per se), îndeplinirea premiselor necesare pentru acordarea de gradaţii, deoarece, în condiţiile enunţate de dispoziţia legală analizată, este necesară raportarea la data dobândirii gradului militar, ceea ce implică deţinerea unui astfel de grad, în condiţiile legii, la începutul perioadei de studiu (sau dobândirea lui pe parcursul acestei perioade, în măsura în care ar fi permis de dispoziţiile legale referitoare la statutul cadrelor militare, şi nu ar fi vorba despre un simplu grad onorific).
60. Din examinarea hotărârilor judecătoreşti anexate rezultă că, în esenţă, cauza care a generat practica neunitară în problema acordării drepturilor aferente gradaţiilor, cu luarea în considerare a intervalului de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ, este reprezentată de semnificaţia atribuită gradelor onorifice conferite studenţilor din cadrul acestor instituţii, pe durata studiilor, în sensul că acestea au fost asimilate şi echivalate cu gradele militare acordate în temeiul prevederilor legale cuprinse în Legea nr. 80/1995 sau, dimpotrivă, nu li s-a recunoscut această valenţă.
61. În ceea ce îi priveşte pe beneficiarii gradelor militare, procedura acordării acestora şi înaintării în grad se realizează potrivit anumitor reglementări speciale conţinute în Legea nr. 80/1995, precum şi în normele date în aplicarea acestei legi, elaborate prin Ghidul carierei militare, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 106/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
62. Or, tocmai prin caracterul special al acestei reglementări nu este permisă asimilarea unor simple grade onorifice celor militare.
63. Astfel, conform art. 45 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, „Acordarea gradelor şi înaintarea în gradele următoare se fac după cum urmează:
a) gradele de general şi amiral în activitate şi în rezervă, în timp de pace şi în timp de război, prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului apărării naţionale, după consultarea colegiului ministerului;
b) gradele de ofiţeri în activitate, cu excepţia celor prevăzute la lit. a), în timp de pace, prin ordin al ministrului apărării naţionale;
c) gradele de ofiţeri în rezervă, cu excepţia celor prevăzute la lit. a), în timp de pace, prin ordin al şefului Statului Major General;
d) în timp de război, acordarea gradului de sublocotenent şi înaintarea în gradele de locotenent şi căpitan în activitate sau în rezervă se fac de către comandanţii stabiliţi de şeful Marelui Cartier General, iar în cele de ofiţeri cu grade superioare, de şeful Marelui Cartier General;
e) gradele de maiştri militari şi subofiţeri în activitate, în timp de pace şi în timp de război, prin ordin al ministrului apărării naţionale sau al comandanţilor stabiliţi de acesta;
f) gradele de maiştri militari şi subofiţeri în rezervă, în timp de pace şi în timp de război, prin ordin al comandanţilor stabiliţi de ministrul apărării naţionale.”
64. Provenienţa ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor în activitate sau în rezervă este detaliată în cap. III din Legea nr. 80/1995.
65. Cap. IV din această lege este rezervat modalităţii de acordare a gradelor cu referire la frecvenţa în timp cu care se acordă gradele de ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri în activitate şi în rezervă, pe durata unui an, la categoria de persoane care au vocaţie la acordarea gradelor militare şi la condiţiile care se impun a fi îndeplinite pentru acordarea gradelor militare.
66. Acordarea gradelor militare, în condiţiile şi cu procedura redate de dispoziţiile legale cuprinse în cap. IV din Legea nr. 80/1995, reprezintă cadrul general de acordare a gradelor militare personalului militar din structurile Ministerului Apărării Naţionale şi, în temeiul art. 109 alin. 1 din cap. IX din aceeaşi lege, dispoziţiile acestei legi se aplică în mod corespunzător şi ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor aparţinând Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării şi siguranţei naţionale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.
67. Gradele onorifice acordate pe timpul efectuării studiilor în cadrul instituţiilor militare de învăţământ nu pot fi echivalate cu gradele militare acordate în condiţiile expres prevăzute de art. 45 şi următoarele din Legea nr. 80/1995, fiind greşită orientarea jurisprudenţială care a inclus în sfera noţiunii de grad militar şi pe aceea de grad onorific.
68. Trebuie precizat că institutele militare de învăţământ sunt instituţii de învăţământ superior care asigură formarea de ofiţeri pentru toate armele şi specialităţile militare, necesari armatei României, precum şi altor beneficiari interni sau externi, aşa cum s-a statuat prin art. 1 şi 2 din Hotărârea Guvernului nr. 190/1991 privind transformarea şcolilor militare de ofiţeri în institute militare de învăţământ, republicată.
69. Aceste institute militare de învăţământ se subordonează Ministerului Apărării Naţionale şi funcţionează pe facultăţi sau secţii ce se înfiinţează prin ordin al ministrului apărării naţionale, reglementare desprinsă din cuprinsul art. 3 din acelaşi act normativ.
70. În egală măsură, prin art. 176 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 1/2011), se prevede că „Învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar”.
Prin alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi articol se prevede că:
„(5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii.
(6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a şcolii militare de ofiţeri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să îşi completeze studiile în învăţământul superior, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate armei/specialităţii militare.”
71. Din prevederile legale redate mai sus rezultă faptul că în fiecare din cele patru domenii, respectiv militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, există instituţii de învăţământ specializate, coordonate de către ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniile respective.
72. În conformitate cu prevederile statutelor şi regulamentelor de funcţionare a instituţiilor militare de învăţământ, studenţilor militari li se pot conferi grade onorifice de către comandanţii sau şefii care au în subordine instituţiile militare de învăţământ, concluzie care rezultă din nota la anexa nr. 3 la Regulamentul disciplinei militare, aprobat prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.64/2013.
73. Prin art. 32 din acest regulament sunt enumerate recompensele ce se pot acorda studenţilor din instituţiile de învăţământ superior militar şi, printre acestea, se regăsesc la alin. (1) lit. k) înaintarea în gradul următor, iar la lit. l) acordarea de distincţii şi însemne militare onorifice. Textul art. 32 alin. (1) lit. k) cuprinde sintagma „înaintarea în gradul următor” ca formă de recompensă, iar nu înaintarea în gradul militar următor în sensul prevăzut de art. 3 din Legea nr. 80/1995.
74. Gradele onorifice pe durata studiilor simbolizează aprecierea rezultatelor meritorii obţinute în procesul instruirii şi al pregătirii profesionale şi nu au semnificaţia gradelor militare. Aceasta deoarece nu sunt acordate în condiţiile Legii nr. 80/1995 şi cu respectarea normelor privind competenţele de gestiune a resurselor umane, aplicabile structurilor din Ministerul Apărării Naţionale.
75. În aceste condiţii, astfel de grade onorifice acordate pe durata studiilor nu dau posibilitatea titularului să beneficieze de drepturile corespunzătoare gradului militar echivalent. Totodată, acordarea gradului onorific studentului nu este de natură să încalce drepturile ce decurg dintr-o eventuală deţinere a gradului militar dobândit anterior, respectiv a gradului militar deţinut ca rezervist (acest grad urmând să fie luat în considerare la stabilirea gradaţiei, iar nu cel onorific).
76. Astfel cum rezultă din ansamblul reglementării descrise în paragrafele anterioare, legiuitorul a prevăzut detaliat situaţiile şi procedura prin care se acordă grade militare, aşa încât, dacă intenţiona ca studenţilor de la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională să li se acorde grade militare pe parcursul desfăşurării studiilor, reglementa acest aspect în mod expres. Însă, aşa cum s-a menţionat, Legea nr. 80/1995 a prevăzut, prin dispoziţiile art. 48-52, doar gradul ce se acordă pentru fiecare categorie de absolvent, fără să facă nicio referire la acordarea unor grade militare în timpul şcolii, ceea ce confirmă ideea că perioada de şcolarizare în care elevii şi studenţii desfăşoară serviciul militar activ este considerată ca o perioadă de desăvârşire a pregătirii lor profesionale pentru a deveni militar profesionist.
77. Ca atare, elevul sau studentul care anterior intrării în instituţia militară de învăţământ nu a primit, în condiţiile legii, un grad militar nu este un cadru militar, nu face parte din corpul ofiţerilor, subofiţerilor sau maiştrilor militari, ci doar desfăşoară serviciu militar activ1, fiind obligat să respecte regulamentele militare ale şcolii, să depună jurământul şi să poarte uniformă militară. Dat fiind profilul acestor instituţii de învăţământ, el dobândeşte calitatea de cadru militar, potrivit pregătirii sale, odată cu absolvirea şi acordarea unui grad corespunzător, în condiţiile art. 45 din Legea nr. 80/1995.
1 Potrivit art. 3 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 446/2006, serviciul militar activ se îndeplineşte în calitate de elev sau student la instituţiile de învăţământ din sistemul de apărare şi securitate naţională, cu excepţia elevilor liceelor şi colegiilor militare.
78. Aşa cum s-a arătat anterior, organizarea şi funcţionarea instituţiilor militare de învăţământ nu sunt reglementate de Legea nr. 80/1995 (care interesează statutul cadrelor militare), ci de Legea nr. 1/2011, care stabileşte, prin dispoziţiile art. 41, că „Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii”.
79. În acest sens, unele reglementări prevăd expres (de exemplu, Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului din Academia de Tehnică Militară, art. 29) că studentului militar i se acordă grade militare onorifice pentru comportare bună şi îndeplinirea obligaţiilor de învăţământ, corespunzător anilor de studiu, prin ordin al comandantului academiei, înscris în ordinul de zi pe unitate, iar după promovarea examenului de diplomă, studentul militar va fi înaintat la gradul de sublocotenent/similar, prin ordin al ministrului apărării naţionale sau al beneficiarului pentru care a fost şcolarizat studentul, conform prevederilor legale.
80. Elevii şi studenţii se află, cum s-a menţionat, în desfăşurarea serviciului militar activ, pe parcursul studiilor, aşa cum stipulează art. 3 alin. (3) din Legea nr. 446/2006, însă primesc grad militar, potrivit Legii nr. 80/1995, abia după absolvire, prin ordin al ministrului apărării sau al persoanei desemnate de acesta, când devin cadre militare, intră în corpul ofiţerilor, subofiţerilor sau maiştrilor militari, astfel încât gradele onorifice obţinute pe perioada şcolarizării nu reprezintă grad militar în sensul legii speciale referitoare la statutul cadrelor militare.
81. Având în vedere că art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 foloseşte sintagma de „personal militar” atunci când se referă la funcţiile din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”, corelând funcţia corespunzător unui grad militar, iar acordarea gradaţiei este condiţionată de dobândirea gradului militar (un drept cu caracter special obţinut în raport cu timpul servit în calitate de personal militar, în considerarea vechimii în această calitate), rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a se valorifica de către personalul militar, care a dobândit grad militar înainte de intrarea în instituţia militară de învăţământ, şi perioada până la absolvire, ca fiind timp servit ca personal militar.
82. Prin dispoziţia legală mai sus precizată nu a fost avută în vedere, aşadar, situaţia studenţilor care nu au dobândit încă un grad militar, aceştia devenind personal militar abia odată cu absolvirea şi acordarea gradului pentru care s-au pregătit în cadrul instituţiei militare de învăţământ.
83. Diferenţa dintre gradele de soldat sau gradat-fruntaş, caporal sau sergent, dobândite de cei care au îndeplinit serviciul militar obligatoriu, sau de soldat, fruntaş, caporal, acordate conform Legii nr. 384/2006, şi gradele de elev fruntaş, elev caporal, elev sergent, sergent major, plutonier major, plutonier adjutant, acordate pe parcursul studiilor într-o instituţie militară de învăţământ, derivă din faptul că primele sunt grade militare acordate ca urmare a dobândirii unui statut, fie prin finalizarea stagiului militar obligatoriu, fie prin intrarea în rândul soldaţilor profesionişti, iar celelalte sunt simple grade onorifice.
84. Astfel, gradele onorifice pe care le primesc studenţii militari pe parcursul anilor de studii sunt acordate în vederea dobândirii statutului după absolvirea instituţiei de învăţământ, neavând natura juridică a gradelor militare din prima categorie, câtă vreme ele se pot pierde pe parcursul procesului de învăţământ până la absolvire, ca sancţiune disciplinară, fiind o deosebire evidentă între această sancţiune şi degradarea militară, care operează în alte condiţii, prevăzute de lege.
85. Faptul că studenţii sunt supuşi unei discipline profesionale, unor reguli de sorginte militară şi unui regim militarizat nu reprezintă o condiţie de acordare a gradului militar, pe care îl primesc abia la absolvirea facultăţii, ci face parte din procesul de deprindere cu aceste reguli, ca parte a pregătirii universitare specifice domeniului.
86. Perioada de studii superioare militare intră doar în calculul vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 3 lit. e) pct. 3 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare2.
2 Conform textului de lege indicat, „vechimea în serviciu – perioada în care o persoană din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională s-a aflat în una din următoarele situaţii: (…) 3. a îndeplinit serviciul militar ca militar în termen, militar cu termen redus, elev sau student al unei instituţii militare de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională pentru formarea cadrelor militare/poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special, cu excepţia învăţământului liceal”.
87. În concluzie, simpla calitate de student al unei instituţii militare de învăţământ superior nu este suficientă pentru obţinerea gradaţiei corespunzătoare duratei studiilor. Ea trebuie să fie dublată (cumulată) cu dobândirea unui grad militar în condiţiile legii, nesubzistând premisa legală atunci când este vorba despre un simplu grad onorific.
88. Numai în acest fel, printr-o astfel de interpretare logico- gramaticală, dispoziţia cuprinsă în art. 11 alin. (1) teza a doua din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 poate avea sens şi aplicabilitate, întrucât, pe de o parte, în absenţa dobândirii unui grad militar nu poate începe să curgă un interval de timp util pentru obţinerea gradaţiei, iar, pe de altă parte, în lipsa celor două repere temporale – data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare -, nu există, potrivit normei legale, interval de timp de luat în calcul pentru stabilirea gradaţiei.
89. Altminteri, simpla calitate de student şi durata în sine a studiilor în cadrul instituţiei militare de învăţământ superior nu sunt suficiente pentru dobândirea gradaţiei.
90. În mod similar, chiar dacă pentru argumente diferite (care ţin de caracterul special al normei reprezentând sediul materiei) s-a statuat prin Decizia nr. 35 din 15 mai 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 22 septembrie 2017, conform căreia, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3), (5) şi (6) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 şi art. 3 din Legea nr. 446/2006, la stabilirea gradaţiilor nu se ia în calcul perioada cât un poliţist a urmat cursurile unei instituţii de învăţământ pentru formarea poliţiştilor.
91. Referirea din conţinutul acestei decizii (paragraful 39) la faptul că legiuitorul a prevăzut, prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, că se ia în calcul perioada studiilor la stabilirea gradaţiilor, prevăzând acest lucru în mod expres, nu reprezintă o dezlegare în sens contrar a situaţiei duratei studiilor militarilor.
92. Aceasta întrucât, pe de o parte, nu reprezentase obiect al sesizării pentru a i se da dezlegare pe calea hotărârii prealabile, iar, pe de altă parte, menţiunea respectivă este făcută prin simpla trimitere la textul legal, fără o analiză a conţinutului acestuia.
93. Analizând, în cadrul prezentului recurs în interesul legii, dispoziţiile art. 11 alin. (1) teza a doua din anexa nr. VII la Legea- cadru nr. 284/2010, concluzia este, potrivit argumentelor arătate anterior, că intervalul de timp reprezentat de perioada studiilor într-o instituţie militară de învăţământ superior poate fi luat în calcul la stabilirea gradaţiei în măsura în care anterior (sau în cursul desfăşurării studiilor) s-a dobândit un grad militar în condiţiile legii, gradul onorific neavând aptitudinea de a face să curgă un termen util pentru dobândirea unei gradaţii.
94. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din anexa nr. VII – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, intervalul de timp cuprins între data acordării gradului militar şi data absolvirii instituţiei militare de învăţământ se ia în calcul la stabilirea de gradaţii, în măsura în care, anterior începerii studiilor sau în timpul desfăşurării acestora, a fost acordat un grad militar în condiţiile legii.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2019.