Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
C O M U N I C A T
În şedinţa din 20 ianuarie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă, legal constituit în fiecare dintre cauze, a soluționat unsprezece sesizări în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind pronunțate următoarele soluții:
Decizia nr.1 în dosarul nr. 1716/1/2024
Admite, în parte, sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 nu devin aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești şi al parchetelor de pe lângă acestea prin efectul abrogării dispoziţiilor art. 42 din Legea nr. 50/1996.
Respinge ca inadmisibilă sesizarea, în ceea ce priveşte dezlegarea chestiunii de drept referitoare la condiţia stabilirii domiciliului sau a reşedinţei pentru recunoaşterea dreptului prevăzut de art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.2 în dosarul nr. 2143/1/2024
Admite sesizarea Curţii de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, formulată în dosarul nr. 5495/30/2022 şi, în parte, sesizările Tribunalului Maramureş – Secţia I civilă, formulate în dosarele nr. 2739/100/2023 şi nr. 3008/100/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (24) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Oradea – Secţia I civilă, formulată în dosarul nr. 1526/111/2023, în ceea ce priveşte următoarea chestiune de drept:
„Dacă dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, pentru voucherele de vacanţă cuvenite şi neacordate, aferente anului 2020, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018, coroborat cu dispoziţiile art. 100 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că obligația de a prevedea sume în buget cu această destinație revine angajatorului sau Ministerului Sănătății, reclamanții fiind angajați ai unui spital clinic județean de urgență – UPU.”
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea Curţii de Apel Pitești – Secţia I civilă, formulată în dosarul nr. 3149/90/2021, cu privire la următoarea chestiune de drept:
„În interpretarea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 şi a Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, cu modificările şi completările ulterioare, refuzul angajatorului de a acorda vouchere de vacanţă, în condiţiile prevederii de sume cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli legal aprobat, dă dreptul angajatului să solicite despăgubiri, constând în contravaloarea acestor vouchere, precum şi în dobânzi legale penalizatoare?”.
Respinge, ca inadmisibile, sesizările formulate de Tribunalul Maramureş – Secţia I civilă, formulate în dosarele nr. 2739/100/2023 şi nr. 3008/100/2023, în privinţa următoarelor chestiuni de drept:
„Dacă art. 1 alin. (2) raportat la art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2019 poate fi interpretat în sensul că, în ipoteza în care voucherele de vacanţă nu au fost emise în anul fiscal în care trebuiau emise, angajatorul poate fi obligat la emiterea voucherelor de vacanţă sau, din contră, aceste norme se impun a fi interpretate în sensul că ulterior angajatorul poate fi obligat doar la despăgubiri egale cu contravaloarea voucherelor de vacanţă neacordate.
Dacă modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2019 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 131/2021 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, aprobată cu modificări prin Legea nr. 130/2023, cu modificările ulterioare, poate fi interpretată în sensul că a instituit permisiunea acordării voucherelor de vacanţă şi în anul 2021, având în vedere interdicţia iniţial instituită prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.
În cazul în care răspunsul la cea de-a doua întrebare este în sensul că angajatorul poate fi obligat la emiterea voucherelor de vacanţă, în această situaţie se pot acorda dobânzi sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1.531 alin. (1) din Codul civil?”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.3 în dosarul nr. 2147/1/2024
Admite, în parte, sesizarea formulată de Tribunalul Cluj – Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 6.150/117/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea dispozițiilor art. 2729 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările şi completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 60 alin. (3) al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile repunerii polițistului „în funcţia deţinută şi în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie sau suspendării”, și „repunerii în toate drepturile băneşti avute la data punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care au fost private pe perioada punerii la dispoziţie, respectiv a suspendării din funcţie, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale”, includ:
– actualizarea sumelor achitate ca urmare a repunerii în funcție cu rata indicelui de inflație;
– plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție și până la data plății efective;
– plata retroactivă a valorii corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 341 alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, dacă la data punerii la dispoziție își desfășura activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite.
În interpretarea dispozițiilor art. 2729 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, și a dispozițiilor art. 13, art. 16 și art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condiţiile în baza cărora poliţistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament şi recuperare, cu modificările ulterioare, măsura compensării drepturilor de care a fost privat polițistul pe perioada punerii la dispoziţie sau a suspendării nu include compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar neefectuat.
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind interpretarea dispozițiilor art. 2729 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul includerii sau neincluderii, în categoria drepturilor cuvenite polițistului repus în funcție, a totalității “sporurilor și drepturilor pecuniare aferente funcției pe care fiecare dintre reclamanți ar fi deținut-o în lipsa punerii la dispoziție, incluzând, însă fără a se limita la, sporul de fidelitate, sporul pentru studii superioare, sporul pentru păstrarea confidențialității etc.; avansările în grad; majorările salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5% pentru titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional clasa I (…)”.
Obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică din 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.4 în dosarul nr. 2117/1/2024
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava – Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.296/40/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
„Posibilitatea includerii în baza de calcul a pensiei militare stabilite conform dispozițiilor Legii nr. 223/2015 a sumelor brute acordate cu titlu de majorare salarială conform art. 32 alin. (2) din Anexa 1 din Decretul nr. 195/2020 şi art. 47 alin. (2) din Anexa 1 din Decretul nr. 240/2020 şi art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/14.05.2020 din perioada martie-iunie 2020, prin raportare la dispozițiile art. 4 pct. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/27.08.2020”.
Obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.5 în dosarul nr. 2118/1/2024
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. 25787/3/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor Cap. I lit. A pct. 3 nr. crt. 6 din Anexa nr. I a Legii-cadru nr. 153/2017, respectiv a Cap. II lit. B pct. I lit. a) nr. crt. 6 din Anexa nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 în corelare cu prevederile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 585/1990, art. 3 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Institutului Medico-Militar, aprobat prin Ordinul M.Ap.N. nr. 102/2009 şi art. 291 din Legea nr. 1/2011, art. 198 din Legea nr. 199/2023, salarizarea personalului cu funcţii de conducere (şef birou) din cadrul Institutului Medico-Militar se stabileşte conform Anexei nr. I a Legii-cadru nr. 153/2017 Cap. I lit. A pct. 3 nr. crt. 6 sau conform Anexei nr. VIII a Legii-cadru nr. 153/2017 Cap. II lit. B pct. I lit. a) nr. crt. 6”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.6 în dosarul nr. 2122/1/2024
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1207/121/2022*, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă funcţiile publice ocupate de către reclamanţi, în concret, pot fi analizate, din perspectiva principiului „la muncă egală sau similară drepturile salariale trebuie să fie egale” prin raportare la funcţiile publice din cadrul altor autorităţi aflate pe alte paliere de funcţionare, având competenţe şi atribuţii adiacente şi ierarhice supraordonate.
Obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.7 în dosarul nr. 2123/1/2024
Respinge, ca inadmisibile, sesizările conexate formulate de Tribunalul Galaţi – Secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 4295/121/2023 şi de Tribunalul Vrancea – Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr. 165/91/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarele chestiuni de drept:
„Dacă pentru funcţiile publice efectiv ocupate de către reclamanţi se acordă sau nu sporul de confidenţialitate de 15 % aplicat la salariul de bază”
şi, respectiv,
„Dacă salariul de bază altfel cum este definit de art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la care se calculează sporul de condiţii vătămătoare poate include sporul de confidenţialitate dacă astfel s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească având ca obiect egalizare salarii la nivel maxim în plată în raportare cu funcţionarii aflaţi în situaţii similare de grad, gradaţie, vechime şi funcţie, pronunţată după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017”.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.8 în dosarul nr. 2144/1/2024
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Alba – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă în dosarul nr. 6477/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Modalitatea de raportare și stabilire a nivelului de salarizare începând cu data de 1 ianuarie 2020 a salariaților din cadrul Autorității pentru Administrarea Activelor Statului, conform anexei nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în ipoteza emiterii actului administrativ privind transformarea prin efectul legii a posturilor de natură contractuală în funcții publice, potrivit art. 407 și art. 612 alin. (1) din Codul administrativ.
Obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.9 în dosarul nr. 2161/1/2024
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov – Secţia civilă, în dosarul nr. 1899/93/2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind „acordarea retroactivă, de la data de 1 iunie 2022, a majorării salariale stabilite la art. 140 alin. (1) lit. a) coroborat cu alin. (4) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti sub nr. 155/31.05.2022; acordarea retroactivă, din data de 1 noiembrie 2022, a sporului de vechime majorat la 25% aplicat la salariul de bază lunar brut şi a concediului de odihnă de 29 de zile stabilite la art. 105 alin. (1) lit. A), respectiv art. 68 alin. (1)-(4) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti sub nr. 155/31.05.2022; acordarea majorării salariale de 2%, stabilită la art. I din actul adiţional nr. 3 la contractul colectiv de muncă menţionat, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti sub nr. 4/24.11.2022; acordarea retroactivă, de la data de 1 iulie 2019, a sporului pentru condiţii nocive prevăzut la art. 105 alin. (1) lit. C) din contractul colectiv de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă al municipiului Bucureşti sub nr. 155/31.05.2022”.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.10 în dosarul nr. 2164/1/2024
Respinge ca inadmisibilă sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov – Secţia civilă, în dosarul nr. 44162/3/2017*, privind lămurirea chestiuni de drept relativă la posibilitatea restituirii către contribuabili a sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la pensia suplimentară reglementată iniţial prin Decretul nr. 141 din 28 februarie 1967 privind pensiile militare de stat şi pensia suplimentară, în ipoteza în care, la stabilirea pensiei în baza dispoziţiilor din Legea nr. 223/2015 s-a aplicat plafonul de 85% prevăzut de art. 30 din această lege.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
Decizia nr.11 în dosarul nr. 2186/1/2024
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a Civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
„Dacă în interpretarea dispoziţiilor art. 133 alin. (2), alin. (4), ale art. 102 alin. (4), alin. (5) şi alin. (8^1), art. 111 alin. (6) teza finală şi ale art. 165 pct. 1 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, în cuprinsul planului de reorganizare trebuie cuprinse şi creanţele înscrise sub condiţie suspensivă, iar în caz afirmativ, dacă prin raportare la aceleaşi prevederi legale, creanţele înscrise sub condiţie suspensivă trebuie provizionate în cuprinsul planului de reorganizare”.
Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2025.
După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Biroul de Informare şi Relaţii Publice