Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii
Decizie nr. 17/2023 din 23 octombrie 2023 Dosar nr. 1958/1/2023
1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.958/1/2023 este constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023 (Regulamentul).
2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, procuror-şef al Secţiei judiciare.
4. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.
5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a luat în examinare recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
6. Magistratul-asistent referă cu privire la obiectul recursului în interesul legii, precum şi cu privire la faptul că la dosar au fost depuse hotărâri definitive contradictorii pronunţate de instanţele judecătoreşti, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi un punct de vedere întocmit de un membru al completului.
7. Constatând că nu există chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului de judecată, acordă cuvântul reprezentantului procurorului general asupra recursului în interesul legii.
8. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, expunând cele trei orientări jurisprudenţiale identificate în materia ce face obiectul recursului în interesul legii, arată că procurorul general apreciază ca fiind în litera şi spiritul legii acea orientare, majoritară, potrivit căreia dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, sunt aplicabile şi după data de 1 ianuarie 2016 şi, a fortiori, şi după data de 1 octombrie 2018. Solicită admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii de unificare a practicii, în sensul celor arătate.
9. Constatând că nu există întrebări pentru reprezentantul procurorului general, preşedintele completului declară dezbaterile închise, iar completul de judecată rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
10. La data de 20 iulie 2023, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii vizând următoarea problemă de drept: dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005), coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, anexă la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004), în interpretarea dată acestor texte prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015 (Decizia nr. 11 din 25 mai 2015), mai pot fi sau nu aplicate în privinţa revizuirii drepturilor de pensie cuvenite după data de 1 ianuarie 2016 (când au devenit aplicabile prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare – Legea nr. 263/2010)?
11. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată, formându-se Dosarul nr. 1.958/1/2023.
II. Obiectul recursului în interesul legii
12. Din cuprinsul recursului în interesul legii declarat, potrivit prevederilor art. 514 din Codul de procedură civilă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că, în practica instanţelor, problema de drept enunţată a fost soluţionată diferit.
13. Situaţia premisă a litigiilor în care s-a identificat problema de drept este dată de împrejurarea că, după data de 1 ianuarie 2016 (când au devenit aplicabile prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010), persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 aprilie 2001 [dată la care au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 19/2000), şi au fost abrogate prevederile Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 3/1977)] şi care au lucrat cel puţin 20 de ani în locuri încadrate în grupa I de muncă ori cel puţin 25 de ani în locuri încadrate în grupa a II-a de muncă, invocând prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor dispoziţii normative prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, au solicitat instanţelor de judecată să dispună revizuirea pensiei, prin raportare la un stagiu complet de cotizare redus, corespunzător grupei I de muncă (20 de ani) sau, după caz, grupei a II-a de muncă (25 de ani).
14. Acţiunile pornite de aceste persoane urmăreau revizuirea pensiilor calculate de casele judeţene de pensii, întrucât, ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 (care prevedeau modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001), în procesul de recalculare, care s-a încheiat la data de 1 ianuarie 2006, casele teritoriale de pensii au utilizat, la determinarea punctajului mediu anual necesar calculării cuantumului pensiei, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
15. În opinia reclamanţilor, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la calculul punctajului mediu anual era 20 de ani sau, după caz, 25 de ani, în funcţie de vechimea în muncă realizată în grupa I de muncă, respectiv în grupa a II-a de muncă, acesta fiind stagiul complet de cotizare indicat în Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, în vederea determinării punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv 20, respectiv 25 de ani în grupele superioare de muncă.
16. Cererile de revizuire a drepturilor de pensie au privit perioade ulterioare datei de 1 ianuarie 2016, respectiv intervalul 2016-2021, interval în care în fondul activ al legislaţiei existau deja prevederile art. 1691 şi 1692 din Legea nr. 263/2010.
III. Prevederile legale supuse interpretării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale:
17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005
Art. 2. – „(1) Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.”
Art. 4. – „(1) Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.” 18. Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004
Art. 2. –
” (1) Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare.
(…)
(3) Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.”
IV. Examenul practicii judiciare
19. Analizând hotărârile judecătoreşti pronunţate în materie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a identificat trei orientări jurisprudenţiale.
20. Astfel, într-o primă orientare, instanţele au admis cererile de chemare în judecată şi au obligat casele teritoriale de pensii la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite reclamanţilor prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru activitatea desfăşurată în grupa I de muncă, respectiv 25 de ani pentru activitatea desfăşurată în grupa a II-a de muncă şi la plata diferenţelor băneşti aferente drepturilor de pensie astfel revizuite, cu respectarea termenului general de prescripţie prevăzut de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, calculat de la data introducerii acţiunilor.
21. Aceste instanţe au considerat că dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, sunt aplicabile şi după data de 1 ianuarie 2016 şi, a fortiori, şi după data de 1 octombrie 2018.
22. S-a arătat că, în privinţa reclamanţilor, acesta este stagiul complet de cotizare corespunzător vechimii în muncă realizate în grupe superioare de muncă, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 3/1977, dispoziţiile normative interpretate prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 constituind, în continuare, temei legal pentru revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor şi plata diferenţelor aferente, inclusiv pentru perioade ulterioare datei de 1 ianuarie 2016.
23. Prin art. 1 alin. (2) şi (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, act normativ în temeiul căruia s-au deschis drepturile de pensie ale reclamanţilor, au fost instituite două condiţii fundamentale de stabilire diferenţiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II sau III) şi numărul efectiv de ani lucraţi.
24. În funcţie de aceste două condiţii fundamentale, Legea nr. 3/1977, prin art. 8 alin. (1), a stabilit o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv numai în grupa a III-a de muncă, în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, era de 30 de ani pentru bărbaţi şi 25 de ani pentru femei.
25. Prin excepţie de la regula generală, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 prevedea ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau a II-a de muncă, cărora li se cerea, pentru naşterea dreptului la pensie, o vechime integrală de 20 de ani lucraţi pentru grupa I sau de 25 de ani pentru grupa a II-a.
26. Având în vedere că, potrivit art. 14 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (2) şi (3) şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, pentru stabilirea vechimii în muncă integrale în vederea pensionării trebuie luate în considerare, de la caz la caz, grupa de muncă şi numărul de ani efectiv lucraţi, rezultă că în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă vechimea integrală în muncă cerută pentru deschiderea drepturilor de pensie era de 20 de ani efectiv lucraţi în această grupă, iar pentru persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă vechimea integrală cerută era de 25 de ani efectiv lucraţi în grupa respectivă, aceasta fiind vechimea efectivă care dădea naştere dreptului la pensie.
27. Aplicarea principiului de drept tempus regit actum presupune că dreptul la pensia de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, aspect confirmat de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
28. În consecinţă, ca regulă, condiţiile înscrierii la pensie pentru cei al căror drept s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 sunt cele prevăzute de legea în vigoare la data pensionării, anume Legea nr. 3/1977, cei pensionaţi după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 dobândind dreptul la pensie în condiţiile prevăzute de acest act normativ (situaţie valabilă pentru intervalul 1 aprilie 2001-31 decembrie 2010), în timp ce, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 (1 ianuarie 2011), se vor supune condiţiilor prevăzute de aceasta.
29. Cu deplina respectare a principiului tempus regit actum, în procesul de reformare a sistemului de pensii, declanşat prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, legiuitorul a prevăzut în mod explicit, în art. 4 alin. (1), că: „Determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor din documentaţiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 (…).”
30. În consecinţă, documentaţia şi condiţiile legale avute în vedere la data deschiderii dreptului la pensie de legislaţia anterioară, Legea nr. 3/1977, erau valorificate în mod necesar în procedura de evaluare şi recalculare, documentaţia putând fi completată în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.
31. Pe de altă parte, deşi principiul contributivităţii nu era prevăzut în mod expres în conţinutul Legii nr. 3/1977, astfel cum a fost enunţat în art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 sau în art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010, acesta avea o consacrare în conţinutul legii, sub forma obligaţiei imperative de a se achita contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat [art. 3 alin. (1) din Legea nr. 3/1977].
32. În aceste condiţii apare deplin justificată dispoziţia din art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, de a se considera că „stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare”, întrucât în toată perioada în care un angajat a desfăşurat o activitate permanentă în baza unui contract de muncă a fost achitată contribuţia la fondul asigurărilor sociale de stat.
33. De altfel, această interpretare corespunde şi definiţiei legale a stagiului de cotizare din art. 8 alin. (1) din Legea nr. 19/2000: „Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuţii de asigurări sociale în sistemul public din România, precum şi din alte ţări, în condiţiile stabilite prin acordurile sau convenţiile internaţionale la care România este parte”, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, precedată de Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, a fost adoptată tocmai pentru a se asigura adecvarea dispoziţiilor legislaţiei anterioare la prevederile Legii nr. 19/2000.
34. Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au fost considerate dispoziţii de excepţie de la regulă, aşadar, aplicabile în mod prioritar în interpretarea coroborată a art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, fiind menite a asigura, în mod obiectiv şi rezonabil, un regim juridic mai favorabil celor care, în sistemul Legii nr. 3/1977, au lucrat în grupele superioare de muncă.
35. Pensiile lunare litigioase actuale, provenite din stabilirea efectuată sub imperiul Legii nr. 3/1977 şi recalculate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, au ca element de stabilire „stagiul complet de cotizare”, a cărui durată a fost expres şi limitativ stabilită prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, iar acest element de calcul a rămas nemodificat de Legea nr. 263/2010, care nu a mai prevăzut recalcularea categoriilor de pensii ce fac obiectul ipotezei prezentei sesizări.
36. Instituţia revizuirii drepturilor de pensie a fost prevăzută de legiuitor pentru a modifica drepturile de pensie stabilite prin decizii definitive şi constituie un mijloc prin care se împiedică perpetuarea unei erori de stabilire a pensiei, inclusiv a erorilor care au ca obiect aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte stagiul complet de cotizare utilizat de casele teritoriale de pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanţilor.
37. Astfel, chiar dacă procedura de recalculare a drepturilor de pensie stabilite potrivit legislaţiei anterioare, procedură derulată în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, a fost încheiată în anul 2006, revizuirea în sine, privită ca procedeu tehnic de modificare a drepturilor de pensie, nu ca un drept de sine stătător, a fost păstrată şi în actuala reglementare.
38. Erorile comise de casele de pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamanţilor prin aplicarea unui stagiu de cotizare diferit faţă de cel prevăzut de lege se plasează în timp într-o perioadă în care actele normative de recalculare erau în vigoare, iar efectele revizuirii acoperă întreaga perioadă cuprinsă între data stabilirii iniţiale a drepturilor de pensie recalculate şi data efectuării revizuirii.
39. De altfel, prevederile referitoare la stagiul complet de cotizare conform art. 14 din Legea nr. 3/1977 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 guvernează pensiile reclamanţilor pensionari şi în prezent, întrucât stagiul complet de cotizare cuvenit la data recalculării, potrivit ordonanţei de urgenţă menţionate, ţinând cont de vechimea necesară deschiderii drepturilor la pensie potrivit Legii nr. 3/1977, sub imperiul căreia reclamanţii s-au pensionat, continuă să se ia în calcul la stabilirea pensiei acestora şi sub imperiul legislaţiei actuale, care nu se aplică retroactiv.
40. Nici faptul că în cuprinsul Legii nr. 263/2010 a fost introdus art. 1691, prin Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 192/2015), şi nici introducerea art. 1692, prin Legea nr. 221/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (Legea nr. 221/2018), nu prezintă importanţă în judecarea cauzelor, fiind în fapt recalculări ce trebuie efectuate din oficiu de casele teritoriale de pensii, însă după revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor în raport cu un stagiu de cotizare de 20 de ani sau, după caz, 25 de ani.
41. În ilustrarea acestei orientări jurisprudenţiale majoritare, procurorul general a depus un număr de 54 de hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. I la memoriul de recurs în interesul legii).
42. În cea de-a doua opinie, instanţele au respins cererile de chemare în judecată, arătând că la data la care reclamanţii au solicitat revizuirea drepturilor de pensie erau aplicabile dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 (1 ianuarie 2016), iar dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 erau abrogate expres prin art. 196 lit. n) şi p) din Legea nr. 263/2010, astfel încât, implicit, şi-a încetat aplicabilitatea şi Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
43. Instanţele au arătat că, în raport cu situaţia reclamanţilor, persoane ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat cel puţin 20 de ani în grupa I de muncă, respectiv cel puţin 25 de ani în grupa a II-a de muncă, având în vedere cele stabilite prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, stagiul complet de cotizare, ce trebuia avut în vedere cu ocazia recalculării pensiei în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, era de 20, respectiv 25 de ani, şi nu de 30 de ani.
44. Cu toate acestea, ulterior datei de 1 ianuarie 2016, au devenit incidente alte dispoziţii legale privind recalcularea pensiei. Astfel, în anul 2015 a fost adoptată Legea nr. 192/2015, cu efecte asupra stagiului complet de cotizare.
45. Art. 1691 din Legea nr. 263/2010, introdus prin Legea nr. 192/2015, prevede recalcularea pensiei utilizând stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, respectiv Legea nr. 263/2010, şi cu acordarea unor majorări de punctaj persoanelor care au avut anterior un stagiu complet redus de cotizare.
46. Această interpretare, în sensul utilizării stagiului complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, a fost stabilită prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 6 decembrie 2018 (Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018).
47. Prin urmare, începând cu data de 1 ianuarie 2016, pensionarii se regăsesc în situaţia de recalculare reglementată de art. 1691 din Legea nr. 263/2010 şi nu mai există temei pentru utilizarea unui stagiu complet de cotizare redus.
48. S-a mai arătat că, întrucât nu se judecă o cerere formulată în timpul în care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 era în vigoare şi nici nu se judecă o contestaţie împotriva unei decizii emise de casa teritorială de pensii în aplicarea acestei legi, rezultă că sunt aplicabile numai prevederile Legii nr. 263/2010, pe de o parte, iar, pe de altă parte, că în ultimii 3 ani anteriori cererii întemeiate pe art. 107 din Legea nr. 263/2010 a fost în vigoare tot această lege, astfel că se putea cere numai aplicarea beneficiului legal actual, acela de acordare a punctajului prevăzut de art. 169, 1691 sau 1692 din Legea nr. 263/2010, reclamanţii neputând solicita aplicarea unui act normativ care nu mai este în vigoare, dacă nu atacă în justiţie o decizie emisă pentru punerea în aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pe timpul cât aceasta a fost în vigoare.
49. În sensul acestei opinii, procurorul general a depus un număr de 15 hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. II la memoriul de recurs în interesul legii).
50. În a treia orientare jurisprudenţială s-a considerat că stagiul complet de cotizare de 20 de ani, respectiv de 25 de ani, prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale reclamanţilor) poate fi utilizat la revizuirea drepturilor de pensie doar până la data de 31 decembrie 2015 şi, ulterior, începând cu data de 1 octombrie 2018. Pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 septembrie 2018, acest stagiu de cotizare nu poate fi utilizat, întrucât se opun dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. Aceste instanţe au dispus plata drepturilor aferente pensiei revizuite, fie începând cu data de 1 octombrie 2018, fie cu 3 ani anterior introducerii acţiunii.
51. Soluţia s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010, instanţele reţinând că recalcularea pensiei potrivit acestor dispoziţii legale impune reţinerea stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
52. Or, reclamanţii, deşi nu li s-a stabilit sau recalculat pensia cu reţinerea stagiului redus de 20/25 de ani şi nici nu au obţinut o hotărâre judecătorească în acest sens, sunt îndrituiţi a beneficia la data de 31 decembrie 2015 de un astfel de stagiu redus.
53. Este adevărat că, potrivit art. 1692 din Legea nr. 263/2010, beneficiază de recalculare pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 1691, iar reclamanţii pensionari în cauză nu au beneficiat de aceste prevederi. Însă motivul pentru care au fost excluşi de la recalculare rezultă din art. 1691 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, recalcularea prevăzută de acest text fiind destinată doar pensionarilor care nu au beneficiat de majorarea punctajelor anuale potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 pentru completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008), Legii nr. 218/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare (Legea nr. 218/2008), sau art. 169 din Legea nr. 263/2010.
54. Faptul că reclamanţii au beneficiat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. 169 din Legea nr. 263/2010 nu condiţionează în niciun fel stagiul de cotizare aplicabil acestora la recalcularea drepturilor de pensie în conformitate cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.
55. Dimpotrivă, acordarea majorărilor conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi art. 169 din Legea nr. 263/2010 a fost condiţionată de stagiul complet de cotizare avut în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.
56. După schimbarea concepţiei legiuitorului privind posibilitatea acordării cumulate a majorării de punctaj şi a stagiului de cotizare redus pentru persoanele pensionate în sistemul reglementărilor anterioare, care au desfăşurat activitate încadrată în grupe superioare de muncă, intră în domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 1692 din Legea nr. 263/2010 şi persoanele avute în vedere prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, care au avut vechime în muncă de 20 de ani în grupa I sau 25 de ani în grupa a II-a, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977.
57. Astfel, admiţând cererile de chemare în judecată şi dispunând revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor, pentru intervale anterioare datei de 31 decembrie 2015 şi, respectiv, ulterioare datei de 1 octombrie 2018, aceste instanţe au arătat că, în intervalul 1 ianuarie 2016-30 septembrie 2018, în cazul reclamanţilor, stagiul complet de cotizare nu mai este cel rezultat în urma recalculării conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, ci cel prevăzut de legea în vigoare la data recalculării, conform art. 1691 din Legea nr. 263/2010.
58. Chiar rămânând numai la nivel scriptic, din punct de vedere legal, pentru acest interval temporal casele teritoriale de pensii nu pot fi obligate să utilizeze, la revizuirea drepturilor de pensie ale reclamanţilor, stagiile complete de cotizare de 20 sau 25 de ani, întrucât se opun prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate cu putere obligatorie de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018.
59. În ilustrarea celei de-a treia opinii jurisprudenţiale, procurorul general a depus 6 hotărâri judecătoreşti definitive (anexa nr. III la memoriul de recurs în interesul legii).
V. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
60. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii.
61. Făcând istoricul evoluţiei legislative în domeniul pensiilor până la data de 31 decembrie 2015, cu relevanţă în problema de drept pendinte, şi evidenţiind jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi jurisprudenţa de unificare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, procurorul general a analizat aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi ale art. 2 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, din perspectiva principiului tempus regit actum şi a naturii dreptului la pensie.
62. O primă concluzie rezultată a fost aceea că stagiul complet de cotizare, ca parametru utilizat la stabilirea punctajului mediu anual, în procedura de recalculare a pensiilor stabilite în baza legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, influenţează cuantumul pensiei recalculate şi se reflectă în drepturile de pensie încasate lunar de fiecare pensionar.
63. Ca atare, aplicarea greşită a legii la momentul recalculării se repercutează dincolo de acest moment, în cuantumul lunar al pensiei, iar procedura de revizuire a drepturilor de pensie, prevăzută de art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, constituie un remediu efectiv pentru corectarea aplicării greşite a legii de către casele teritoriale de pensii, în procedura de recalculare a pensiilor ce s-a derulat în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi al Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004.
64. De asemenea, a constatat că, în interpretarea dată dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, stagiul complet de cotizare ce trebuia aplicat la recalcularea drepturilor de pensie stabilite în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 pentru persoanele care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă era de 20 de ani, respectiv 25 de ani, aceasta fiind vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie pentru persoanele care au lucrat în grupe superioare de muncă.
65. Aşadar, în lumina acestei decizii, obligatorie pentru instanţe de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, stagiul complet de cotizare utilizat la recalcularea drepturilor de pensie ale persoanelor care au lucrat efectiv 20/25 de ani în grupa I/a II-a de muncă nu era cel utilizat de casele teritoriale de pensii, de 30 de ani, ci acela indicat şi în dispozitivul şi în considerentele Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015.
66. În continuarea raţionamentului expus, a concluzionat şi că abrogarea expresă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 nu împiedică aplicarea lor în continuare şi după acest eveniment legislativ, în procedurile de revizuire a drepturilor de pensie recalculate în perioada în care acestea au fost în vigoare, întrucât recalcularea acestor drepturi prin reţinerea greşită a unui anumit stagiu complet de cotizare se reflectă în cuantumurile drepturilor de pensie încasate şi după acest moment.
67. De asemenea, a apreciat că dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, nu constituie un impediment la revizuirea drepturilor de pensie stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977, în ipoteza persoanelor care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 sau 25 de ani, conform Deciziei nr. 11 din 25 mai 2015, întrucât aceasta din urmă este pensia cuvenită care, în aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, se compară cu pensia ce ar putea rezulta din aplicarea majorărilor punctajelor anuale realizate în perioadele în care asiguraţii au desfăşurat activităţi în grupe superioare de muncă, prevăzute de art. 1691 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, şi a stagiului complet de cotizare de 30 de ani, indicat în Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018.
68. Intervenţia legislativă din art. 1692 din Legea nr. 263/2010 nu a reintrodus cu titlu general un anume stagiu complet de cotizare, ci a reglementat utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin referire strict la ipoteza persoanelor cărora li s-au aplicat anterior dispoziţiile art. 1691 din aceeaşi lege, care, la alineatul (3) a prevăzut, pentru ipoteza recalculărilor efectuate în temeiul acestui din urmă articol, utilizarea stagiilor complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii, în această situaţie stagiile complete de cotizare fiind, aşa cum s-a decis prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, cele prevăzute de legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv Legea nr. 263/2010.
69. Utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 şi utilizarea unui stagiu complet de cotizare prin aplicarea dispoziţiilor art. 1692 din Legea nr. 263/2010 reprezintă operaţiuni distincte, care se supun unor condiţii diferite.
70. În consecinţă, procurorul general a apreciat că, începând cu data de 1 ianuarie 2016 (când au intrat în vigoare prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010), sunt în continuare aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
VI. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii
71. Prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că:
” în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 (…), coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 (…), stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 este:
– 20 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa I de muncă; şi
– 25 de ani în cazul celor care au lucrat efectiv în grupa a II-a de muncă, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare;
– 30 de ani (în cazul bărbaţilor) şi 25 de ani (în cazul femeilor), pentru cei care au lucrat efectiv în grupa a III-a de muncă, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare.”
72. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 (…), introdus prin Legea nr. 192/2015 (…), sintagma «stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010.”
VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
73. Prin Decizia nr. 1.300 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008 pentru modificarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, aprobată prin Legea nr. 155/2009, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008), ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, aprobată prin Legea nr. 240/2011, cu modificările ulterioare, şi ale Legii nr. 19/2000.
74. Prin Decizia nr. 119 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 mai 2012, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008 şi ale art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008.
75. În considerentele acestor decizii, Curtea Constituţională a reţinut că textele de lege criticate nu creează discriminări între persoanele aflate în aceeaşi situaţie, că ipotezele diferite vizează persoane aflate în situaţii diferite, fapt ce nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, care nu are semnificaţia uniformităţii, astfel că situaţiile juridice diferite justifică şi chiar impun un tratament juridic diferit. Aceste texte au urmărit chiar îndepărtarea unor inechităţi ce rezultau din reglementările anterioare, care nu ţineau cont de anumite bonusuri ce fuseseră acordate la stagiul de cotizare şi care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu reprezentau perioade contributive, astfel că s-a reglementat acordarea unor sporuri care să compenseze aceste inechităţi.
76. Şi dispoziţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010, precum şi cele ale art. 1691 din aceeaşi lege, ultimele în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, au format obiect al unui amplu control de constituţionalitate.
77. Astfel, prin Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 în interpretarea dată prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Curtea Constituţională a reţinut că:
” 50. (…) pentru a beneficia de creşterea punctajelor anuale prevăzută de dispoziţiile art. 1691 din Legea nr. 263/2010, pensionarii vizaţi de acestea trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii: (1) drepturile de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011; (2) au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii şi (3) nu au beneficiat, anterior adoptării art. 1691 din Legea nr. 263/2010, de majorarea punctajelor anuale conform actelor normative enumerate în art. 1691 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, precum şi de majorarea punctajului pentru perioadele realizate în condiţii speciale după data de 1 aprilie 2001.
(…)
52. Dacă art. 1691 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 instituie dreptul la creşterea punctajelor anuale pentru pensionarii care îndeplinesc cele 3 condiţii anterior enumerate, dispoziţiile art. 1691 alin. (3)-(6) din Legea nr. 263/2010 reglementează modalitatea concretă prin care este valorificată creşterea punctajelor anuale. În Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că legea care va «guverna» stagiile complete de cotizare este legea în vigoare la data recalculării pensiilor, adică Legea nr. 263/2010. Această interpretare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie exclude deci posibilitatea ca legea aplicabilă stagiului complet de cotizare să fie cea în vigoare la data stabilirii dreptului de pensie.
(…)
55. Curtea reţine că, pe de o parte, este adevărat că stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 este «guvernat» de legea în vigoare la data recalculării pensiilor acestora, în vreme ce stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010 este «guvernat» de legea în vigoare la data calculării pensiilor acestora. Cu alte cuvinte, acelaşi obiect, adică stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual, este reglementat în mod diferit. Prima facie, deci, s-ar putea spune că legiuitorul îi tratează diferenţiat pe pensionari şi asiguraţi. Pe de altă parte însă, Curtea reţine că legea în vigoare la data recalculării pensiilor celor pensionaţi anterior datei de 1 ianuarie 2011 şi legea în vigoare la data calculului pensiilor celor pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010 reprezintă una şi aceeaşi lege, adică Legea nr. 263/2010, respectiv anexa nr. 5 şi art. 56-59. Rezultă că persoanele pensionate înainte de 1 ianuarie 2011 nu sunt discriminate faţă de cele pensionate ulterior acestei date, din punctul de vedere al legii aplicabile stagiului complet de cotizare care va fi luat în considerare la recalcularea, respectiv la stabilirea pensiilor.”
78. Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 1692 din Legea nr. 263/2010, prin Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 14 iunie 2021 (Decizia nr. 169 din 9 martie 2021). Examinând critica potrivit căreia aceste dispoziţii legale nu reglementează situaţia persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 1691 din aceeaşi lege, respectiv sunt pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv activităţi încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, potrivit legii, dar ale căror pensii nu au fost recalculate în termenele prevăzute de lege, Curtea Constituţională a reţinut că:
” 41. (…) recalcularea pensiei în temeiul art. 1691 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deşi textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispoziţiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aşa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că «recalcularea drepturilor de pensie conform art. 1691 din lege se efectuează din oficiu».
42. Justificarea faptului că dispoziţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 1691 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 1691 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 1691 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 1692 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1692 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 1691 din aceeaşi lege.”
VIII. Opinia judecătorilor-raportori
79. Judecătorii-raportori, constatând că sunt îndeplinite condiţiile regularităţii învestirii, prin prisma dispoziţiilor art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă, au apreciat că prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 nu înlătură şi nu împiedică revizuirea drepturilor de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, reţine următoarele:
IX.1. Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii
80. Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analizarea condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”, precum şi cu cele ale art. 514 din acelaşi cod, referitoare la obiectul recursului în interesul legii şi la titularul dreptului de sesizare.
81. Din conţinutul normelor procedurale menţionate reiese că trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil:
– sesizarea să provină de la titularii expres menţionaţi de legiuitor;
– sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept;
– problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti, prin hotărâri definitive, care să fie anexate sesizării.
82. Din analiza memoriului de recurs în interesul legii, precum şi a documentelor anexate, rezultă îndeplinirea cerinţelor formale de admisibilitate anterior enumerate.
83. Astfel, sesizarea este formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin procurorul general, având anexate hotărâri judecătoreşti definitive prin care a fost tranşată diferit problema posibilităţii aplicării, în privinţa revizuirii drepturilor de pensie cuvenite, după data de 1 ianuarie 2016 – când au devenit aplicabile prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 – a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor acte normative prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
84. Este vorba, în mod evident, de o problemă de drept, în sensul art. 515 din Codul de procedură civilă, care a suscitat soluţii diferite în jurisprudenţa română, iar dovada unor astfel de dezlegări divergente ale problemei de drept menţionate, prin hotărâri definitive, s-a făcut potrivit materialului anexat sesizării cu recurs în interesul legii.
85. Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în interesul legii este admisibil.
IX.2. Asupra fondului recursului în interesul legii
86. Problema de drept care a primit o dezlegare diferită din partea instanţelor naţionale derivă din modul de aplicare a actelor normative care, în succesiunea lor în timp, au reglementat recalcularea pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
87. Orientările jurisprudenţiale divergente s-au materializat în litigii în care, ulterior datei de 1 ianuarie 2016, prin intermediul unor acţiuni în executarea unor obligaţii de a face sau al unor contestaţii împotriva deciziilor de revizuire a cuantumului pensiei, se solicită de către reclamanţi – persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 şi care au lucrat efectiv în grupa I sau a II-a de muncă, astfel cum acestea erau reglementate în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 3/1977 -, obligarea caselor teritoriale de pensii la revizuirea punctajului mediu anual, prin raportare la stagiul complet de cotizare redus, stabilit prin raportare la art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată textelor prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
88. Aşadar, instanţa supremă este sesizată să se pronunţe, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenţei prin recurs în interesul legii, dacă, ulterior datei de 1 ianuarie 2016, când a devenit aplicabil art. 1691 din Legea nr. 263/2010, reclamanţii din litigiile incluse în perimetrul definit anterior mai pot solicita ca recalcularea drepturilor lor de pensie să fie realizată în conformitate cu art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
89. Litigiile rezolvate diferit prin hotărârile judecătoreşti definitive relevă o primă opţiune a instanţelor naţionale de a accepta că art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, coroborate cu art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, continuă să îşi producă efectele în cauzele care privesc drepturi de pensie stabilite în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001. Şi cea de-a treia orientare validează aplicarea deciziei în interesul legii, însă numai până la 31 decembrie 2015 – refuzând-o pentru intervalul cuprins între 1 ianuarie 2016 şi 30 septembrie 2018, prin invocarea art. 1691 introdus în Legea nr. 263/2010 prin art. I pct. 3 din Legea nr. 192/2015 şi interpretat prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018; această orientare relevă însă că, începând cu 1 octombrie 2018, stagiul complet de cotizare redus redevine aplicabil, dar în temeiul art. 1692 din Legea nr. 263/2010. Diametral opus, în cea de-a doua orientare de jurisprudenţă, se consideră că abrogarea prevederilor analizate lipseşte de temei utilizarea unui stagiu de cotizare redus, devenind aplicabilă recalcularea prevăzută de art. 1691 din Legea nr. 263/2010.
90. Pentru argumentele care succedă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii constată că prima orientare jurisprudenţială corespunde aplicării corecte a legii.
91. O scurtă trecere în revistă a cadrului normativ incident în chestiunea examinată prezintă utilitate pentru o viziune de ansamblu asupra normelor legale cu care instanţele judecătoreşti au operat în hotărârile judecătoreşti relevante, anexate sesizării cu prezentul recurs în interesul legii.
92. Astfel, potrivit Legii nr. 3/1977, act normativ sub imperiul căruia s-au deschis drepturile la pensie ale reclamanţilor, calificarea acestora pentru deschiderea dreptului la plată pentru munca depusă şi limită de vârstă a presupus îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege referitoare la vechimea în muncă, grupa de muncă şi vârsta legală pentru pensionare.
93. Acestei legi i-a succedat Legea nr. 19/2000, care a introdus concepte juridice noi care nu aveau corespondent în vechea lege privind pensiile de asigurări sociale de stat: stagiu complet de cotizare, punctaj lunar, punctaj anual, punctaj mediu anual, punct de pensie etc., dar care aveau să fie aplicate ca modalitate de calcul tuturor pensiilor, indiferent de data deschiderii acestui drept.
94. În acest scop, tranzitoriu, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, care a stabilit metodologia de efectuare a evaluării, în vederea recalculării pensiilor sociale de stat stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
95. Tot în acest context a fost necesară completarea cadrului normativ, fiind adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005; scopul acesteia a fost de a recalcula pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 în acord cu prevederile Legii nr. 19/2000, prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii. În procesul de recalculare s-a avut ca reper un stagiu de cotizare de 30 de ani, ceea ce a determinat o modificare a cuantumului lor şi, de aceea, legiuitorul a sesizat necesitatea completării, în scop reparatoriu, a cadrului normativ, în vederea acordării unor majorări pentru pensiile persoanelor care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, fie prin acordarea unui număr suplimentar de puncte, fie prin majorarea punctajelor medii anuale; au fost astfel adoptate, între altele, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 100/2008, Legea nr. 218/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 209/2008.
96. La 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat explicit Legea nr. 19/2000 şi, printre alte acte normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
97. Prin art. 169 din Legea nr. 263/2010 s-a stabilit că pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 şi care au desfăşurat activităţi în locuri încadrate în grupa I sau/şi grupa a II-a de muncă sunt îndreptăţiţi, pe baza unui algoritm determinat, la o creştere a punctajelor anuale realizate în aceste perioade, mai puţin dacă, fiind beneficiarii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special.
98. În condiţiile redefinirii noţiunii de stagiu complet de cotizare şi abrogării actelor normative amintite, faţă de caracterul neuniform al jurisprudenţei în problema revizuirii drepturilor de pensie pentru persoanele al căror drept s-a constituit anterior anului 2001, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a pronunţat Decizia nr. 11 din 25 mai 2015. Prin aceasta s-a statuat asupra naturii procedurii de recalculare iniţiate prin art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, precum şi asupra revizuirii drepturilor de pensie reglementate de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 şi de art. 107 din Legea nr. 263/2010. Totodată, prin decizia în interesul legii, s-a stabilit că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 reprezintă acte normative tranzitorii şi sunt aplicabile efectelor viitoare ale deciziilor de pensionare emise în baza Legii nr. 3/1997, aşadar, inclusiv după intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2011, a Legii nr. 263/2010, al cărei art. 196 a abrogat prin pct. n) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, iar prin pct. p) Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004.
99. S-a reţinut prin decizia pronunţată că,
” (…) dată fiind această novaţie legislativă, rezultă că şi cei al căror drept la pensie s-a deschis sub imperiul Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare, din punctul de vedere al mijloacelor procesuale de asigurare a respectării drepturilor lor pot recurge la invocarea dispoziţiilor din actele normative succesive, anume art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd că, «în situaţia în care se constată erori în stabilirea şi în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile şi modificările legale, atrăgând, după caz, răspunderea celor vinovaţi», sau ale art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, având un conţinut similar: «În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii, respectiv casa de pensii sectorială operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.»
Prin urmare, se constată că şi în prezent este posibilă aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în procesele declanşate în condiţiile arătate, chiar dacă acest act normativ este abrogat, întrucât evaluarea în vederea recalculării şi recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001 (aşadar, în baza Legii nr. 3/1977, cu modificările şi completările ulterioare), în mod necesar trebuie a fi realizate în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât raportul juridic de drept material este guvernat de aceste norme.”
100. S-a statuat că, în privinţa mijloacelor procesuale, dispoziţiile legii noi sunt deplin aplicabile, iar în ceea ce priveşte dreptul substanţial, acesta este şi rămâne guvernat de condiţiile impuse de legea sub care s-a născut. Pentru aceste raţiuni, efectele acestei decizii nu au încetat să se producă în condiţiile art. 518 din Codul de procedură civilă, astfel încât ele sunt aplicabile şi în prezent.
101. Au succedat Legea nr. 192/2015, în vigoare din 1 ianuarie 2016, care a introdus în Legea nr. 263/2010 art. 1691, prin care se redimensionează sfera aplicării art. 169 din legea privind sistemul unitar de pensii publice, şi Legea nr. 221/2018, în vigoare din 1 octombrie 2018, prin care este introdus art. 1692, care stabileşte că beneficiarii aplicării art. 1691 au dreptul la recalcularea pensiei, cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau unor hotărâri judecătoreşti, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.
102. Anterior introducerii în Legea nr. 263/2010 a art. 1692 prin Legea nr. 221/2018, jurisprudenţa a sesizat dificultăţi în aplicarea art. 1691 alin. (3), aşa încât a fost activat din nou mecanismul de unificare a practicii judiciare.
103. A fost, astfel, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, care a avut în vedere totalitatea actelor normative în vigoare în domeniul recalculării pensiilor şi determinării punctajelor medii anuale la data pronunţării ei.
104. Prin dispozitivul acestei decizii s-a stabilit că semnificaţia alineatului (3) din art. 1691 din Legea nr. 263/2010 este aceea că stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, corespunzător fiecărei situaţii, se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj.
105. Prezentând evoluţia normativă a instituţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat în decizia menţionată, în paragrafele 71-82, că modificarea intervenită prin Legea nr. 221/2018 relevă o schimbare a concepţiei legiuitorului care, până la acel moment, stabilea sistematic că nu pot fi cumulate, în persoana aceluiaşi destinatar, atât beneficiul majorării de punctaj, cât şi cel al folosirii, la recalcularea pensiei, a stagiului de cotizare redus, reglementat de dispoziţii normative cu caracter special. Începând cu 1 octombrie 2018 însă, legiuitorul a cumulat cele două beneficii, punctajul suplimentar şi stagiul redus de cotizare, prin introducerea, în corpul legii, a art. 1692, iar nu prin modificarea art. 1691, preexistent. Astfel, la recalcularea, potrivit Legii nr. 221/2018, a pensiei persoanelor care s-au aflat sub incidenţa art. 1691 din Legea nr. 263/2010, urma a se ţine seama de stagiile complete de cotizare stabilite în baza legii sau a unor hotărâri judecătoreşti la 31 decembrie 2015, aceasta fiind prevederea legală în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj. Chiar pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2016 şi 1 octombrie 2018, punctajul mediu anual se raportează la stagiul de cotizare avut în vedere de lege sau stabilit judiciar la 31 decembrie 2015, adică cel redus, dacă pensionarul a lucrat în grupe superioare de muncă ori în condiţii speciale ori deosebite.
106. Conchizând, instanţa supremă a subliniat cu acea ocazie, în considerentul 83 al deciziei, că interpretarea pe care o dă art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 „nu se poate considera că aduce atingere celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 40 din 22 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 11 din 25 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, prin care au fost stabilite stagii de cotizare reduse la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001”.
107. La rândul său, Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, în examinarea constituţionalităţii sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii” din art. 1691 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, precum şi a dispoziţiilor art. 1692 din aceeaşi lege.
108. Prin aceasta, instanţa de contencios constituţional a subliniat că:
” 41. (…) recalcularea pensiei în temeiul art. 1691 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deşi textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispoziţiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, aşa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că «recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor art. 1691 din lege se efectuează din oficiu».
42. Justificarea faptului că dispoziţiile art. 1692 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 1691 din aceeaşi lege nu a avut loc se găseşte în aceea că, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 1691 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu şi-au îndeplinit în unele cazuri obligaţia de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 1691 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispoziţiilor art. 1692 din aceeaşi lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 1692 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 1691 din aceeaşi lege.”
109. Or, toată această suită de acte normative şi hotărâri pronunţate atât de Curtea Constituţională, cât şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie relevă, corespunzător modului în care în prima orientare jurisprudenţială s-a susţinut, că aplicarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 – art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) – şi a dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 – art. 2 alin. (1) – continuă în privinţa dreptului la pensie care s-a născut anterior anului 2001 şi s-a aflat, chiar tranzitoriu, sub incidenţa acestora. O pensie pentru care dreptul s-a deschis sub Legea nr. 3/1977 şi care a fost recalculată, pentru adaptarea parametrilor ei la tipologia impusă prin Legea nr. 19/2000, s-a raportat permanent la stagiul complet de cotizare utilizat pentru stabilirea punctajului mediu anual şi continuă să se afle, dat fiind caracterul permanent al dreptului la pensie, sub influenţa acestor norme ori de câte ori se pune problema verificării modului lui de stabilire.
110. În privinţa exercitării acestui mecanism de îndreptare a oricărei erori sunt şi rămân aplicabile actele normative sub care s-a născut şi sub care s-a recalculat dreptul, prin aplicarea Legii nr. 263/2010, care prevede această posibilitate prin art. 107 alin. (1) şi (2). Această concluzie este în deplin acord cu deciziile pronunţate de instanţa de contencios constituţional, prin care se reţine că instituţia juridică a revizuirii apare ca o modalitate de punere în acord a cuantumului pensiei cu dispoziţiile legale în vigoare la momentul stabilirii pensiei, neputându-se vorbi despre afectarea retroactivă a unui drept câştigat.
111. Pe cale de consecinţă, în considerarea efectuării concrete a unei operaţiuni de revizuire a pensiei, sunt şi rămân incidente şi statuările cu caracter obligatoriu regăsite în Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, respectiv acelea că stagiul complet de cotizare care trebuie aplicat pentru recalcularea dreptului la pensie stabilit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 în favoarea persoanelor care au lucrat efectiv 20 de ani în grupa I de muncă ori 25 de ani în grupa a II-a de muncă este echivalent vechimii în muncă în grupele superioare, cerută de legislaţia în vigoare la data deschiderii acestui drept.
112. Este deplin valorificabil, în mod complementar, argumentul surprins de reprezentantul Ministerului Public în memoriul de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul că abrogarea, la 1 ianuarie 2011, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 a plecat de la prezumţia respectării, în toate cazurile, a dispoziţiilor acestora în privinţa deciziilor de pensie emise în perioada de referinţă şi, pe cale de consecinţă, a epuizării efectelor acestor norme.
113. Dacă totuşi în unele cazuri aceste dispoziţii au fost greşit aplicate, nu se poate considera că pentru revizuirea deciziilor de pensie din perioada de referinţă ele nu mai pot fi incidente. Astfel, abrogarea dispoziţiilor legale în discuţie relevă funcţia acestui instrument de tehnică legislativă, aceea de asanare a legislaţiei şi nicidecum negarea efectelor viitoare ale aplicării lor în procedura de recalculare, potrivit principiului tempus regit actum.
114. Astfel cum s-a reţinut corect în opinia majoritară, se constată că, pe calea revizuirii, este admisibilă restabilirea legalităţii şi corectitudinii valorificării stagiului de cotizare, ca element component al algoritmului de recalculare.
115. Cum toate textele de lege menţionate prevăd că se va menţine în plată cuantumul cel mai mare al pensiei, rezultă că, în prima etapă, acest proces de recalculare succesivă este doar scriptic, la final urmând a se stabili dacă pensia astfel rezultată este mai mare decât cea în plată şi, în raport cu această comparaţie, vor fi plătite şi eventuale diferenţe pentru 3 ani anteriori, aflaţi în interiorul termenului de prescripţie.
116. Această interpretare, majoritară, a instanţelor este cea corectă, întrucât trebuie făcută distincţie între procedura de revizuire, pe care chiar Curtea Constituţională o defineşte ca fiind cadrul legal de corectare a erorilor, nu doar de calcul propriu-zis, ci şi de aplicare incorectă a unui text de lege, pe de o parte, şi procedura de recalculare prin valorificarea unor elemente noi care decurg fie din faptul asiguratului, care adaugă, de exemplu, ani de stagiu, fie din reevaluarea viziunii legislative a legiuitorului, pe de altă parte. Or, în cauză s-a pus problema revizuirii drepturilor de pensie, şi nu a recalculării lor.
117. Celelalte două opinii exprimate în jurisprudenţă valorifică direct în procedura de revizuire textele de lege nou-apărute în Legea nr. 263/2010, referitoare la recalcularea pensiilor.
118. Această interpretare este rezultatul aplicării instituţiei revizuirii prin raportare, exclusiv, la fondul activ al legislaţiei la data formulării cererii, caz în care aceste instanţe au observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 nu mai era în vigoare şi că au intervenit alte două etape de recalculare a pensiilor în baza unor algoritmi modificaţi, pe care le-au aplicat prioritar în soluţionarea cererii de revizuire, interpretare ce contravine atât viziunii Curţii Constituţionale (Decizia nr. 169 din 9 martie 2021), cât şi dezlegării date prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015.
119. De altfel, sensul art. 1691 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 nu poate fi acela de a menţine în plată o pensie greşit calculată şi al imposibilităţii revizuirii ei în condiţiile prevăzute de art. 107 alin. (1) şi (2) din această lege, deoarece nu s-ar putea efectua o firească comparaţie legală între o pensie greşit calculată pe baza actelor normative anterioare şi cea care ar rezulta din aplicarea alineatelor precedente ale aceluiaşi articol.
120. Or, cea de-a doua orientare jurisprudenţială, care a influenţat necesitatea promovării acestui recurs în interesul legii, şterge posibilitatea efectuării acestei comparaţii legale, din moment ce premisa ei fundamentală este aceea că este exclusă posibilitatea revizuirii drepturilor la pensie ale titularilor care au obţinut aceste drepturi prin raportare la stagii de cotizare reduse, de 20 şi, respectiv, 25 de ani, după data de 31 decembrie 2015.
121. A treia orientare jurisprudenţială, deşi converge cu prima, în sensul că acceptă aplicarea în continuare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 şi a Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 până la 31 decembrie 2015, apreciază că stagiul de cotizare redus nu mai poate fi luat în considerare pentru perioada 1 ianuarie 2016-30 septembrie 2018, ca urmare a art. 1691 din Legea nr. 263/2010, aşa cum a fost interpretat prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, însă ulterior redevine aplicabil, dar numai în temeiul art. 1692, introdus în Legea nr. 263/2010 prin Legea nr. 221/2018.
122. Nici această opinie nu concordă cu prevederile legale. Art. 1692, introdus în Legea nr. 263/2010 prin Legea nr. 221/2018 începând cu 1 octombrie 2018, „trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 1691 din aceeaşi lege,” astfel cum arată Curtea Constituţională în Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, adică titularilor drepturilor de pensie cărora le fusese aplicată creşterea de punctaj prevăzută de art. 1691 din aceeaşi lege şi urmăreşte să permită corectarea situaţiilor în care pensionarul ar fi fost prejudiciat prin aplicarea respectivei dispoziţii legale, cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare complet de 30 de ani.
123. Într-o astfel de interpretare, se perpetuează o situaţie de aplicare greşită a legii, în considerarea calculului originar eronat, împiedicându-se procesul de restabilire a stării de drept prin mijlocul procesual al revizuirii efectuate în condiţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010, cu aplicarea stagiului de cotizare impus iniţial de Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005. Soluţia corectă este ca, în funcţie de această revizuire, să se aprecieze asupra aplicabilităţii textelor de lege subsecvente, astfel încât cuantumul actual al pensiei să reflecte aplicarea corectă a tuturor actelor normative în succesiunea lor temporală, care au influenţat, de-a lungul timpului, cuantumul drepturilor de pensie.
124. Pentru toate aceste considerente,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
În numele legii
D E C I D E:
Admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 1691 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, nu înlătură şi nu împiedică revizuirea drepturilor de pensie cu aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată cu completări prin Legea nr. 78/2005, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operaţiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în interpretarea dată acestor texte prin Decizia nr. 11 din 25 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 octombrie 2023.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
CORINA-ALINA CORBU
Magistrat-asistent,
Elena Adriana Stamatescu