Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
C O M U N I C A T
În ședința din 9 decembrie 2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, legal constituit în cauză, a soluționat un recurs în interesul legii, fiind pronunțată următoarea soluție:
Decizia nr. 24 în dosarul nr. 2119/1/2024
Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 460 alin. (5) lit. b) şi d) şi alin. (6) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modificată şi completată şi ale pct. 38 din Titlul IX – „Impozite şi taxe locale” – Capitolul II – „Impozitul pe clădiri şi taxa pe clădiri” – Secţiunea a 4-a – „Calculul impozitului pe clădirile nerezidenţiale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016, în sensul de a se stabili, dacă, după depunerea declaraţiei de impunere şi stabilirea impozitului pe clădirile nerezidenţiale prin raportare la valoarea clădirii rezultată din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, valoarea impozabilă a clădirii mai poate fi sau nu stabilită, pentru acelaşi an fiscal de referinţă, pe baza unui raport de evaluare, dacă nu au intervenit schimbări cu privire la starea fizică şi/sau regimul juridic al clădirii.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 decembrie 2024.
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Biroul de Informare şi Relaţii Publice