Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 59/2020                                                             Dosar nr. 1626/1/2020

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2020

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 30 din 12/01/2021

Gabriela Elena Bogasiu – vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului
Laura-Mihaela Ivanovici – preşedintele Secţiei I civile
Marian Budă – preşedintele Secţiei a II-a civile
Denisa Angelica Stănişor – preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Beatrice Ioana Nestor – judecător la Secţia I civilă
Eugenia Puşcaşiu – judecător la Secţia I civilă
Carmen Elena Popoiag – judecător la Secţia I civilă
Sorinela Alina Macavei – judecător la Secţia I civilă
Alina Iuliana Ţuca – judecător la Secţia I civilă
Minodora Condoiu – judecător la Secţia a II-a civilă
Petronela Iulia Niţu – judecător la Secţia a II-a civilă
Cosmin Horia Mihăianu – judecător la Secţia a II-a civilă
Carmen Trănica Teau – judecător la Secţia a II-a civilă
Ruxandra Monica Duţă – judecător la Secţia a II-a civilă
Carmen Maria Ilie – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Claudia Marcela Canacheu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mariana Constantinescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Gheza Attila Farmathy – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mona Magdalena Baciu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

   1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.626/1/2020 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 37 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

   2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Gabriela Elena Bogasiu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

   3. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat.

   4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

    „Drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, pot fi considerate ca făcând parte din categoria celorlalte «elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar», la care se referă dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, pentru a se putea admite menţinerea acestora la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017]?”.

   5. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

 

    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării

   6. Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 27 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 6.280/63/2019, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menţionată.

   II. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

   7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018

    „Art. 34. – (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.

    (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

   8. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017

   Art. 7. – Termeni

    „În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

    a) salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX;

    […]

    e) salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar. […]”

   Art. 38. – Aplicarea legii

    „(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

    […]

    h) începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. […]”

    Anexa nr. II cap. II

    „Art. 3. – (1) Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.

    (2) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază.

    (3) Gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru de la funcţia de bază, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează, se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază.

    (4) Procentul concret al sporului prevăzut la alin. (2) şi (3) se aprobă trimestrial de comitetul director, după consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de unitate sau a reprezentanţilor angajaţilor.

    (5) Medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă şi care la nivelul acestei unităţi desfăşoară activitate numai în linia de gardă vor încheia cu această unitate sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă, stabilite conform prevederilor acestui articol. Salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar.

    (6) Medicii care sunt nominalizaţi să asigure asistenţă medicală de urgenţă, prin chemări de la domiciliu, sunt salarizaţi pentru perioada în care asigură garda la domiciliu cu 40% din tariful orar aferent salariului de bază pentru numărul de ore în care asigură garda la domiciliu.

    […]

    Art. 5. – (1) În situaţia în care medicul de gardă la domiciliu este solicitat pentru a acorda asistenţă medicală de urgenţă la nivelul unităţii sanitare publice şi nu poate fi contactat sau nu răspunde solicitării, acesta va fi sancţionat prin diminuarea salariului de bază individual cu un procent între 5-10% pe o perioadă de 3 luni, în condiţiile legii.

    (2) Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii.

    (3) Pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă.

    (4) Contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, cu excepţia sporului prevăzut la art. 3 alin. (2) şi (3), face parte din suma salariilor de bază. […]”

   III. Expunerea succintă a procesului

   9. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, A, în numele şi pentru membrii de sindicat, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului B la plata diferenţelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie-august 2019, prin raportare la salariul de încadrare.

   10. În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că, în perioada dedusă judecăţii, membrii de sindicat au efectuat gărzi pentru asigurarea continuităţii activităţii medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru (gărzi suplimentare) în temeiul unor contracte individuale de muncă cu timp parţial şi, deşi în baza art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, trebuiau salarizaţi cu tariful orar aferent salariului de bază, în mod nelegal, pârâtul s-a raportat la salariul de încadrare avut în ianuarie 2018, fără a avea în vedere majorările acordate ulterior acestui moment şi ignorând aplicarea limitată în timp a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017.

   11. Tribunalul Dolj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Sentinţa civilă nr. 3.076 din 31 octombrie 2019, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata diferenţelor salariale pentru gărzile efectuate în afara normei de bază pentru lunile ianuarie-august 2019, rezultate între drepturile băneşti calculate prin raportare la salariul de încadrare şi cele efectiv plătite de pârât.

   12. Tribunalul a reţinut că orele de gardă suplimentare sunt efectuate de medici în baza unui contract de muncă cu timp parţial, contractele încheiate de salariaţii reprezentaţi în cauză fiind distincte de contractul individual de muncă în baza căruia reclamanţii îşi desfăşoară funcţia de bază, obiectul contractului de muncă cu timp parţial constituindu-l efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază.

   13. În ceea ce priveşte salariul cuvenit muncii astfel prestate, la litera H) din contract se prevede că drepturile salariale aferente muncii prestate în baza contractului cu timp parţial se determină prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcţie de modificările legislative ulterioare.

   14. Aşadar, rezultă în mod evident că, pentru munca prestată în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale, medicilor li se cuvine un salariu determinat prin raportare la salariul de bază brut lunar în plată aferent funcţiei de bază.

   15. Salariul cuvenit muncii prestate în baza unui contract distinct (contract individual de muncă cu timp parţial) nu poate fi considerat ca făcând parte din categoria sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi altor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

   16. Acest lucru este evident şi logic, sporurile, indemnizaţiile, compensaţiile etc. fiind menţionate în contractul încheiat pentru funcţia de bază în capitolul aferent salariului aferent acestei funcţii şi reprezentând, alături de salariul de bază, componente ale salariului cuvenit angajatului.

   17. Dimpotrivă, salariul cuvenit medicilor pentru activitatea de gardă suplimentară este unul distinct, independent de salariul aferent funcţiei de bază, datorat de angajator în baza unui alt raport juridic (cel rezultat din încheierea unui contract de muncă cu timp parţial) şi reprezentând contraprestaţia unei alte activităţi, respectiv efectuarea gărzilor în afara normei legale şi a programului de lucru aferent funcţiei de bază.

   18. Aşadar, este greşită susţinerea pârâtei în sensul că aceste drepturi salariale se determină prin raportare la dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, prevederi care, în speţă, nu sunt incidente.

   19. În realitate, drepturile salariale cuvenite se determină, aşa cum se precizează în mod expres în contractul individual de muncă cu timp parţial, prin raportare la salariul de bază brut lunar, care va fi ajustat în funcţie de modificările legislative ulterioare.

   20. Această dispoziţie contractuală este în concordanţă cu prevederile cap. VIII din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care la art. 106 prevede că „Salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parţial se bucură de drepturile salariaţilor cu normă întreagă, în condiţiile prevăzute de lege şi de contractele colective de muncă aplicabile. (2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru”.

   21. În acelaşi sens, la art. 104 se menţionează expres că „Salariatul comparabil este salariatul cu normă întreagă din aceeaşi unitate, care are acelaşi tip de contract individual de muncă, prestează aceeaşi activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parţial, avându-se în vedere şi alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă şi calificarea/aptitudinile profesionale”.

   22. Aşadar, pentru activitatea astfel prestată, identică cu cea desfăşurată în baza contractului de muncă pentru funcţia de bază, salariatului i se cuvine salariul aferent funcţiei, în plată la data prestării activităţii, evident, proporţional cu timpul efectiv lucrat.

   23. Altfel spus, drepturile salariale aferente muncii prestate ca „gardă suplimentară” în perioada ianuarie-august 2019 se calculează prin raportare la salariul în plată, aferent funcţiei de bază (având în vedere că activitatea prestată ca gardă suplimentară este identică cu cea prestată în baza contractului individual de muncă pentru funcţia de bază).

   24. Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevăd că „personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază”.

   25. Cum pentru perioada dedusă judecăţii nu există o prevedere legală contrară ulterioară care să înlăture aplicarea acestor dispoziţii legale, preluate şi consfinţite prin contractul individual de muncă cu timp parţial încheiat cu fiecare dintre membrii de sindicat din cauză, instanţa a constatat că în mod greşit pârâtul a plătit drepturile salariale cuvenite prin raportare la salariul aferent lunii ianuarie 2018, şi nu la salariul în plată, cuvenit la data prestării activităţii.

   26. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B, în motivarea căruia a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, reţinând în mod eronat că acestea nu s-ar aplica, începând cu 1 ianuarie 2019, şi orelor de gardă efectuate de medici pentru asigurarea continuităţii, drepturile băneşti aferente acestora reprezentând „alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”, ce au fost menţinute la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018.

   27. În acest sens, apelantul a invocat prevederile art. 1 alin. (6) şi art. 42 alin. (1) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 870/2004 şi a susţinut că drepturile băneşti cuvenite medicilor pentru orele de gardă efectuate peste programul normal de lucru sunt incluse în salariul brut şi plătite odată cu celelalte drepturi salariale cuvenite lunar.

   28. În cadrul soluţionării apelului s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă.

   IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

   29. Instanţa de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, după cum urmează:

   a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; Cauza este în curs de judecată, în faţa instanţei de apel – Curtea de Apel Craiova.

   b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; Cauza este în faza procesuală a apelului, Curtea de Apel Craiova judecând în ultimă instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 214 din Legea nr. 62/2011.

   c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

    Curtea de Apel Craiova este competentă material şi teritorial să judece calea de atac declarată, în conformitate cu prevederile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

   d) soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere;

    De lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, câtă vreme, subsecvent stabilirii naturii drepturilor salariale cuvenite activităţii prestate de medici în linia de gardă, ca reprezentând sau nu „elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”, se va determina în ce măsură acestea puteau fi menţinute sau nu la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017], cu consecinţe asupra îndreptăţirii reclamanţilor la diferenţele de drepturi salariale solicitate.

   e) chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă;

    Problema de drept priveşte interpretarea şi aplicarea unor texte de lege care nu au intrat în vigoare de mult timp, în condiţiile în care modalitatea stabilirii salarizării gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază prin încheierea unui contract de muncă cu timp parţial a fost reglementată pentru prima dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, dispoziţii similare regăsindu-se ulterior şi în anexa nr. II la Legea- cadru nr. 153/2017.

    Prin urmare, aceasta nu a fost analizată în doctrina de specialitate şi, în urma consultării instanţelor naţionale, s-a constatat că nu s-a conturat o jurisprudenţă, fiind identificat un număr redus de cauze în care să se fi statuat asupra acestei probleme, majoritatea nesoluţionate definitiv la momentul pronunţării prezentei încheieri.

    De asemenea, se constată că chestiunea în discuţie în prezenta cauză este diferită de cea asupra căreia s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 78/2017 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv:

    „1. Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 285/2010, Ordinul nr. 42/2011, anexa nr. 1, punctul G – stabilirea salariilor personalului din cadrul familiei ocupaţionale «sănătate», art. II din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 coroborat cu art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 coroborat cu art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în sensul de a se stabili dacă, începând cu data de 1 ianuarie 2011, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază este cel stabilit potrivit Legii nr. 285/2010 şi Ordinului nr. 42/2011, tarif care a fost preluat de legile anuale ulterioare de salarizare, care au reglementat pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 salarizarea personalului plătit din fonduri publice, acte normative care, fără excepţie, au dispus asupra evoluţiei tuturor elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, prin urmare inclusiv asupra acestui tarif orar pentru activitatea de gardă, ca element al salariului brut al personalului plătit din fonduri publice.

    2. Lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, dispoziţii în vigoare pentru perioada raportată la care se solicită plata diferenţelor salariale şi art. 3 alin. (1) din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, în sensul de a se stabili dacă, începând cu data de 1.01.2011, după abrogarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, prin Legea-cadru nr. 284/2010, tariful orar pentru gărzile efectuate de personalul sanitar cu pregătire superioară pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază este cel stabilit potrivit art. 46 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, prin raportare la prevederile art. 30 alin. (5) lit. a) şi anexa II/2 din Legea nr. 330/2009 şi la dispoziţiile art. 3 alin. (1) din anexa nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010, dacă, în urma lămuririi modului de interpretare şi aplicare a prevederilor indicate la pct. 1, se ajunge la concluzia că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, niciunul din actele normative care au reglementat asupra salarizării personalului plătit din fonduri publice nu ar mai dispune prin nicio prevedere asupra modului de stabilire a tarifului orar pentru activitatea de gardă.”

    Dispoziţiile legale supuse analizei instanţei supreme în respectiva sesizare au vizat, aşadar, prevederi legale referitoare tot la salarizarea activităţii prestate în linia de gardă, dar raportat la dispoziţiile în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 sau a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, care implicit nici nu puteau fi avute în vedere de normele tranzitorii cuprinse în art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ce fac obiectul prezentei sesizări.

   f) chestiunea de drept nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor instanţei supreme, astfel cum rezultă din datele publice afişate pe portalul de internet al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

   V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

   30. Pornind de la prevederile legale incidente în cauză, instanţa de sesizare a arătat că problema a cărei lămurire se impune vizează în ce măsură drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de muncă pot fi considerate ca reprezentând elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar aferent funcţiei de bază, în condiţiile în care, în prezent, acestea sunt salarizate în baza unui contract de muncă cu timp parţial, dar cu tariful orar aferent salariului de bază.

   31. Totodată, deşi legiuitorul a înţeles să reglementeze expres o modalitate de salarizare a activităţii prestate în linia de gardă similară remunerării orelor suplimentare, a prevăzut concomitent şi obligativitatea încheierii între medici şi unităţile sanitare a unor contracte de muncă cu timp parţial în acest scop.

   32. Or, deşi nu se poate nega că, faptic, au fost încheiate două contracte de muncă, între reclamanţi şi unitatea sanitară există totuşi un singur raport de muncă, cel aferent contractului individual de muncă cu normă întreagă, faţă de care contractul cu timp parţial are în mod evident caracter accesoriu.

   33. În acest sens, obiectul unui asemenea contract de muncă cu timp parţial este reprezentat de efectuarea gărzilor de către personalul sanitar în afara normei legale de muncă şi a programului de lucru la funcţia de bază, salariul este stabilit în raport cu tariful orar aferent salariului de bază, iar durata acestui contract nu poate fi decât aceeaşi cu cea a contractului de muncă încheiat cu normă întreagă.

   34. Or, câtă vreme salariaţii în discuţie au, în esenţă, un singur salariu de bază, în temeiul căruia este stabilit şi tariful orar aferent activităţii prestate în linia de gardă, aceştia ar trebui să beneficieze de un singur salariu brut lunar, fiind discutabilă aşadar şi din această perspectivă ipoteza existenţei în plată a două remuneraţii distincte, aferente unor contracte de muncă distincte.

   35. Prin prisma acestor argumente, se constată că există posibilitatea interpretării diferite a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, câtă vreme dispoziţiile care reglementează drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă au un caracter contradictoriu şi incomplet şi nu se corelează cu alte dispoziţii referitoare la salarizare.

   36. Opinia completului de judecată este în sensul că drepturile salariale cuvenite activităţii prestate de medici în vederea asigurării continuităţii activităţii medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază nu se încadrează în categoria drepturilor băneşti la care face referire art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (sporuri, indemnizaţii, compensaţii, prime şi alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară).

   37. Argumentele avute în vedere în acest sens vizează, pe de o parte, succesiunea în timp a dispoziţiilor legale referitoare la salarizarea personalului medical, din cuprinsul cărora rezultă că, atunci când a intenţionat să excepteze drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă de la acordarea majorărilor prevăzute în contextul aplicării etapizate a Legii- cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru, la art. 38 alin. (3) lit. h) din lege, iar aceste dispoziţii au avut o aplicare limitată în timp, anume până în decembrie 2018.

   38. Pe de altă parte, nu pot fi ignorate consecinţele opţiunii legiuitorului în a reglementa salarizarea acestei activităţi prin încheierea unui contract de muncă cu timp parţial, iar faptul că între medici şi aceeaşi unitate sanitară au fost încheiate două contracte de muncă distincte produce efecte în mod incontestabil şi sub aspectul naturii juridice a drepturilor salariale cuvenite în baza acestora.

   VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

   39. A a apreciat că dispoziţiile legale sunt clare, invocând ca argument suplimentar faptul că munca medicilor este aceeaşi şi atunci când ei efectuează o gardă obişnuită şi atunci când efectuează gărzi suplimentare, astfel că şi salarizarea ar trebui făcută în raport cu acelaşi salariu de bază.

   40. B nu a formulat un punct de vedere, solicitând doar sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit prevederilor legale incidente.

   VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

   41. Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a susţinut că drepturile salariale aferente orelor de gardă reprezintă unul dintre elementele de salarizare ale contractului individual de muncă de bază, iar dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 (în forma avută înainte de modificare) limitează, pentru luna ianuarie 2019, cuantumul sporurilor şi al celorlalte elemente salariale la nivelul avut în luna decembrie 2018, în acest sens fiind jurisprudenţa înaintată de Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Maramureş şi Tribunalul Hunedoara, care au transmis fiecare câte o hotărâre judecătorească şi punctul de vedere exprimat Curtea de Apel Suceava.

   42. Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de către medici în linia de gardă, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, nu fac parte din categoriile de venituri la care se referă art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, deoarece nu reprezintă un adaos la salariul de încadrare cuvenit pentru funcţia de bază, ci o remuneraţie distinctă, cuvenită în baza unui contract individual de muncă distinct, aşa cum rezultă din punctul de vedere înaintat de Curtea de Apel Braşov şi hotărârea judecătorească transmisă de Tribunalul Iaşi.

   43. Curţile de apel Bacău, Constanţa, Galaţi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Târgu Mureş şi Timişoara nu au identificat jurisprudenţă şi nu au înaintat punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

   44. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.205/C/2.401/III-5/2020 din 10 iulie 2020, a arătat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul sesizării formulate de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă.

   VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii Constituţionale

   45. La nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi al Curţii Constituţionale nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă cu privire la chestiunea de drept analizată.

   IX. Raportul asupra chestiunii de drept

   46. Prin raportul întocmit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă au fost propuse două variante de dezlegare a chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Într-o opinie (majoritară) s-a apreciat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

   47. Într-o altă opinie (minoritară) s-a considerat că drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial, nu pot fi considerate ca făcând parte din categoria „celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar” la care se referă dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, pentru a se putea admite menţinerea acestora la nivelul cuantumului acordate pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017].

   X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

   X.1 Asupra admisibilităţii sesizării

   48. Pentru declanşarea procedurii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

   a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată;

   b) cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă;

   c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza;

   d) ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;

   e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

   49. Toate aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză.

   50. Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a pus problema sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile se află pe rolul unui complet al Curţii de Apel Craiova care, potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 96 pct. 2 şi art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, va soluţiona cauza în ultimă instanţă.

   51. Condiţia de admisibilitate referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept ce face obiectul sesizării este îndeplinită, deoarece, faţă de obiectul litigiului – obligarea angajatorului la plata diferenţelor de drepturi salariale aferente gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă în perioada ianuarie – august 2019 – soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

   52. Subsecvent stabilirii naturii drepturilor salariale cuvenite activităţii prestate de medici în linia de gardă, ca reprezentând sau nu „elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar”, se va determina în ce măsură acestea puteau fi menţinute sau nu la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 [respectiv calculate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în aplicarea art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017], cu consecinţe asupra îndreptăţirii reclamanţilor la acordarea diferenţelor de drepturi salariale solicitate.

   53. Deşi legiuitorul nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept” folosită în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, în interpretarea acestei noţiuni, doctrina afirmă că norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară1. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare2.

   1 M. Nicolae, Dispoziţii privind asigurarea unei practici judiciare unitare. Recursul în interesul legii; Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, www.inm-lex.ro.

   2 V. M. Ciobanu, M. Nicolae coordonatori, ş.a., Noul cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, vol. I, pag. 1214.

   54. Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere şi argumentele exprimate de instanţele din ţară, s-a apreciat chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

   55. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii chestiunii de drept supuse interpretării care, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate. Caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanţelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată.

   56. Examenul jurisprudenţial efectuat a relevat că nu s-a cristalizat o jurisprudenţă în legătură cu chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, situaţie care justifică interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

   57. Aşa fiind, condiţia noutăţii se verifică, devenind actuală cerinţa interpretării si aplicării normei de drept respective.

   58. Textul art. 519 din Codul de procedură civilă mai prevede condiţia ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra problemei de drept ce face obiectul sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile sau ca această problemă să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a dezlegat chestiunea de drept care constituie obiect al sesizării, iar problema de drept supusă dezbaterii nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

   59. Prin urmare, sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate privind declanşarea procedurii hotărârii prealabile.

   X.2 Asupra fondului sesizării

   60. Salarizarea personalului medical se realizează în baza Legii-cadru nr. 153/2017, care, referitor la salariul de bază, cuprinde o serie de reglementări ce s-au aplicat în mod etapizat, astfel cum în mod expres statuează art. 38 alin. (1): „Prevederile prezentei legi se aplică în mod etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.”

   61. Potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 au fost menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017: „cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

   62. Începând cu 1 ianuarie 2018, s-au acordat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ, următoarele creşteri salariale: „cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

   63. În plus, conform art. 38 alin. (3) lit. b) „prin excepţie de la lit. a), începând cu data de 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţii de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022”.

   64. Prin urmare, art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie în mod expres majorarea la nivelul salariului de bază stabilit potrivit legii pentru anul 2022 numai pentru salariile de bază, nu şi pentru sporuri sau alte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

    În ceea ce priveşte orele prestate în linia de gardă, Legea- cadru nr. 153/2017 reglementează salarizarea personalului medical prin art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II în următorii termeni: „Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.”

   65. Însă, deşi personalul medical a beneficiat, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. a) şi lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, de două majorări ale salariului de bază acordate începând cu 1 ianuarie 2018, respectiv 1 martie 2018 şi deşi salarizarea personalului sanitar cu pregătire superioară pentru gărzile efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază, drepturile salariale cuvenite gărzilor efectuate nu au beneficiat de o majorare legală similară celei acordate în privinţa salariilor de bază.

   66. Aceasta deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres o astfel de excepţie în privinţa drepturilor salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă prin reglementarea cuprinsă în art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că: „Începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activităţii prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopţii vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.”

   67. Pentru perioada 2019-2022 au fost reglementate alte creşteri ale salariilor de bază, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, în conformitate cu care: „În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018 (…)”, respectiv al art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu 1 ianuarie 2019, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare se majorează cu 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018.”3

   3 Majorarea cu 1/4 a salariilor de bază a vizat alte categorii bugetare, câtă vreme, în cazul medicilor, plafonul pentru anul 2022 a fost atins încă din martie 2018, conform art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că: „prin excepţie de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile de medici, de asistenţi medicali şi ambulanţieri/şoferi de autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022”.

   68. Însă, de la această majorare care se aplică începând cu 1 martie 2018, respectiv ianuarie 2019 – şi care a vizat, indiscutabil, salariile de bază, după cum în mod expres prevăd normele citate anterior – legiuitorul a exceptat o serie de drepturi salariale, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”, nivel care, potrivit art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, era deja determinat conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018.

   69. În acest context, drepturile salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora este plafonat la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, respectiv ianuarie 2018.

   70. Astfel, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.”

   71. Referirea la „celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar” pe care textul de lege o cuprinde, coroborată cu dispoziţiile art. 5 alin. (4) din cap. II al anexei nr. II la Legea- cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „contravaloarea gărzilor efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază (…) face parte din suma salariilor de bază”, duce la concluzia că drepturile salariale aferente activităţii de gardă reprezintă un element al sistemului de salarizare specific personalului sanitar care urmează a fi incluse în salariul lunar.

   72. Prin urmare, având natura unor elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar, drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă au fost plafonate, prin voinţa legiuitorului, începând cu 1 ianuarie 2019 la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, conform art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

   73. Împrejurarea că, în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, „pentru gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) în vederea asigurării continuităţii asistenţei medicale medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea prestată în linia de gardă şi vor beneficia numai de drepturile aferente activităţii prestate în linia de gardă” nu schimbă natura juridică a drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestată în linia de gardă, ele rămânând în continuare elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut lunar.

   74. Scopul reglementării cuprinse în textul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 este determinarea formei în care se concretizează raporturile de muncă între medici şi unitatea sanitară publică pentru gărzile efectuate peste norma legală de muncă şi programul normal de muncă la funcţia de bază, şi anume un contract individual de muncă cu timp parţial.

   75. Important pentru soluţionarea prezentei sesizări este că acest contract se încheie pentru activitatea de gardă. Or, munca prestată cu titlu de activitate de gardă are mereu aceeaşi natură juridică şi, prin urmare, aceeaşi modalitate de salarizare, respectiv cea prevăzută de norma cu caracter general care o reglementează, respectiv art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază.”

   76. În art. 3 alin. (2), (3) şi (6) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute procentual sporurile care se acordă pentru activitatea de gardă, diferit după cum aceasta este prestată în zilele lucrătoare (75%) sau în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit dispoziţiilor legale, nu se lucrează (100%), dar, în toate situaţiile, acest spor se raportează la tariful orar al salariului de bază.

   77. Prin urmare, indiferent când este efectuată – pentru completarea normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază sau în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, activitatea de gardă rămâne aceeaşi, nu poate avea o natură juridică diferită după timpul în care este efectuată, iar regimul ei juridic trebuie să fie acelaşi, după cum şi salarizarea trebuie să rămână identică, tarifară prin raportare la salariul de bază, în aplicarea art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

   78. Inclusiv dispoziţiile art. 3 alin. (5) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 fac referire la salariul de bază numai pentru stabilirea tarifului orar („salariul de bază se stabileşte pentru funcţia şi gradul profesional în care aceştia sunt confirmaţi prin ordin al ministrului sănătăţii, corespunzător vechimii în muncă, şi se utilizează pentru stabilirea tarifului orar”) atunci când reglementează salarizarea medicilor ce nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară care organizează serviciul de gardă; pentru activitatea desfăşurată în linia de gardă, medicii vor încheia cu aceste unităţi sanitare un contract individual de muncă cu timp parţial pentru activitatea desfăşurată în acest regim.

   79. Contractul individual de muncă cu timp parţial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 poate cuprinde doar gărzile efectuate peste durata prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol, adică cele efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază. Drepturile salariale care se acordă în temeiul acestui contract individual de muncă cu timp parţial sunt acordate exclusiv pentru activitatea prestată în astfel de gărzi, iar potrivit art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 aceste drepturi salariale se stabilesc în raport cu tariful orar aferent salariului de bază.

   80. Chiar dacă faptic sunt încheiate două contracte de muncă, există un singur raport de muncă între angajat şi unitatea sanitară şi un singur salariu de bază. În temeiul acestui unic salariu de bază este determinat şi tariful orar pe baza căruia se stabilesc drepturile salariale cuvenite pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază acordate în baza contractului individual de muncă cu timp parţial încheiat în temeiul art. 5 alin. (3) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.

   81. În consecinţă, natura juridică şi modalitatea de calcul al drepturilor salariale acordate pentru gărzile efectuate de medici pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază rămân aceleaşi, chiar dacă aceste drepturi sunt cuprinse într-un contract individual de muncă cu timp parţial.

   82. Raportat la dreptul legiuitorului de a dispune asupra cuantumului unor elemente de salarizare, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, s-a apreciat că aceste drepturi reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora şi nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este în drept să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării lor, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (deciziile nr. 1.576 din 7 decembrie 20114, nr. 326 din 25 iunie 20135 şi nr. 334 din 12 iunie 20146).

   4 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012.

   5 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013.

   6 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014.

   83. S-a recunoscut astfel că statul are deplină legitimare constituţională pentru a acorda sporuri, premii periodice şi alte stimulente personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, acestea fiind considerate drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie, în raport cu care legiuitorul are libertatea de a le modifica în diferite perioade de timp, de a le suspenda şi chiar de a dispune anularea lor.

    Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

 

    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă în Dosarul nr. 6.280/63/2019 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:

    Drepturile salariale aferente activităţii prestate de medici în linia de gardă, în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, în baza unui contract individual de muncă cu timp parţial sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestora se menţine cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 septembrie 2020.

VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
GABRIELA ELENA BOGASIU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad