Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
C O M U N I C A T
În şedinţa din 9 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluționat patru sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunțate următoarele soluții:
Decizia nr.70 în dosarul nr.2275/1/2020
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 1682/300/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
- Dacă anterior datei de 29 mai 2018, când, conform Hotărârii Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 325 din 17 februarie 2018, a fost pus în funcţiune Registrul naţional al actelor atestate de avocat, prevăzut de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat era conform legii un registru public;
- Dacă dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995, ce prevăd atestarea datei unui înscris de către avocat, se interpretează în sensul că avocatul poate da dată certă unui înscris sub semnătură privată.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2020.
Decizia nr.71 în dosarul nr.2383/1/2020
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 21458/212/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Interpretarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în referire la sintagma „în cererile (…) privind (…) activitatea în porturi”, dacă se referă doar la activitățile reglementate prin Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare sau la orice altă activitate economică ce se desfășoară în porturi, chiar și fără legătură cu navigația civilă.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 noiembrie 2020.
Decizia nr.72 în dosarul nr.2372/1/2020
Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, în dosarul nr. 22307/299/2019, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 203/2018 privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, cu modificările ulterioare, nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenţei în temeiul art. 55 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2020.
Decizia nr.73 în dosarul nr.1403/1/2020
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr. 35860/299/2018, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
„Art. 7 lit. c) liniuţa a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 trebuie interpretate în sensul că, în sfera de cuprindere a noţiunii de prestare de servicii care să nu afecteze viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor ori interesele economice ale acestora, intră şi perceperea de dobânzi penalizatoare pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care contractul dintre operatorul economic şi consumator vizează prestarea de servicii financiare (creditare);
În interpretarea art. 3 alin. (1) din Legea nr. 313/1879 trebuie să se înţeleagă că acesta se aplică unui contract de credit încheiat între o instituţie financiară şi o persoană fizică?
În interpretarea şi aplicarea art. 15 alin. (4) corelat cu art. 14 şi art. 10-13 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 se poate dispune pe cale administrativă recalcularea şi restituirea dobânzilor penalizatoare stabilite contractual pentru situaţii de neîndeplinire a obligaţiilor contractuale în situaţia în care serviciul prestat de operatorul economic este distinct de perceperea dobânzilor penalizatoare?”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2020.
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Biroul de Informare şi Relaţii Publice