Decizia nr. 73 din 7 noiembrie 2022

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 73/2022                                         Dosar nr. 1572/1/2022

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2022

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 72 din 27 ianuarie 2023

Ionel Barbă – pentru preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal; preşedintele completului
Elena Diana Tămagă – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Horaţiu Pătraşcu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Doina Vişan – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Mariana Constantinescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Decebal Constantin Vlad – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Andreea Marchidan – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Ana Roxana Tudose – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Veronica Năstasie – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Emilia Claudia Vişoiu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Liliana Vişan – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Vasile Bîcu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Carmen Mihaela Voinescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

   1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedură civilă şi art. 36 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare (Regulamentul ÎCCJ).

   2. Şedinţa este prezidată de domnul judecător Ionel Barbă, pentru preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

   3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.653/110/2021.

   4. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că: (i) au fost depuse la dosar raportul şi completarea la raport întocmite de judecătorul-raportor. Prin completarea la raport se propune admiterea sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, şi pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în sensul următor: „În interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, văduvele supravieţuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.”; (ii) raportul şi completarea la raport au fost comunicate părţilor din dosarul în care a fost formulată sesizarea (Dosarul nr. 1.653/110/2021), conform dovezilor aflate la dosar; (iii) la dosar a fost depus punct de vedere cu privire la raport, formulat de recurenta-reclamantă.

   5. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării.

ÎNALTA CURTE,

    deliberând asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, constată următoarele:

   I. Titularul şi obiectul sesizării

   6. Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

    ”  Dacă dispoziţiile art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală raportat la art. 3 teza întâi din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că văduvele supravieţuitoare beneficiază doar de scutirea de la plata taxei de abonament radio şi televizor sau beneficiază de scutirea de la plata taxei de abonament radio şi televizor şi de medicamente în mod gratuit în tratamentul ambulatoriu?”

   II. Expunerea succintă a procesului. Obiectul învestirii instanţei care a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile. Stadiul procesual în care se află pricina

   A. Cererea de chemare în judecată

   7. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 15.06.2021, cu nr. 1.653/110/2021, reclamanta Cabinet Medical Individual A. („CMI A.”) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate a Judeţului Bacău („CJAS Bacău”) anularea Deciziei din 7.05.2015, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată împotriva Raportului de control din 24.03.2021 şi anularea parţială a Raportului de control din 24.03.2021 („Raportul de control”) în ceea ce priveşte aplicarea avertismentului scris şi recuperarea sumelor de 2.201,28 lei, valoare compensată, şi 274,80 lei, accesorii.

   B. Soluţia instanţei de fond

   8. Prin Sentinţa nr. 803 din 24 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, Tribunalul Bacău a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta CMI A., pentru considerentele arătate în continuare.

   9. Adresa prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva Raportului de control, prin care s-a reţinut că furnizorul de servicii medicale nu a respectat prevederile art. 7 lit. j) din contractul încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate, că au fost prescrise medicamente în regim de compensare 100% pentru o persoană care nu se încadra în această categorie de compensare şi că nu a respectat în totalitate prevederile legislaţiei privind modul de prescriere a medicamentelor compensate cu 90% din preţul de referinţă, respectă condiţia motivării respingerii contestaţiei, emitentul specificând temeiurile în drept şi motivele în fapt ale respingerii.

   10. Cu privire la imputarea sumei de 2.476,08 lei, ca urmare a prescrierii medicale pentru o pacientă în baza prevederilor Legii nr. 309/2002, s-a constatat că dispoziţiile art. 3 şi 5 din Legea nr. 309/2002 stipulează expres că doar persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, pentru soţia supravieţuitoare fiind prevăzută, ca drept, indemnizaţia lunară egală cu 50% din indemnizaţia ce s-ar fi cuvenit soţului decedat. A mai reţinut că Hotărârea nr. 1.304 din 7.02.2003 emisă de Comisia pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 a Casei Judeţene de Pensii Bacău nu stipulează acordarea de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, ci obţinerea drepturilor stipulate de Legea nr. 309/2002, care, în cazul soţiei supravieţuitoare, se rezumă la indemnizaţie.

   11. În condiţiile în care domeniul de aplicabilitate al art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002 este limitat, sub aspect subiectiv, doar la persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele speciale, în mod corect a precizat autoritatea publică că soţia supravieţuitoare nu putea beneficia de dreptul de a i se prescrie reţetă gratuită. Interpretarea textului de lege nu poate fi alta, dată fiind precizarea expresă din teza a doua a alin. (5) lit. b) din Legea nr. 309/2002, în sensul că soţia celui decedat din categoria persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-a recăsătorit, beneficiază de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor.

   C. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanţei de fond

   12. Împotriva sentinţei menţionate la paragrafele 8-11 a declarat recurs reclamanta CMI A., susţinând că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1, 3 şi 5 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare.

   13. Se susţine că instanţa de fond a recunoscut existenţa a două categorii de beneficiari ai Legii nr. 309/2002, dar a afirmat, fără a face vreun raţionament, că soţia supravieţuitoare nu beneficiază decât de o indemnizaţie redusă cu 50% faţă de cea a soţului predecedat. Este adevărat că art. 3 din Legea nr. 309/2002 are o redactare lipsită de claritate, însă interpretarea corelată şi logică a textelor legale ar fi permis instanţei de fond să pătrundă sensul dispoziţiei legale.

   14. În opinia recurentei, nu se poate susţine că soţia supravieţuitoare ar beneficia doar de indemnizaţia lunară redusă cu 50%, Legea nr. 309/2002 cuprinzând, pe lângă trimiterea la indemnizaţia de la art. 1, şi precizarea „de prevederile prezentei legi”, precizare care ar fi fost inutilă dacă legiuitorul ar fi dorit să limiteze drepturile soţiei supravieţuitoare doar la jumătate din indemnizaţia care s-ar fi cuvenit celui decedat.

   15. Această prevedere este reluată şi în finalul art. 5 din Legea nr. 309/2002, după ce legiuitorul enumeră dreptul la asistenţă medicală gratuită şi scutirea de la plata abonamentului radio şi televizor, precizându-se că de aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit. Or, este criticat faptul că instanţa de fond a ignorat această dispoziţie expresă.

   16. Raţiunea prevederii exprese referitoare la indemnizaţie din cuprinsul art. 3 din Legea nr. 309/2002 este aceea că, în timp ce de celelalte drepturi prevăzute în lege soţia supravieţuitoare beneficiază în aceeaşi măsură cu soţul decedat, indemnizaţia se acordă doar în cuantum de 50%.

   17. În susţinerea recursului a fost depus extras din Raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială adoptat în cadrul procesului legislativ de adoptare a proiectului Legii nr. 309/2002 de la Camera Deputaţilor, raport în care a fost propusă modificarea art. 5, în sensul că de drepturile prevăzute de lege să beneficieze şi soţia supravieţuitoare, prevedere considerată ca necesară „pentru concordanţă cu situaţiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu – Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice”.

   D. Apărările formulate în recurs

   18. Intimata CJAS Bacău a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările formulate în faţa primei instanţe.

   III. Normele de drept ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile

   19. Dispoziţiile legale supuse interpretării sunt cele ale art. 3 teza întâi şi art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare „Legea nr. 309/2002”):

    ” Art. 3. –   Soţia celui decedat, din categoria celor prevăzuţi la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, de o indemnizaţie lunară egală cu 50% din indemnizaţia ce s-ar fi cuvenit soţului decedat, în condiţiile dispoziţiilor art. 2, neimpozabilă, începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. 

   Art. 5. –   Persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de prevederile prezentei legi cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, precum şi de următoarele drepturi: 

   a) asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării;

   b) scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor. De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit.”

   20. Instanţa de trimitere a indicat şi dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002, ca fiind relevante pentru dezlegarea chestiunii de drept:

    ” Art. 1. –   Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961. 

   Art. 2. –   Persoanele care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1 au dreptul la o indemnizaţie lunară, neimpozabilă, de 5 lei pentru fiecare lună de stagiu militar efectuat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.” 

   IV. Motivele reţinute de titularul sesizării referitoare la admisibilitatea procedurii şi punctul de vedere asupra chestiunii de drept

   21. Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă: (i) instanţa de trimitere – Curtea de Apel Bacău – este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, conform art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare; (ii) de modul de dezlegare a chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 este esenţială pentru a se stabili legalitatea actului administrativ ce face obiectul judecăţii şi eventualul caracter fondat al căii de atac cu care a fost învestită instanţa de sesizare; (iii) cu privire la chestiunea de drept în discuţie, nu a fost identificată jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante pentru ca mecanismul cu funcţie de prevenţie al hotărârii prealabile să fie înlăturat, astfel încât şi cerinţa noutăţii este îndeplinită; (iv) cu privire la prezenta chestiune de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a fost învestită cu un recurs în interesul legii sau cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri prealabile.

   22. Instanţa de trimitere consideră că este îndeplinită şi condiţia ca problema de drept să comporte o anumită dificultate de natură a impune o interpretare cu caracter unificator, având în vedere că, utilizându-se metode de interpretare diferite, dispoziţiile legale în discuţie sunt susceptibile de interpretări contrare, în sensul celor arătate în continuare.

   23. Interpretarea dispoziţiilor art. 1, 2, 3 şi 5 din Legea nr. 309/2002 poate genera două interpretări contrare.

   24. Prin utilizarea metodei interpretării gramaticale, de topografie a textului, singura interpretare posibilă a art. 5 din Legea nr. 309/2002 este în sensul că văduvele supravieţuitoare ale cetăţenilor români care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961 beneficiază doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor. Astfel, prin includerea expresă a menţiunii „De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit” doar în cadrul art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002 este evident că legiuitorul a înţeles să acorde acestor persoane numai drepturile prevăzute la această literă, respectiv scutirea de la plata taxei de abonament radio şi televizor.

   25. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca văduvele supravieţuitoare să beneficieze şi de drepturile prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002, dispoziţiile tezei a doua a art. 5 lit. b) din lege ar fi trebuit să se regăsească într-un alineat distinct al art. 5, care să facă trimitere la ambele litere – lit. a) şi lit. b) – ale primului alineat al articolului respectiv.

   26. În acest sens sunt aplicabile prevederile art. 48 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:

    ” Art. 48. –   (1) În cazul în care din dispoziţia normativă primară a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logică a ideilor şi o coerenţă a reglementării.

   (2) Alineatul, ca subdiviziune a articolului, este constituit, de regulă, dintr-o singură propoziţie sau frază, prin care se reglementează o ipoteză juridică specifică ansamblului articolului; dacă dispoziţia nu poate fi exprimată într-o singură propoziţie sau frază, se pot adăuga noi propoziţii sau fraze, separate prin punct şi virgulă. Alineatul se evidenţiază printr-o uşoară retragere de la alinierea textului pe verticală.”

   27. Folosind însă metoda interpretării istorico-teleologice şi având în vedere finalitatea urmărită de legiuitor la momentul adoptării normei, acelaşi text poate fi interpretat în sensul contrar, respectiv că văduvele supravieţuitoare beneficiază şi de dreptul la asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament radio şi televizor.

   28. Astfel, aşa cum rezultă din Raportul nr. 27/341 din 26.02.2002 asupra proiectului Legii nr. 309/2002, întocmit de către Comisia pentru muncă şi protecţie socială din cadrul Camerei Deputaţilor, a fost propusă modificarea textului iniţial al art. 5, prin introducerea şi a văduvelor supravieţuitoare ca beneficiare ale acestor drepturi, raţiunea fiind aceea de a asigura o concordanţă a textului respectiv cu situaţiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu [art. 6 alin. (2) lit. a) şi f) şi alin. (3) raportat la art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în forma în vigoare la momentul adoptării Legii nr. 309/2002; art. 3 şi art. 5 lit. a) şi f) din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice].

   29. Nici o interpretare sistematică a dispoziţiilor Legii nr. 309/2002 nu este de natură a aduce clarificări problemei în discuţie, întrucât singurul articol care face referire la drepturile văduvelor supravieţuitoare este art. 3 din acest act normativ, text care, deşi stabileşte că soţia celui decedat, din categoria celor prevăzuţi la art. 1, va beneficia de prevederile prezentei legi, face trimitere doar la cuantumul indemnizaţiei lunare la care este îndrituită.

   V. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

   30. Recurenta-reclamantă CMI A. s-a opus sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apreciind că interpretarea corectă a art. 5 lit. a) şi b) din Legea nr. 309/2002 poate fi stabilită cu uşurinţă, analizând finalitatea normei supuse interpretării. A invocat în acest sens raportul Comisiei pentru muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor emis în cadrul procesului legislativ de adoptare a proiectului devenit Legea nr. 309/2002 şi a arătat că această lege face parte, alături de Decretul-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, din categoria de legislaţie care reglementează drepturile reparatorii cu caracter necontributiv. Sistemul de drepturi reparatorii constituit prin aceste trei acte normative este coerent, în sensul că soţiile supravieţuitoare ale persoanelor îndreptăţite în principal la măsurile reparatorii beneficiază, în cazul în care nu s-au recăsătorit, atât de scutirea de plata taxei de abonament pentru radio şi televizor, cât şi de medicamente în mod gratuit în tratamentul ambulatoriu.

   31. Intimata-pârâtă CJAS Bacău s-a exprimat, de asemenea, în sensul că textul de lege este clar şi nu lasă loc de mai multe interpretări, nefiind necesară adresarea sesizării. Însă, în opinia sa, interpretarea care trebuie dată prevederilor art. 5 din Legea nr. 309/2002 este aceea potrivit căreia drepturile prevăzute la lit. a) sunt conferite numai persoanelor prevăzute la art. 1 din lege, adică beneficiarilor principali ai măsurilor reparatorii, nu şi soţiilor lor supravieţuitoare. Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să confere şi soţiilor supravieţuitoare drepturile menţionate la lit. a) a art. 5 din lege, teza finală de la lit. b) ar fi fost menţionată într-un alineat distinct, sub literele a) şi b).

   32. După comunicarea raportului întocmit de judecătorul-raportor, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a solicitat interpretarea chestiunii de drept supuse dezlegării în sensul potrivit căruia văduvele care nu s-au recăsătorit beneficiază şi de drepturile prevăzute de art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002.

   VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

   A. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

   33. În urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme, în jurisprudenţa Completului competent să judece recursul în interesul legii şi a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanţă asupra dezlegării problemei de drept ce formează obiectul sesizării.

   B. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

   34. Curţile de apel Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara au comunicat faptul că în raza lor teritorială de competenţă nu a fost identificată jurisprudenţă cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

   35. Într-un punct de vedere teoretic, nesusţinut de practică judiciară, s-a apreciat că dispoziţiile art. 5 lit. b) din Legea nr. 309/2002 se interpretează în sensul că văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1 din lege, care nu s-au recăsătorit, beneficiază numai de drepturile prevăzute la lit. b).

   36. Acest punct de vedere a fost exprimat la nivelul următoarelor instanţe: Curtea de Apel Târgu Mureş, tribunalele Bihor, Giurgiu şi Ialomiţa, Judecătoria Lieşti, fiind invocate următoarele argumente: (i) prin includerea expresă a menţiunii „De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit” doar în cuprinsul art. 5 lit. b) din lege legiuitorul a înţeles să acorde acestor persoane numai drepturile prevăzute la această literă, respectiv scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor; (ii) dacă legiuitorul ar fi dorit ca văduvele supravieţuitoare să beneficieze şi de drepturile prevăzute de art. 5 lit. a) din Legea nr. 309/2002, dispoziţiile tezei a doua a art. 5 lit. b) din lege ar fi constituit un alineat distinct care să facă trimitere atât la lit. a), cât şi la lit. b) ale articolului în discuţie.

   37. Într-un punct de vedere teoretic, nesusţinut de practică judiciară, s-a apreciat că dispoziţiile art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală raportat la art. 3 teza întâi din Legea nr. 309/2002 se interpretează în sensul că văduvele supravieţuitoare beneficiază de drepturile prevăzute la art. 5 lit. a) şi lit. b) din lege.

   38. Acest punct de vedere a fost exprimat la nivelul următoarelor instanţe: Curtea de Apel Craiova şi tribunalele Bucureşti, Galaţi (opinia majoritară), Hunedoara, Iaşi, Ilfov, Vaslui, fiind invocate următoarele argumente: (i) textul iniţial al art. 5 a fost modificat cu scopul de a fi introduse şi văduvele supravieţuitoare în categoria beneficiarilor acestor drepturi, raţiunea fiind aceea de a asigura o concordanţă cu situaţiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu; (ii) simplul argument al topografiei frazei finale nu poate justifica interpretarea în sensul că văduvele supravieţuitoare ar beneficia doar de „scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor”; (iii) un argument suplimentar ar fi şi interpretarea gramaticală a textului. Astfel, se poate observa că lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002 se referă la un singur drept, şi anume scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor. Cu toate acestea, textul a cărui interpretare se cere („de aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit”) se referă la „aceste drepturi”. Fiind folosită forma de plural a substantivului „drepturi”, rezultă că legiuitorul a avut în vedere şi drepturile de la art. 5 lit. a) din lege. Cu alte cuvinte, dacă intenţia legiuitorului ar fi fost aceea de a acorda văduvelor supravieţuitoare numai dreptul prevăzut de art. 5 lit. b) din lege, ar fi folosit forma de singular, „drept”.

   VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

   39. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale nu au fost identificate repere relevante pentru soluţionarea prezentei sesizări.

   VIII. Răspunsul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

   40. Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, la momentul respectiv, practica judiciară, în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la problema de drept ce formează obiectul sesizării.

   IX. Raportul asupra chestiunii de drept

   41. Prin raportul asupra chestiunii de drept, din care face parte integrantă şi completarea la raport menţionată în cadrul paragrafului 4 pct. (i), întocmit conform art. 520 alin. (7) coroborat cu art. 516 alin. (6) şi (7) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, propunându-se următoarea interpretare a chestiunii de drept supuse dezlegării:

    ”  În interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, văduvele supravieţuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.”

   X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

   42. Analizând, cu prioritate, îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se reţine că sesizarea este admisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

   43. Din cuprinsul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, au fost decelate, pe cale jurisprudenţială, următoarele condiţii de admisibilitate necesar a fi îndeplinite cumulativ: (i) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; (ii) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit să soluţioneze cauza; (iii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în ultimă instanţă; (iv) ivirea unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; (v) chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; (vi) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

   44. În prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bacău, care este învestită în ultimă instanţă cu soluţionarea recursului, hotărârea ce urmează a fi pronunţată fiind definitivă potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, iar asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

   45. În ceea ce priveşte a patra condiţie de admisibilitate, în componenta sa referitoare la dependenţa soluţionării cauzei pe fond de dezlegarea ce se cere pe calea hotărârii prealabile, se constată, din expunerea anterioară a lucrărilor cauzei, că litigiul aflat în faţa instanţei de trimitere are ca obiect controlul de legalitate al unui act administrativ, din perspectiva aplicării art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002. Prin urmare, soluţionarea cauzei în recurs depinde de dezlegarea ce urmează a fi dată chestiunii de drept menţionate la paragraful 6 din prezenta decizie.

   46. Subsumat celei de-a patra condiţii de admisibilitate, în componenta sa referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile, susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite, se apreciază că sunt elemente care să contureze îndeplinirea acestei cerinţe de admisibilitate.

   47. În cadrul prezentei sesizări, aşa cum a arătat şi instanţa de trimitere, dificultatea de interpretare a dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 derivă din rezultatul diferit care se obţine prin interpretarea gramaticală a textului, comparativ cu interpretarea istorico-teleologică.

   48. Poate fi considerată îndeplinită şi condiţia noutăţii, nefiind identificată jurisprudenţă asupra chestiunii de drept supuse interpretării. Astfel, în pofida împrejurării că textul de lege este în vigoare din anul 2002, reiese că interpretarea normei nu a fost reclamată în practică, până în prezent.

   49. Trecând la fondul chestiunii de drept referitoare la drepturile soţiilor supravieţuitoare ale celor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, se constată că metoda gramaticală de interpretare îndreptăţeşte concluzia potrivit căreia teza disputată acordă soţiilor supravieţuitoare beneficiile conferite de lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002, respectiv scutirea de plata taxei de abonament la radio şi televizor, însă nu şi beneficiile conferite de lit. a) – asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.

   50. În acest sens este de observat că art. 5 din Legea nr. 309/2002 reglementează drepturi distincte în cuprinsul lit. a) şi b), motiv pentru care, prin interpretarea gramaticală bazată în special pe componenta topografiei textului, se impune aplicarea celei de-a doua teze a art. 5 lit. b) numai în privinţa drepturilor menţionate la lit. b). Astfel, juxtapunerea la lit. b) a art. 5 a tezei „De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit” ar trebui interpretată în sensul că în câmpul de aplicare al tezei amintite intră numai drepturile de la lit. b).

   51. Însă, utilizând metoda de interpretare istorico-teleologică se ajunge la interpretarea conform căreia soţiile supravieţuitoare beneficiază atât de drepturile conferite de lit. b), cât şi de cele conferite de lit. a) a art. 5 din Legea nr. 309/2002.

   52. Se constată că forma şi conţinutul art. 5 din Legea nr. 309/2002 sunt in integrum expresia amendamentului propus în cadrul dezbaterilor proiectului de lege în Comisia pentru muncă şi protecţie socială din cadrul Camerei Deputaţilor.

   53. Amendamentul mai sus menţionat a stabilit atât beneficiile care se acordă, cât şi categoriile de beneficiari şi a fost însoţit de o motivare a intenţiei titularului amendamentului.

   54. Considerând că această motivare este instrumentul de prezentare a amendamentului, în sensul art. 30 din Legea nr. 24/2000, se impune analizarea lui ca reprezentând ratio legis.

   55. Conform motivării amendamentului, s-a urmărit ca soţiile supravieţuitoare să se numere printre beneficiarii drepturilor enumerate de art. 5, „pentru concordanţă cu situaţiile similare din alte legi cu caracter reparatoriu (Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, cu modificările ulterioare)”.

   56. Trimiterea la scopul asigurării uniformităţii de reglementare a beneficiilor pentru soţiile supravieţuitoare are un rol important, fiind de natură să clarifice intenţia legiuitorului.

   57. Devin astfel o resursă, în cadrul acestei metode de interpretare, prevederile art. 6 alin. (2) lit. a) şi f) coroborat cu art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, în forma în vigoare la data adoptării Legii nr. 309/2002. Potrivit acestor dispoziţii, soţul (soţia) celui decedat beneficiază de asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor şi de scutire de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor.

   58. De asemenea, la vremea adoptării Legii nr. 309/2002 intervenise deja aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 105/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, prin Legea nr. 189/2000, care a modificat titlul ordonanţei în „Ordonanţă privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice” şi a stabilit, prin art. 5 lit. a) şi f) coroborat cu art. 3 din ordonanţă, că soţul supravieţuitor/soţia supravieţuitoare a celui decedat beneficiază de „asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit şi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor şi de scutire de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor”.

   59. Dacă în ambele reglementări invocate în motivarea amendamentului soţia supravieţuitoare se bucura nu numai de beneficiul scutirii de plata taxelor de abonament pentru radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente, în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi pe timpul spitalizărilor, trebuie acceptat faptul că intenţia legiuitorului la adoptarea Legii nr. 309/2002 a fost de a conferi soţiei supravieţuitoare ambele categorii de beneficii.

   60. În această viziune, poziţionarea tezei „De aceste drepturi beneficiază şi văduvele supravieţuitoare ale persoanelor care s-au aflat în situaţia prevăzută la art. 1, care nu s-au recăsătorit” în cadrul lit. b) a art. 5 din Legea nr. 309/2002, în loc de a constitui un alineat separat, apare ca fiind doar o eroare de topică, aspect susţinut şi de utilizarea pluralului „drepturi”.

   61. Ţinând seama că nu există o ierarhie sau o ordine de preferinţă a diferitelor metode de interpretare a normelor legale şi dând prioritate lui ratio legis, ca fiind anima legis, rezultă că în interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, văduvele supravieţuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.

   62. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

    Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.653/110/2021, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi, în consecinţă, stabileşte că:

    În interpretarea dispoziţiilor art. 5 lit. a) şi lit. b) teza finală din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările şi completările ulterioare, văduvele supravieţuitoare care nu s-au recăsătorit beneficiază nu doar de scutirea de la plata taxei de abonament la radio şi televizor, ci şi de asistenţă medicală şi medicamente în mod gratuit, atât în tratamentul ambulatoriu, cât şi în timpul spitalizării.

    Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2022.

Preşedintele completului:
Judecător
IONEL BARBĂ,
pentru preşedintele Secţiei de contencios administrativ şi fiscal

Magistrat-asistent,
Elena-Mădălina Ivănescu