Decizia nr. 15 din 18 septembrie 2023

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Completul competent sa judece recursul în interesul legii

Decizie nr.15/2023 din 18 septembrie 2023                                     Dosar nr. 1459/1/2023  

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 989 din 31 octombrie 2023

Corina-Alina Corbu – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – preşedintele completului
Eleni Cristina Marcu – preşedintele delegat al Secţiei penale
Laura-Mihaela Ivanovici – preşedintele Secţiei I civile
Valentina Vrabie – pentru preşedintele Secţiei a II-a civile
Ionel Barbă – preşedintele delegat al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal
Constantin Epure – judecător la Secţia penală
Ioana Bogdan – judecător la Secţia penală
Luminiţa Criştiu-Ninu – judecător la Secţia penală
Alin Sorin Nicolescu – judecător la Secţia penală
Ana-Hermina Iancu – judecător la Secţia penală
Valerica Voica – judecător la Secţia penală
Dan Andrei Enescu – judecător la Secţia penală
Gheorghe Valentin Chitidean – judecător la Secţia penală
Cristina Rotaru-Radu – judecător la Secţia penală
Elena Barbu – judecător la Secţia penală
Mircea Mugurel Şelea – judecător la Secţia penală
Leontina Şerban – judecător la Secţia penală
Francisca Maria Vasile – judecător la Secţia penală
Oana Burnel – judecător la Secţia penală
Eugenia Puşcaşiu – judecător la Secţia I civilă
Diana Florea Burgazli – judecător la Secţia I civilă
Ruxandra Monica Duţă – judecător la Secţia a II-a civilă
Iulia Manuela Cîrnu – judecător la Secţia a II-a civilă
Horaţiu Pătraşcu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal
Alina Nicoleta Ghica-Velescu – judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal

 

   1. Pe rol se află Dosarul nr. 1.459/1/2023 având ca obiect recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizând următoarea problemă de drept: Fapta constând în deţinerea sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală.

   2. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a fost constituit conform prevederilor art. 473 alin. (1) din Codul de procedură penală, art. 30 alin. (1) şi art. 31 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

   3. Şedinţa a fost prezidată de către preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Corina-Alina Corbu.

   4. La şedinţa de judecată a participat doamna Nicoleta Eucarie, procuror al Secţiei judiciare – Serviciul judiciar penal din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

   5. Totodată, la şedinţa de judecată a participat doamna magistrat-asistent Elena-Mihaela Mustaţă, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

   6. După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele Completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt cereri de formulat ori chestiuni prealabile de invocat, a solicitat doamnei procuror Nicoleta Eucarie să susţină punctul de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării şi interpretării unitare ce face obiectul cauzei de faţă.

   7. Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că sesizarea îndeplineşte toate condiţiile de admisibilitate şi a solicitat stabilirea unui mod unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, în sensul de a se statua că fapta constând în deţinerea, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală.

   8. Pe de altă parte, a învederat că, în considerentele sesizării, procurorul general şi-a exprimat şi punctul de vedere cu privire la concursul dintre infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi cea de tăinuire.

   9. De asemenea, a arătat că din considerentele sesizării rezultă şi că fapta constând în deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că provin însă din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) şi (3) din Codul vamal, constituie infracţiunea de tăinuire (tot în intervalul 5 mai-16 iunie 2022).

   10. Preşedintele completului pentru soluţionarea recursului în interesul legii, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a reţinut dosarul în pronunţare asupra recursului în interesul legii.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE – COMPLETUL PENTRU SOLUŢIONAREA RECURSULUI ÎN INTERESUL LEGII,

    deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

   I. Problema de drept care a generat practica neunitară

   11. Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a susţinut că, în practica judiciară naţională, nu există un punct de vedere unitar referitor la structura infracţiunii de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv raportul său cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, existând mai multe orientări jurisprudenţiale.

   12. S-a arătat că problema de drept supusă examinării a luat naştere în cauzele pendinte având ca obiect infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, dispoziţii care au fost suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, în intervalul cuprins între 5 mai 2022 (data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, prin care aceste dispoziţii legale au fost declarate neconstituţionale) şi 16 iunie 2022 (17 iunie 2022 fiind data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care s-a reincriminat infracţiunea de contrabandă asimilată).

   13. În acest context juridic, instanţele, sesizate prin rechizitorii sau prin solicitări de constatare a intervenirii unei legi de dezincriminare, conform procedurii prevăzute de art. 595 din Codul de procedură penală, cu fapte constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, încadrate juridic iniţial în infracţiunea de contrabandă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în considerarea dispoziţiilor obligatorii ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, trebuie să stabilească dacă fapta concretă cu care au fost sesizate a fost dezincriminată ori dacă aceasta este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

   14. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a expus divergenţele existente în jurisprudenţă, opinând în sensul că fapta constând în deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală.

   II. Dispoziţii legale relevante

   15. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, forma în vigoare până la 5.05.2022

   Art. 270. –   (…) 

   (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

   a) introducerea în sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…).

   (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

   16. Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în vigoare începând cu data de 17 iunie 2022, în urma modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022

   Art. 270. –   (…) 

   (2) Constituie, de asemenea, infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):

   a) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri; (…).

   (3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

   17. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

   Art. 452. – Infracţiuni  (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

    (…)

   h) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; (…).

   (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:

    (…)

   b) cu închisoare de la un an la 5 ani, cele prevăzute la lit. b), e) şi h)-k);

   18. Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în vigoare începând cu data de 17 iunie 2022, în urma modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022, care prin art. VII a stabilit că prevederile art. IV intră în vigoare de la data publicării ordonanţei de urgenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia pct. 1 şi 2 care intră în vigoare la data de 1 iulie 2022.

   Art. 452. – Infracţiuni  (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

    (…)

   h) deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, tutun de fumat peste 1 kg, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri; (…).

   (2) Infracţiunile prevăzute la alin. (1) se pedepsesc astfel:

    (…)

   c) cu închisoare de la 2 ani la 7 ani, cele prevăzute la lit. a), c), d), h), h1) şi l).

   19. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în vigoare anterior Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

   Art. 2961. –   (1) Constituie infracţiuni următoarele fapte:

    (…)

   l) deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri, peste 300 litri.

   20. Codul penal adoptat prin Legea nr. 286/2009

   Art. 270. –   (1) Primirea, dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaşte natura acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

   (2) Pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.

   (3) Tăinuirea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.

   21. Codul penal adoptat prin Legea nr. 15/1968

   Art. 221. –   Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit. 

    Tăinuirea săvârşită de soţ sau de o rudă apropiată nu se pedepseşte.

   III. Examenul jurisprudenţial. Soluţiile pronunţate de instanţele judecătoreşti

   22. Problema de drept supusă examinării a luat naştere în cauzele având ca obiect infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, urmare a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

   23. Instanţele sesizate prin rechizitorii sau prin solicitări de constatare a intervenirii unei legi de dezincriminare în procedura prevăzută de art. 595 din Codul de procedură penală, în legătură cu fapte constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, încadrate juridic în infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în considerarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal sau art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, au stabilit fie că faptele sunt incriminate de o altă lege în vigoare, sub o altă denumire [infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sau infracţiunea prevăzută de art. 270 din Codul penal], fie că fapta concretă a fost dezincriminată.

   24. Infracţiunea asimilată celei de contrabandă a fost reconfigurată şi reincriminată la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022.

   25. Examenul jurisprudenţei actuale a evidenţiat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la structura infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi, respectiv, raportul său cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, existând mai multe orientări.

   26. Într-o primă orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete supuse marcării, nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, reprezintă o infracţiune complexă care include în conţinutul său infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, infracţiune care anterior se regăsea la art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

   27. S-a specificat că scoaterea din fondul legislativ activ a infracţiunii complexe, subsecvent Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, a determinat, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, revenirea la caracterul de sine stătător al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   28. Astfel, în temeiul art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare a Codului penal, instanţele au considerat că fapta constând în deţinerea sau comercializarea peste limita de 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, se încadrează juridic în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   29. Aplicând acest raţionament, instanţele au pronunţat, în consecinţă, hotărâri definitive de condamnare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal [anterior art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal] şi, respectiv, au respins sesizările având drept obiect constatarea legii de dezincriminare, în cauzele având ca obiect contestaţii la executare întemeiate pe dispoziţiile art. 595 din Codul de procedură penală.

   30. Au fost anexate cererii de recurs în interesul legii mai multe hotărâri judecătoreşti care exprimă această orientare jurisprudenţială, pronunţate de instanţe din raza de competenţă a curţilor de apel: Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova, Galaţi, Iaşi, Piteşti, Suceava, Târgu Mureş şi Timişoara.

   31. În cea de-a doua orientare jurisprudenţială s-a reţinut că infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezintă o incriminare specială a infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, cu sublinierea că, faţă de situaţia premisă şi de conţinutul constitutiv, nu poate fi calificată ca o infracţiune complexă ce absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal ce are ca premisă, în opinia unor instanţe, existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale, fără forme legale, a unor produse supuse accizării.

   32. Prin urmare, constatând incidenţa art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, instanţele au considerat că deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, se încadrează juridic în dispoziţiile art. 270 din Codul penal privind infracţiunea de tăinuire.

   33. S-a argumentat că, urmare a Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, nu se poate considera că a intervenit o dezincriminare totală a faptei de a deţine bunuri provenite din contrabandă, ci numai atunci când fapta concretă nu este acoperită de infracţiunea de tăinuire. Astfel, lipsirea de efecte juridice a normei speciale de incriminare prin decizia instanţei de contencios constituţional s-a arătat că determină aplicabilitatea dispoziţiilor normei generale, respectiv nu există o ipoteză generală de dezincriminare, în sensul că incriminarea din legea veche este suprimată şi nu mai are corespondent în legea nouă, atât timp cât conţinutul infracţiunii asimilate celei de contrabandă se regăseşte parţial în cel al infracţiunii de tăinuire. S-a făcut trimitere la considerentele Curţii Constituţionale din Decizia nr. 651/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, prin care s-a statuat că, atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează în privinţa efectelor cu o lege de dezincriminare, şi s-a apreciat că fapta afectată de Decizia nr. 176/2022 a instanţei de contencios constituţional continuă să fie incriminată ca tăinuire.

   34. Deopotrivă, s-a motivat că nici infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă şi nici cea de tăinuire nu au natura unei infracţiuni complexe absorbante prin raportare la infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Prin urmare, această din urmă infracţiune, distinctă, continuă să se aplice şi ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale în acelaşi domeniu ca şi cel anterior acestei decizii, neputându-se aprecia că decizia instanţei de contencios constituţional determină reţinerea infracţiunii prevăzute de Codul fiscal, tuturor ipotezelor reglementate de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, dacă sunt atinse pragurile de cantităţi de bunuri prevăzute de lege.

   35. În cadrul acestei orientări jurisprudenţiale s-a conturat şi suborientarea în conformitate cu care Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale a condus la înlăturarea infracţiunii complexe prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, fără însă să opereze dezincriminarea, fapta fiind incriminată în continuare ca infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, ce constituie lege penală mai favorabilă faţă de infracţiunea complexă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, aşa cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal.

   36. Orientarea jurisprudenţială anterior expusă se regăseşte în hotărâri pronunţate de instanţele din raza de competenţă a curţilor de apel Oradea şi Cluj.

   37. În cea de-a treia orientare jurisprudenţială, instanţele au considerat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este, în esenţă, o infracţiune simplă, iar, ca urmare a ieşirii acesteia din fondul legislaţiei active, a intervenit dezincriminarea faptei, neregăsindu-se în conţinutul vreunei alte infracţiuni. În motivare, a fost indicată Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, prin care au fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi s-au aplicat prevederile art. 4 din Codul penal potrivit cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

   38. S-a arătat că infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă nu reprezintă o infracţiune complexă şi, ca atare, nu include în conţinutul său nici infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, nici vreo altă infracţiune.

   39. Deopotrivă, s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiindcă, în cazul acestei infracţiuni, prin deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării se înţelege deţinerea unor bunuri în stare de materie primă.

   40. Un alt argument a fost că, în cazul ţigaretelor provenite din contrabandă, acestea reprezintă bunuri eliberate pentru consum în alt stat, iar deţinerea lor nu poate constitui infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care se referă la bunuri neeliberate pentru consum, aflate în procesul de marcare, anterior celui de punere în liberă circulaţie.

   41. Subliniindu-se că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a fost scos din fondul legislativ activ, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, iar faptele cu care au fost sesizate nu pot fi încadrate juridic în vreo altă infracţiune, instanţele au constatat intervenită dezincriminarea, cu consecinţa pronunţării soluţiei de achitare.

   42. Această a treia orientare jurisprudenţială se regăseşte în hotărâri pronunţate, ca instanţe de apel, de curţile de apel Bacău, Constanţa şi Craiova.

   IV. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

   43. În procesul de unificare a jurisprudenţei, prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, s-a statuat că fapta de a deţine în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracţiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În considerentele deciziei, infracţiunea de contrabandă în formă asimilată a fost caracterizată ca formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleaşi cerinţe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracţiunea de contrabandă.

   44. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul instanţei supreme a mai statuat, prin Decizia nr. 11 din 22 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 2 iunie 2015, că, în cazul infracţiunii de contrabandă prevăzute de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se impune luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală, numai în ipoteza în care acestea au trecut de primul birou vamal situat pe teritoriul vamal comunitar fără să fi fost prezentate în vamă şi transportate spre acest birou vamal. În contextul examinării problemei de drept a luării măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României în cazul infracţiunii de contrabandă, în conţinutul deciziei s-a precizat că, în cazul infracţiunii de contrabandă, sunt asimilate autoratului unele forme ale participaţiei penale, iar, pe de altă parte, infracţiunea de tăinuire este absorbită în infracţiunea de contrabandă.

   45. În acelaşi scop al unificării practicii judiciare la nivel naţional, prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 62 din 28 ianuarie 2016, s-a stabilit că noţiunea de contrabandă utilizată de legiuitor în dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma cunoscând că acestea provin din contrabandă, priveşte contrabanda constând în introducerea în ţară a bunurilor ori a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau introducerea în ţară a acestor bunuri ori mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal [şi nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia].

   46. Anterior incriminării, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010), a infracţiunii asimilate celei de contrabandă la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României şi a infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. (l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se evidenţiază, ca jurisprudenţă a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 2.743 din data de 11 septembrie 2008, în ale cărei considerente s-a reţinut că fapta inculpatului care, după introducerea în ţară a ţigărilor în mod ilegal, a fost de acord să ajute la transportul ţigărilor, contra unei sume de bani, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prevăzute de art. 221 din Codul penal (din 1969).

   47. Prin Decizia nr. 2.125 din data de 18 iunie 2013, pronunţată în calea ordinară de atac a recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, s-a arătat că, în cazul modalităţii specifice a elementului material care se încadrează atât în deţinere în afara antrepozitului fiscal, cât şi în contrabandă, infracţiunea de contrabandă este o infracţiune complexă care include deţinerea bunurilor în afara antrepozitului fiscal.

   48. În ceea ce priveşte practica judiciară recentă a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin hotărârile pronunţate, fie cu ocazia soluţionării recursurilor în casaţie fundamentate pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), fie a căii de atac a contestaţiei întemeiate pe art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală raportat la art. 595 din Codul de procedură penală (care reglementează contestaţia la executare în cazul intervenirii unei legi penale noi sau a unei decizii a Curţii Constituţionale), s-a validat orientarea potrivit căreia există o continuitate de incriminare:

   a) în dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, drept urmare a Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevăd că dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire. S-a apreciat că, în pofida faptului că dispoziţiile care reglementau infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, au fost declarate neconstituţionale, faptele şi-au păstrat caracterul infracţional, fiind incriminate în cuprinsul dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal;

   b) în dispoziţiile art. 270 alin. (1) din Codul penal. În argumentare, au fost evocate considerentele Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale prin care s-a arătat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă incriminată prin dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu este altceva decât o infracţiune de tăinuire, prin elementul său material, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri care provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului.

   V. Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios

   49. Direcţia legislaţie, jurisprudenţă şi contencios – Serviciul pentru studiul şi unificarea jurisprudenţei din cadrul instanţei supreme a transmis deciziile nr. 101 din 8 februarie 2023, nr. 182/RC din 14 martie 2023, nr. 678 din 11 noiembrie 2023, nr. 598 din 4 octombrie 2020 şi nr. 580 din 28 septembrie 2022, pronunţate de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acestea regăsindu-se printre hotărârile judecătoreşti depuse de titularul sesizării odată cu cererea de recurs în interesul legii.

   VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României

   50. Semnificativă pentru problema de drept ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii este Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, relevante fiind considerentele prin care instanţa de contencios constituţional a precizat:

    (…) deşi noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (1) şi alin. (2), lit. a), b) şi c) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, bunurile/mărfurile, obiect al infracţiunii prevăzute la alin. (3), pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal al României sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a), b) şi c) din acelaşi articol (paragraful 27);

    în context, Curtea reţine că infracţiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracţiune de tăinuire, care priveşte bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deţinere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului (paragraful 29);

    infracţiunile incriminate prin art. 2961 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 şi prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală (…) cea din urmă – contrabanda, atât în varianta-tip, cât şi în cazul infracţiunii asimilate contrabandei – o infracţiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor (…) – paragraful 35.

   VII. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

   51. În Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz – Hotărârea din 2 aprilie 2009, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii.

   52. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet – Hotărârea din 29 aprilie 2010, noţiunea de contrabandă este raportată la introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv. S-a statuat şi care este momentul exigibilităţii diverselor taxe, respectiv că faptul generator al accizei şi al taxei pe valoarea adăugată se produce în momentul în care aceste bunuri sunt introduse pe teritoriul comunităţii.

   VIII. Punctul de vedere exprimat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

   53. Formulând recursul în interesul legii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a opinat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de recurs în interesul legii şi că, pe fondul problemei de drept, soluţia legală în materie este reflectată de prima orientare jurisprudenţială, cea majoritară.

   54. În esenţă, s-a arătat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constând în fapta persoanei de a deţine un număr de peste 10.000 de ţigarete, provenite din contrabandă, constituie o infracţiune complexă în al cărei conţinut se regăseşte infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ambele fiind apreciate ca norme speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal.

   55. În ceea ce priveşte obiectul juridic al celor două infracţiuni s-a indicat că, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, acesta priveşte relaţiile sociale în legătură cu regimul impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, iar obiectul juridic al infracţiunii asimilate contrabandei este unul complex ce include suplimentar şi relaţiile sociale în legătură cu regimul frontierei de stat.

   56. Cu referire la obiectul material al infracţiunii de contrabandă în formă asimilată, s-a subliniat că este reprezentat de ţigarete nemarcate sau marcate necorespunzător, purtând timbre eliberate în state extracomunitare, de regulă din Ucraina sau Republica Moldova, bunuri care trebuie plasate sub regim vamal la intrarea pe teritoriul României.

   57. Totodată, s-a evidenţiat că ţigaretele provenite din afara teritoriului ţării reprezintă produse accizabile care trebuie supuse marcării potrivit dispoziţiilor art. 421 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru a fi eliberate pentru consum sau importate pe teritoriul României, constituind astfel obiectul material şi al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   58. Pentru situaţia în care acciza nu a fost plătită s-a menţionat că deţinerea nu poate avea loc decât într-un antrepozit fiscal, per a contrario, deţinerea produselor accizabile în afara antrepozitului fiscal presupune o acciză neplătită, antrepozitul fiscal reprezentând un regim suspensiv de accize.

   59. În conformitate cu art. 338 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, produsele accizabile, în categoria cărora intră şi ţigaretele, sunt supuse accizelor la momentul producerii pe teritoriul Uniunii Europene sau la momentul importului pe teritoriul Uniunii Europene, fiind exigibile în momentul importului chiar neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate imediat după import în regim suspensiv de accize, potrivit dispoziţiilor art. 339 alin. (1) şi art. 340 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ.

   60. Astfel, situaţia introducerii de ţigarete pe teritoriul ţării, cu nerespectarea regimului frontierei, prin contrabandă, reprezintă un import neregulamentar ce atrage din acel moment obligaţia de plată a accizelor, accize care nu au fost însă percepute, motiv pentru care deţinerea acestor bunuri este interzisă, conform art. 362 alin. (1) şi (7) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în afara unui antrepozit fiscal.

   61. S-a considerat că, în contextul în care acţiunea realizată întruneşte condiţiile elementului material specific ambelor infracţiuni, respectiv fapta de a deţine un număr de peste 10.000 de ţigarete, provenite din contrabandă, în afara antrepozitului fiscal, infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal – infracţiune cu caracter general este absorbită în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, normă cu caracter special.

   62. Prin urmare, s-a concluzionat că ieşirea din vigoare, la data de 5 mai 2022, a art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu a produs dezincriminarea atât timp cât fapta concretă a rămas în sfera ilicitului penal, fiind incriminată de dispoziţiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, situaţie în care norma generală este reactivată.

   63. Problema concursului de calificări între infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 din Codul penal s-a apreciat că se pune atunci când, în acuzaţia reţinută de organele judiciare, situaţia premisă o reprezintă provenienţa a peste 10.000 de ţigarete din infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

   64. În această situaţie, s-a considerat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezintă o infracţiune complexă care include infracţiunea de tăinuire în raport cu infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ.

   65. Însă, atunci când acuzaţia, astfel cum a fost formulată, priveşte deţinerea sau comercializarea unui număr de peste 10.000 de ţigarete, produse accizabile, provenite din contrabandă, în sensul larg stabilit prin Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal ori prin locurile stabilite pentru control vamal, dar prin sustragerea de la acest control, fără a fi întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, această situaţie premisă exclude de plano incidenţa infracţiunii de tăinuire (întrucât nu s-a dovedit că bunurile provin din infracţiunea de contrabandă).

   66. S-a arătat că, în mod evident, infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal este, la rândul său, ca şi infracţiunea de contrabandă asimilată, o infracţiune specială faţă de infracţiunea de tăinuire, dispoziţiile art. 270 din Codul penal reprezentând o normă penală cu caracter general.

   67. Cum asupra faptului că infracţiunea asimilată contrabandei este o infracţiune complexă, care a înglobat infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, există consens, s-a specificat că ieşirea din fondul legislativ a celei dintâi permite stabilirea încadrării juridice în dispoziţiile celei de-a doua, ca infracţiune specială în raport cu infracţiunea de tăinuire.

   68. S-a mai arătat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, în vigoare de la data de 17 iunie 2022, a modificat art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, pentru a corespunde exigenţelor constituţionale, intervenţia legiuitorului producându-se în interiorul termenului de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie, interval în care textul care reglementa infracţiunea de contrabandă în formă asimilată a fost suspendat de drept.

   69. Aşadar, textul legal de incriminare nu a produs efecte între momentul publicării Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale şi cel al publicării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I.

   70. Prin urmare, în acest interval de timp, 5 mai 2022-16 iunie 2022, organele judiciare nu au putut să înceapă urmărirea penală, să pună în mişcare acţiunea penală ori să dispună trimiterea în judecată şi, cu atât mai puţin, să dispună condamnarea unei persoane pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

   71. Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, legiuitorul a reintrodus, într-o variantă diferită de cea reglementată până la data de 5 mai 2022, infracţiunea asimilată contrabandei, care, în intervalul menţionat, a suferit o abrogare atipică sau implicită, această împrejurare nefiind însă echivalentă cu dezincriminarea faptei.

   72. O faptă este dezincriminată doar dacă fapta săvârşită în concret nu mai îndeplineşte elementele constitutive ale niciunei infracţiuni, organul judiciar făcând aplicarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

   73. Faţă de cele expuse, s-a susţinut că infracţiunea de contrabandă asimilată are natura juridică a unei norme speciale, respectiv a unei incriminări cu un obiect de reglementare specific bunurilor/mărfurilor supuse controlului vamal la intrarea sau ieşirea din ţară, atât în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, cât şi în raport cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

   74. S-a mai arătat că, în măsura în care organele judiciare vor stabili că faptele de contrabandă asimilată săvârşite anterior datei de 17 iunie 2022 întrunesc, în concret, elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire sau ale infracţiunii de deţinere sau comercializare de produse accizabile nemarcate, peste plafonul stabilit de lege, în afara antrepozitului fiscal, va fi necesar a se stabili legea penală mai favorabilă, demers în cadrul căruia va fi avută în vedere, potrivit art. 5 alin. (2) din Codul penal, inclusiv infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în forma declarată neconstituţională (fiind necesar a se stabili dacă bunurile sunt sub sau peste plafonul permis de lege).

   75. În mare parte, variantele de comitere ale infracţiunii de contrabandă în formă asimilată se suprapun atât pe cele ale infracţiunii de tăinuire, cât şi pe cele ale infracţiunii de deţinere sau de comercializare de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita a 10.000 de ţigarete, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, din perspectiva elementului material rezultând o continuitate.

   76. Obiectul material al infracţiunii asimilate contrabandei îl include pe cel al infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, fiind mai larg decât acesta, nefiind circumscris exclusiv produselor accizabile, ci tuturor bunurilor sau mărfurilor care trebuie supuse unui regim vamal.

   77. Prin urmare, faptele pe care infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României le prevedea au continuat să fie incriminate prin dispoziţiile generale ale art. 270 din Codul penal sau ale art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

   78. S-a subliniat că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal nu poate avea ca situaţie premisă numai depozitele clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării, un argument fiind inclusiv faptul că pentru existenţa infracţiunii nu se impune un subiect activ calificat.

   79. A fost considerat evident că faptele încadrate anterior în infracţiunea de contrabandă în formă asimilată îndeplinesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, infracţiune care are ca premisă bunuri accizabile supuse marcării faţă de care nu a fost îndeplinită această obligaţie, deţinute în afara antrepozitului fiscal, indiferent dacă este vorba de un antrepozitar autorizat sau de o persoană fizică neautorizată de autoritatea competentă.

   80. Faţă de argumentele expuse pe larg în cuprinsul sesizării s-a solicitat a se constata că problema de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, conform art. 474 din Codul de procedură penală, să se statueze că:

    ”  Fapta constând în deţinerea, în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care are natura unei norme juridice speciale în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, care este o normă generală”.

   IX. Opinia specialiştilor consultaţi

   81. În conformitate cu dispoziţiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiştilor în drept penal din cadrul mai multor facultăţi de drept şi a fost primit un punct de vedere de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în sensul că fapta constând în deţinerea sau comercializarea pe teritoriul României a unui număr de peste 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, cunoscând că acestea provin din contrabandă, ca urmare a ieşirii din fondul activ al legislaţiei a dispoziţiilor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. În ceea ce priveşte întrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de tăinuire, prevăzute de art. 270 din Codul penal, s-a apreciat că nu poate fi oferit un răspuns cu titlu general valabil la această problematică, soluţia depinzând de elementele factuale ale speţei concrete.

   82. În esenţă, s-a arătat că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, presupune o situaţie premisă diferită de cea a infracţiunii de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. Astfel, luând în considerare şi raţiunea incriminării celor două fapte, s-a arătat că, în situaţia în care actul de deţinere are în vedere bunuri provenite din contrabandă, vor fi incidente prevederile din Codul vamal referitoare la art. 270 alin. (3), iar, pe de altă parte, în situaţia în care actul de deţinere se referă la bunuri (inclusiv ţigarete) produse pe teritoriul naţional şi aflate în depozite clandestine, va fi incidentă infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal. În acest sens, s-a precizat că, dacă s-ar accepta că bunurile la care se referă art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal pot fi inclusiv bunuri provenite din contrabandă, prevederea referitoare la antrepozitul fiscal din norma de incriminare nu ar mai avea nicio relevanţă, în toate ipotezele fiind necesar a se constata că, în prealabil, existau obligativitatea şi posibilitatea teoretică de solicitare şi obţinere a unei autorizaţii de antrepozit fiscal. Or, în cazul unor bunuri provenite din contrabandă, persoanele care le deţin nu au în mod real posibilitatea de a-şi crea un antrepozit fiscal în conformitate cu prevederile art. 363-365 din Codul fiscal.

   83. În acelaşi timp, s-a opinat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal nu reprezintă o infracţiune complexă care să absoarbă infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

   84. Raportat la aceste aspecte, s-a considerat că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal nu poate asigura o continuitate a incriminării contrabandei asimilate, ulterior ieşirii din fondul activ al legislaţiei a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

   85. Din perspectiva infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, s-a apreciat că răspunsul la problema de drept care face obiectul prezentului recurs în casaţie depinde de analiza factuală a speţei concrete. În măsura în care se poate constata că unul dintre actele de executare a infracţiunii de contrabandă în formă asimilată poate fi încadrat, de asemenea, şi în infracţiunea de tăinuire, iar autorul a cunoscut sau a prevăzut provenienţa bunurilor în sensul art. 270 din Codul penal, s-a considerat că infracţiunea de tăinuire ar putea asigura continuitatea de incriminare a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Astfel, organul judiciar ar trebui să aprecieze, de la caz la caz, în ce măsură infracţiunea de tăinuire poate asigura continuitatea de incriminare a infracţiunii asimilate contrabandei ulterior ieşirii din fondul activ al legislaţiei a incriminării prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, un răspuns general valabil la această întrebare neputând fi oferit fără o analiză a conduitei autorului, în concret a circumstanţelor faptice ale speţei.

   X. Raportul asupra recursului în interesul legii

   86. Judecătorul-raportor, prin raportul întocmit în cauză, a constatat că recursul în interesul legii este admisibil, apreciind ca fiind îndeplinite cerinţele impuse de dispoziţiile art. 471 şi 472 din Codul de procedură penală, referitoare la titularul sesizării şi la existenţa unei chestiuni de drept care a fost soluţionată diferit de instanţele judecătoreşti, fiind depuse hotărâri definitive ce denotă existenţa unei jurisprudenţe neunitare referitoare la problema de drept care constituie obiectul recursului în interesul legii.

   87. Cu referire la problema de drept ce formează obiectul sesizării, judecătorul-raportor a apreciat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi art. 270 alin. (1) din Codul penal, se impune a se stabili că, drept urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în perioada 5 mai-16 iunie 2022:

    deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă în sens larg, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;

    deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din infracţiunea de contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal.

   XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

   XI.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii

   88. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a făcut de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 471 din Codul de procedură penală, potrivit cu care:

   (1) Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

   (2) Cererea trebuie să cuprindă soluţiile diferite date problemei de drept şi motivarea acestora, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Curţii Europene a Drepturilor Omului sau, după caz, a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, opiniile exprimate în doctrină relevante în domeniu, precum şi soluţia ce se propune a fi pronunţată în recursul în interesul legii.

   (3) Cererea de recurs în interesul legii trebuie să fie însoţită, sub sancţiunea respingerii ca inadmisibilă, de copii ale hotărârilor judecătoreşti definitive din care rezultă că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit de instanţele judecătoreşti.

   89. Sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, art. 472 din Codul de procedură penală prevede că recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează la cerere.

   90. Verificând regularitatea învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu textele de lege menţionate, care enumeră, în categoria subiecţilor de drept care pot promova recurs în interesul legii, pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se constată că această primă cerinţă referitoare la titularul dreptului de sesizare este îndeplinită.

   91. De asemenea, în ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie de admisibilitate, se observă că interpretarea diferită dată de instanţele judecătoreşti vizează structura infracţiunii de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, respectiv raportul acesteia cu infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea prevăzută de art. 270 din Codul penal, hotărârile definitive anexate sesizării fiind elocvente în acest sens. Divergenţa de opinii este subsecventă Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale [decizia a fundamentat ulterior reintroducerea în fondul activ al legislaţiei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, a infracţiunii de contrabandă în formă asimilată, la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu conţinut constitutiv completat exclusiv sub aspectul limitelor cantitative şi valorice ale bunurilor/mărfurilor ce formează obiectul material al infracţiunii, chestiune ce formase temeiul criticii de neconstituţionalitate a textului de incriminare].

   92. Din împrejurarea că unele instanţe – în cazul faptelor de deţinere în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializare a peste 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, provenite din contrabandă, comise anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 – au reţinut că infracţiunea asimilată celei de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, reprezintă o infracţiune complexă ce absoarbe infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, alte instanţe au considerat că infracţiunea de contrabandă în formă asimilată constituie o formă specială a infracţiunii de tăinuire prevăzute de art. 270 din Codul penal şi altele au apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este o infracţiune simplă, de sine stătătoare, rezultă cu evidenţă caracterul neunitar al practicii judiciare la nivelul instanţelor naţionale, care, în aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Codul penal sau art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, subsecvent Deciziei Curţii Constituţionale nr. 176/2022, au pronunţat soluţii diferite, în situaţii factuale similare.

   93. Dezlegarea unei probleme de drept, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, când nu se solicită interpretarea efectelor deciziei de contencios constituţional, se regăseşte în jurisprudenţa instanţei supreme, exemplificând cu Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunţată în materia prescripţiei răspunderii penale ulterior deciziilor nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, situaţie întâlnită şi în materie civilă când s-au interpretat texte legale ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 1 din 16 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

   94. În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie de admisibilitate se remarcă faptul că instanţa supremă a analizat anterior infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin Decizia nr. 17/2013 pronunţată în recurs în interesul legii, când i s-a solicitat să se pronunţe cu privire la încadrarea juridică a faptei persoanei fizice care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitatea de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă.

   95. Problema de drept care a generat acea decizie a privit soluţionarea concursului de calificări dintre infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal [actual art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal] şi art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

   96. În prezenta sesizare, însă, problema de drept vizează eventualul concurs de calificări dintre infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 270 alin. (1) din Codul penal, în contextul declarării ca neconstituţionale, prin Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

   97. Ca atare, se constată îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de sesizare prevăzute de art. 471 din Codul de procedură penală, precum şi cele de ordin formal de la art. 472 din Codul de procedură penală, impunându-se dezlegarea problemei de drept prin pronunţarea unei decizii în interesul legii.

   XI.2. Analiza pe fond a problemei de drept

   98. Infracţiunea de contrabandă în formă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, a fost introdusă iniţial în fondul activ al legislaţiei prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, fiind prevăzut că sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

   99. Prin aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, la art. 2961 alineatul (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-a introdus litera l), în sensul că reprezintă infracţiune deţinerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete, 400 ţigări de foi de 3 grame, 200 ţigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri. Incriminarea a fost preluată la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015.

   100. Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, în esenţă, pentru neinstituirea unui prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei sub care faptele incriminate prin articolul menţionat nu constituie infracţiune.

   101. Subsecvent, prin art. III al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022, s-a modificat art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sensul că:

    la alineatul (2), litera a) va avea următorul cuprins: (s.n. constituie infracţiune) introducerea în/sau scoaterea din ţară, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă sunt depăşite limitele cantitative prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul produselor accizabile supuse marcării, sau dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 de lei, în cazul produselor accizabile nesupuse marcării, şi mai mare de 40.000 de lei, în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

    alineatul (3) va avea următorul cuprins: Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, dacă sunt depăşite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

   102. Textele legale mai sus menţionate ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care s-au succedat în timp ca incriminări ale faptelor ce reprezintă infracţiunea asimilată celei de contrabandă, relevă natura juridică a unei infracţiuni complexe, elementul material şi scopul infracţiunii de evaziune fiscală fiind incluse în elementul material şi în scopul infracţiunii de contrabandă.

   103. Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracţiunii de contrabandă, apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât şi regimul frontierei de stat. Necesitatea incriminării acestor fapte ca infracţiune a fost evidenţiată prin expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, respectiv de scopul întăririi supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi pentru instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare, pentru asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, printre care tutun prelucrat. De asemenea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, odată cu reincriminarea infracţiunii asimilate contrabandei, la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a exprimat necesitatea de politică penală a unităţii legale de infracţiune, prin includerea în conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni, printr-o normă de trimitere, a prevederilor referitoare la limitele cantitative/valorice ale produselor accizabile supuse marcării, ce se regăsesc în cuprinsul art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   104. Examinând obiectul juridic complex al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se evidenţiază că, potrivit art. 1 lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, prin infracţiune de frontieră se înţelege fapta prevăzută de lege ca infracţiune, săvârşită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri. În acelaşi timp, trecerea ilegală a frontierei de stat semnifică, potrivit art. 1 lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, trecerea peste frontiera de stat în alte condiţii decât cele prevăzute de legea română.

   105. Legiuitorul a statuat la art. 8 alin. (4) din aceeaşi ordonanţă că trecerea frontierei de stat a mărfurilor se face cu respectarea legilor ce reglementează regimul vamal.

   106. În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale, potrivit art. 2 alin. (3), iar în conformitate cu art. 2 alin. (4) din acelaşi act normativ, la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal şi aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

   107. Prin conţinutul său constitutiv, infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României a impus, prin ambele forme de incriminare mai sus enunţate, care s-au succedat în timp, ca bunurile să provină din contrabandă, care înseamnă introducerea în ţară a bunurilor ori a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau introducerea în ţară a acestor bunuri ori mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal (mutatis mutandis pentru varianta normativă a bunurilor destinate săvârşirii contrabandei).

   108. Sensul noţiunii de contrabandă folosit de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma cunoscând că acestea provin din contrabandă, a fost dezlegat prin Decizia nr. 32/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Astfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 2 şi ale art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României s-a constatat că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României (cu toate elementele de tipicitate prevăzute de lege), ci impune ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal să fie introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragerea de la controlul vamal.

   109. Instanţa supremă a subliniat prin Decizia nr. 32/2015, dată pentru unificarea jurisprudenţei naţionale, că, dacă s-ar accepta că existenţa infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiţionată de infracţiunea de contrabandă, iar nu de contrabandă în sens larg, ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate de realizare a infracţiunii, şi anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârşirii contrabandei, întrucât sintagma sunt destinate exprimă o acţiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârşirii infracţiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conţinutul constitutiv al acesteia.

   110. În considerarea acestor argumente, s-a conchis că noţiunea de contrabandă din textul legal ce reglementează infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înţeles şi, ca atare, nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracţiunea de contrabandă în ipoteza provenienţei bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal şi, în mod diferit, a avut în vedere noţiunea de contrabandă în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, mai ales în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincţie, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus). Astfel, atributul obiectului material al infracţiunii constând în provenienţa din contrabandă ori în destinarea săvârşirii contrabandei nu este condiţionat de infracţiunea de contrabandă întrucât, în cuprinsul dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul se referă la contrabandă, iar nu la infracţiunea de contrabandă.

   111. Scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene şi ale statelor membre, scopul prevenirii practicilor frauduloase, preocuparea pentru completarea normelor privind datoria vamală şi garanţiile au fost enunţate în preambulul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (punctele 37, 39). În scopul asigurării unei mai bune protecţii a intereselor financiare ale Uniunii şi ale statelor membre, s-a specificat că o garanţie ar trebui să acopere mărfurile nedeclarate sau declarate incorect într-un transport sau într-o declaraţie pentru care aceasta a fost furnizată (punctul 36).

   112. Prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsteriet, noţiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

   113. În reglementarea actuală, după reincriminarea infracţiunii asimilate contrabandei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României se referă, ca şi în vechea reglementare, la bunurile/mărfurile care provin din contrabandă şi sunt destinate săvârşirii contrabandei, ceea ce înseamnă că legiuitorul a considerat că, şi în prezent, obiectul material al infracţiunii de contrabandă în formă asimilată nu este condiţionat de infracţiunea de contrabandă (s.n. care însă nu este exclusă).

   114. Cunoaşterea faptului că bunurile sau mărfurile provin din contrabandă înseamnă cunoaşterea caracterului ilegal al provenienţei acestora, mai exact cunoaşterea împrejurării că bunurile sau mărfurile au fost introduse în ţară prin eludarea controlului vamal, iar forma de incriminare a contrabandei ţine seama de diversitatea şi amploarea fenomenului infracţional.

   115. Acelaşi înţeles al noţiunii de contrabandă este reliefat prin considerentele Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României: Curtea reţine însă că, deşi noţiunea de „contrabandă” utilizată de legiuitor la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu echivalează cu infracţiunea de contrabandă prevăzută la art. 270 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) din aceeaşi lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia, bunurile/mărfurile, obiect al infracţiunii prevăzute la alin. (3), pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal al României sau pot proveni din/pot fi destinate faptelor săvârşite conform alin. (2) lit. a), b) şi c) din acelaşi articol (paragraful 27). Deopotrivă, instanţa de contencios constituţional a specificat că nu în toate situaţiile infracţiunea asimilată infracţiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, este o infracţiune subsecventă infracţiunilor prevăzute la art. 270 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) din Codul vamal al României (paragrafele 30 şi 32).

   116. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, există un scop specific, şi anume sustragerea de la plata taxelor datorate statului.

   117. Analizând preocuparea legiuitorului în legătură cu combaterea evaziunii fiscale, prin considerentele Deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a evidenţiat existenţa unei incriminări la modul general privind sustragerea de la plata taxelor şi impozitelor în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, dar şi incriminări ale unor modalităţi concrete de sustragere de la plata taxelor, în alte legi speciale, aceste din urmă infracţiuni constituind forme specifice de evaziune fiscală.

   118. Sub acest aspect, în Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, instanţa de contencios constituţional a reţinut considerentele Deciziei nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunţate în recurs în interesul legii, subliniind că evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plăţii taxelor şi impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracţiunea de contrabandă constituie o infracţiune complexă cu privire la omisiunea plăţii aceloraşi taxe şi impozite, dacă bunurile au fost introduse în ţară în mod fraudulos (şi anume, prin introducerea lor cu încălcarea regimului juridic al frontierei).

   119. Accentuând caracterul complex al infracţiunii asimilate, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea Constituţională a arătat că textul legal incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, şi anume prin introducerea sau deţinerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât şi a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în ţară cu încălcarea regimului juridic al frontierei şi încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală (paragraful 35, Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale).

   120. O formă specială de evaziune fiscală o reprezintă şi infracţiunea de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limita legală (spre exemplu, peste limita de 10.000 ţigarete), incriminată şi sancţionată prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, conţinutul constitutiv al acestei infracţiuni nefiind modificat în perioada 5 mai-16 iunie 2022, cât timp dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României au ieşit din fondul legislaţiei active. Anterior intrării în vigoare a art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aceleaşi fapte constituiau infracţiunea prevăzută de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

   121. Comparând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în varianta normativă a deţinerii în afara antrepozitului fiscal de bunuri accizabile supuse marcării, cu cel al infracţiunii asimilate infracţiunii de contrabandă, prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin Decizia nr. 17/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a arătat că, dacă provenienţa acestor bunuri este contrabanda, se va reţine exclusiv infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în considerarea obiectului juridic complex al acesteia, cu particularitatea că în cazul infracţiunii de contrabandă se apără şi regimul frontierei de stat, nu doar regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

   122. Cum s-a arătat, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale.

   123. Referitor la viciile de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional a considerat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României aduc atingere principiului constituţional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, întrucât nu reglementează un prag valoric/temporal cât priveşte faptele asimilate contrabandei şi prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală (paragraful 32 din Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale).

   124. S-a precizat că, lipsind un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituţionalitate şi din perspectiva stabilirii de către instanţă a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecăţii şi a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 din Constituţie privind înfăptuirea justiţiei (paragraful 33 din Decizia nr. 176 din 24 martie 2022 a Curţii Constituţionale).

   125. Conform art. 4 din Codul penal, legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

   126. Dezincriminarea intervine atât prin intermediul abrogării sau modificării unui text de lege existent, cât şi prin intermediul deciziei Curţii Constituţionale de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a unei norme de incriminare. Sub acest din urmă aspect, prin Decizia nr. 651 din 25 octombrie 2018 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 20 decembrie 2018, s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituţională. În motivarea deciziei s-a arătat că, atunci când printr-o decizie a Curţii Constituţionale se constată neconstituţionalitatea totală sau parţială a unei norme de incriminare, decizia echivalează, în privinţa efectelor, cu o lege de dezincriminare.

   127. Dezincriminarea presupune ca, odată cu abrogarea normei, incriminarea să nu se regăsească în alte texte legale. Pentru constatarea dezincriminării este necesară evaluarea în concret a tuturor elementelor ce caracterizează fapta ca infracţiune, existând obligaţia pentru organele judiciare de a verifica dacă fapta este incriminată de o altă lege în vigoare, chiar şi sub o altă denumire. Există o lege de dezincriminare numai atunci când fapta concretă comisă nu mai întruneşte elementele de tipicitate ale vreunei alte infracţiuni din legislaţia în vigoare sau din legea nouă.

   128. În acest sens, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: dispoziţiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

   129. În Decizia nr. 12/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 8 iulie 2014, s-a arătat, în raport cu dispoziţiile art. 4 din Codul penal, că nu există însă dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de altă normă din Codul penal sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă, iar prin Decizia nr. 30/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2016, s-a precizat că nu există dezincriminare nici atunci când fapta incriminată de norma abrogată este o infracţiune complexă şi cel puţin una dintre componentele sale continuă să rămână incriminată de o altă normă.

   130. Prin urmare, nu va exista dezincriminare atunci când conţinutul normei de incriminare a fost preluat de o altă normă din Codul penal sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă, în virtutea sistemului aprecierii in concreto.

   131. În considerarea tuturor aspectelor anterior expuse şi circumscris problemei de drept supuse examinării pe calea prezentului recurs în interesul legii, se consideră că, urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active, în intervalul 5 mai-16 iunie 2022, a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deţinerea în afara antrepozitului fiscal a peste 10.000 de ţigarete – produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, sau/şi comercializarea pe teritoriul României a acestor bunuri, cunoscând că acestea provin din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal (fost art. 2961 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal).

   132. Opinia exprimată că infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal are ca premisă existenţa unor depozite clandestine de produse accizabile rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozitele fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării nu se regăseşte în conţinutul constitutiv al normei de incriminare, aşa încât nu există vreun impediment legal pentru încadrarea juridică, în acest text legal, a faptei de deţinere în afara antrepozitului fiscal a mai mult de 10.000 de ţigarete nemarcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, provenite din contrabandă.

   133. Antrepozitul fiscal, potrivit art. 336 pct. 3 din Codul fiscal, este definit ca locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, depozitate, primite sau expediate în regim suspensiv de accize de către un antrepozitar autorizat în cadrul activităţii sale, sub rezerva anumitor condiţii stabilite de autorităţile competente din statul membru în care se află antrepozitul fiscal.

   134. Ca atare, sintagma deţinerea (…)în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile, din cuprinsul art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, înseamnă a avea/a poseda produse accizabile în orice loc în care acestea nu au regim suspensiv de accize (s.n. antrepozitul fiscal făcând excepţie), context în care este lipsit de relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă bunurile respective au fost produse pe teritoriul naţional sau în afara acestuia, cât timp o asemenea cerinţă nu se identifică în norma de incriminare.

   135. Incidenţa dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal presupune înglobarea de către obiectul material al infracţiunii a unor condiţii cumulative, respectiv ca bunurile să fie produse accizabile supuse marcării (cum sunt ţigaretele), să nu fie marcate sau să fie marcate necorespunzător ori cu marcaje false, să răspundă anumitor limite cantitative/valorice şi să se afle în afara antrepozitului fiscal (fiind stabilit că produsele accizabile aflate în antrepozitul fiscal au regim suspensiv de accize).

   136. Or, produsele accizabile constând în peste 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, provenite din contrabandă, sunt, în mod evident, produse accizabile aflate în afara antrepozitului fiscal, activitatea de deţinere a acestor bunuri desfăşurându-se cu încălcarea dispoziţiilor legale care stabilesc regimul juridic al antrepozitului fiscal autorizat.

   137. Bunurile traficate prin contrabandă sunt obiect al contrabandei tocmai pentru a fi sustrase de la vămuire, ce implică nu doar verificarea naturii şi cantităţii bunurilor, dar mai ales plata taxelor vamale, a accizelor şi a TVA.

   138. Elocvenţa legăturii dintre plata accizei şi plasarea produselor accizabile în afara sau interiorul antrepozitului fiscal rezultă din prevederile art. 362 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în conformitate cu care producerea, transformarea şi deţinerea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost percepute, sunt permise numai într-un antrepozit fiscal, cu excepţiile prevăzute în prezentul capitol, la alineatul (7) al aceluiaşi articol fiind prevăzut că deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada perceperii accizelor, atrage obligaţia de plată a acestora.

   139. Se mai impune precizarea că, potrivit art. 338 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, produsele accizabile sunt supuse regimului accizelor la momentul producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora, pe teritoriul Uniunii Europene [lit. a)] şi la importul lor pe teritoriul Uniunii Europene [lit. b)].

   140. Accizele devin exigibile la momentul eliberării pentru consum şi în statul membru în care se face eliberarea pentru consum, înţelegând prin eliberare pentru consum importul de produse accizabile, inclusiv neregulamentar, cu excepţia cazului în care produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize – art. 339 alin. (1), art. 340 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   141. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor anterior evocate din Codul fiscal rezultă că noţiunea de eliberare pentru consum nu este sinonimă cu comercializarea şi că deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal poate fi urmarea importului neregulamentar de produse accizabile.

   142. Deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje corespunzătoare, nemarcate sau cu marcaje false, peste limita de 10.000 de ţigarete, atrag/atrage plata obligaţiilor fiscale, taxele fiind datorate în considerarea bunurilor respective, relevant pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal fiind, aşadar, că bunurile sunt produse accizabile, sunt marcate necorespunzător şi se află în afara unui antrepozit fiscal.

   143. În consecinţă, în coordonatele temporale de interes pentru problema de drept ce interesează prezentul recurs în interesul legii, dezincriminarea infracţiunii complexe prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, care în conţinutul său constitutiv absoarbe infracţiunea de deţinere de bunuri în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, determină revenirea la caracterul de sine stătător al acestei din urmă infracţiuni.

   144. Decizia nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale este o decizie de admitere simplă/extremă întrucât prin dispozitivul acesteia s-a constatat că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituţionale, dar nu se poate face abstracţie de considerentele sale care relevă că viciul de neconstituţionalitate a constat în inexistenţa unui prag valoric/temporal etc. cât priveşte faptele asimilate contrabandei, sub care faptele incriminate prin articolul menţionat nu constituie infracţiune (paragraful 33). Curtea a mai reţinut că, din perspectiva principiului ultima ratio în materie penală, nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate, care să justifice sancţiunea penală (paragraful 31).

   145. Obligativitatea dispozitivului, precum şi a considerentelor reprezintă un principiu ce însoţeşte toate deciziile Curţii Constituţionale, indiferent de soluţia pronunţată prin acestea.

   146. Deopotrivă, se subliniază că numai în lipsa unei norme cu caracter special fapta se poate încadra în norma generală, care are caracter subsidiar.

   147. Dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, constatate neconstituţionale prin Decizia nr. 176/2022, sancţionau eludarea plăţii unor impozite şi taxe datorate bugetului de stat.

   148. Or, incriminarea formei speciale de evaziune fiscală prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal protejează relaţii sociale similare, respectiv relaţiile sociale privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin raportare la anumite bunuri şi de o anumită cantitate, condiţii în care apare ca normă specială în raport cu infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 din Codul penal, care numai adiacent/secundar apără relaţiile patrimoniale, obiectul său juridic special fiind dat de relaţiile privind înfăptuirea justiţiei penale.

   149. Obiectul juridic constând în valoarea socială ocrotită ocupă un rol central în construcţia de către legiuitor a incriminării şi, din această perspectivă a obiectului juridic al infracţiunii, legiuitorul a înţeles să asocieze valorii sociale reflectate în relaţiile sociale, în legătură cu regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului consolidat al statului, o protecţie penală edificată în forma specială a infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută la art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, constând în deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul ţării a mai mult de 10.000 de ţigarete – produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător sau cu marcaje false, infracţiune în al cărei obiect material se includ cu evidenţă produsele accizabile provenite din contrabandă, care, raportat la scopul urmărit – de sustragere de la plata datoriilor vamale/fiscale, presupune ca produsele accizabile să se afle în afara antrepozitului fiscal şi să nu fie îndeplinită condiţia marcării conform legii [prevăzută de art. 421 alin. (3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal].

   150. În consecinţă, văzând normele de incriminare aflate în fondul activ legislativ ca urmare a Deciziei nr. 176/2022 a Curţii Constituţionale, se conchide că faptele care au determinat jurisprudenţa neunitară şi au stat la baza problemei de drept analizate în prezentul recurs în interesul legii, comise până la intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul fiscal şi vamal, prin care a fost reincriminată infracţiunea asimilată celei de contrabandă la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, atrag incidenţa dispoziţiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, care au natura juridică a unor dispoziţii legale speciale faţă de cele ale art. 270 din Codul penal, normă cu caracter general.

   151. În raport cu considerentele expuse, se va admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, se va stabili că, urmare ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

   152. Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 473 şi art. 474 din Codul de procedură penală,

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În numele legii

D E C I D E:

    Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

    În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor prevăzute de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal stabileşte că, drept urmare a ieşirii din fondul legislaţiei active a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în perioada 5 mai-16 iunie 2022, deţinerea în afara antrepozitului fiscal şi/sau comercializarea pe teritoriul României peste limita de 10.000 de ţigarete supuse marcării, fără a fi marcate, marcate necorespunzător ori cu marcaje false, provenind din contrabandă, fapte anterioare intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2022, constituie infracţiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală.

    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2023.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
CORINA-ALINA CORBU

Magistrat-asistent,
Elena-Mihaela Mustaţă