Domnule Președinte al României,
Stimați membri ai Consiliului Superior al Magistraturii,
Constituim astăzi al patrulea Consiliu Superior al Magistraturii, după modificările legislative intervenite în anul 2004 și sunt sigură că deja resimțim cu toții, responsabilitatea extraordinară care stă pe umerii Consiliului care se constituie astăzi, garantul constituțional al independenței justiției.
Doamnelor și domnilor,
Am avut ocazia de a lucra de-a lungul timpului cu alte două componențe ale Consiliului Superior al Magistraturii așa încât am constatat în mod direct faptul că fiecare dintre ele s-a confruntat cu provocări legate de construirea sau de întărirea unui sistem judiciar cu adevărat independent. Societatea însă a evoluat, așteptările sale au crescut și cred că pot spune, fără teama de a greși, că acest Consiliu se va confrunta cu cel mai ridicat nivel de exigență al cetățenilor față de sistemul judiciar de până acum, în condițiile în care:
Pe de o parte avem deja în vigoare noile legi ale justiției, care sunt rezultatul unui amplu proces de dezbateri, care a demonstrat că justiția și organizarea judiciară rămân subiecte de mare interes pentru societatea românească și, sub unele aspecte, generează încă o aprinsă controversă.
În acest context, rolul nostru ca judecători și procurori nu este însă de a ”face” legea, ci de a o aplica, iar rolul nostru ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii este de a lua măsurile necesare pentru o funcționare eficientă și modernă a sistemului judiciar. Pentru că în calitatea actului de justiție rezidă prestigiul, încrederea și susținerea societății acordată justiției, iar această susținere, această conștientizare de către cetățean a misiunii fundamentale a sistemului judiciar, reprezintă una dintre cele mai importante garanții ale independenței acestuia.
Cred așadar că rezolvarea promptă a problemelor de credibilitate cu care se confruntă și astăzi sistemul judiciar sub unele aspecte ar putea să reprezinte o prioritate a noului Consiliu.
Pe de altă parte, sfârșitul anului 2022 a adus pentru România ridicarea Mecanismului de cooperare și verificare, un pas important în sensul recunoașterii faptului că România este astăzi un stat dezvoltat din punct de vedere democratic, cu un sistem judiciar credibil. Pentru noi, ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, acest eveniment marchează însă o sporire a responsabilității și nu o diminuare a ei. Trebuie să ne asigurăm că putem garanta în continuare, în contextul cooperării instituite pentru toate statele membre prin Mecanismul privind statul de drept, creșterea calității activității judiciare și consolidarea celor mai înalte standarde de integritate și de independență. Si nu va si ușor.
În egală măsură, perioada următoare va prezenta provocările ei și din perspectiva consolidării statutului judecătorilor și procurorilor, inclusiv în componenta lui financiară. Avem deja o preconizată reformă a sistemului de pensii de serviciu, care a generat din păcate o emoție colectivă care ne afectează atât pe noi ca sistem judiciar cât și pe cetățenii României, în contextul în care ieșirea din sistem a multor colegi cu mare experiență și dovedită valoare profesională poate afecta, cel puțin pe termen scurt, daca nu și pe termen mediu, calitatea actului de justiție.
În acest context, aș dori să subliniez faptul că toate aceste chestiuni trebuie să fie abordate cu maximă responsabilitate deopotrivă atât în exteriorul cat și în interiorul sistemului judiciar.
Responsabilitatea din exteriorul sistemului judiciar rămâne întemeiată pe înțelegerea corecta a rolului pe care aspectele legate de statutul judecătorului sau procurorului îl joacă pentru independența acestuia. Garanțiile financiare care se acordă magistratului reprezintă astfel nu doar o compensație pentru sistemul de incompatibilități și interdicții sau condițiile de muncă, dar și o garanție acordată până la urmă cetățeanului în sensul că este asigurat cadrul necesar pentru o judecată corectă, onestă, imparțială, protejată de orice influență externă.
Pe de altă parte, responsabilitatea care trebuie să vină dinspre noi, dinspre interiorul sistemului judiciar, este poate chiar și mai importantă. Trebuie să acceptăm realitatea că soluțiile legislative care privesc statutul nostru trebuie să fie deopotrivă constituționale și acceptabile din punctul de vedere al societății pe care o deservim. Ca urmare, pentru orice garanție pe care ne-o acordă societatea ar trebui să oferim cetățenilor rezultate concrete sub aspectul îmbunătățirii celerității și calității actului de justiție.
Este responsabilitatea noastră comună să facem ca modernizarea justiției să fie și perceptibilă cetățenilor. Rezultatele nu trebuie să se vadă doar în rapoarte, în statistici sau în studii specializate, ele trebuie să poată fi văzute ”cu ochiul liber” și resimțite ca atare de justițiabil. Numai astfel, alături de o mai mare coeziune a sistemului în ansamblu, vom putea ca prin dezbatere și dialog cu celelalte puteri ale statului să consolidăm aspectele de interes pentru justiția din România.
Acest proces de eficientizare va fi fără îndoială dificil, în condițiile în care numărul mare de pensionări va spori în perioada imediat următoare încărcătura colegilor rămași în activitate, cu efect direct asupra duratei procedurilor. Rolul Consiliului este de a lua măsurile necesare pentru a putea gestiona cât mai eficient aceste vulnerabilități și, din nou, nu va fi o misiune ușoară.
În același timp, as dori să ne asumăm cu toții faptul că Justiția trebuie să-și întemeieze rolul de putere a Statului pe forța argumentului, pe dezbatere onestă, chiar contradictorie, pe cinste și imparțialitate.
Ca reprezentanți ai sistemului judiciar avem totuși un mare avantaj față de celelalte puteri ale statului, suntem la adăpost de lupta politică, astfel că, în teorie, nimic nu ne împiedică să manifestăm un mai mare grad de coeziune, de unitate, în ceea ce privește îndeplinirea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.
Ca dorință personală, mi-aș dori să evităm introducerea oricăror forme de partizanat în cadrul noului Consiliul și chiar daca sunt sigură că vor exista opinii contrare asupra multor chestiuni, nu aș vrea să ne simțim sau să fim percepuți ca fiind unii împotriva celorlalți. Cred că este un aspect deosebit de important pentru sănătatea și pentru imaginea sistemului judiciar și că o atitudine constructivă, pro-activă poate fi propagată dinspre Consiliu către întreg sistemul judiciar, cu rezultate pozitive în ceea ce privește coeziunea acestuia.
Aș vrea să atingem momentul în care în justiție să avem curente de opinie diferite și aflate în dezbatere, dar să nu mai avem niciodată confruntare și aversiune reciprocă.
Aș dori să închei cu o referire la un ultim aspect. Multă vreme focusul activității Consiliului Superior al Magistraturii l-a constituit magistratul. Era absolut normal, pentru că trebuia construit un sistem judiciar funcțional, care să beneficieze de o independență efectivă și care să fie constituit din judecători sau procurori al căror statut să le permită evitarea sau respingerea oricărei interferențe exterioare.
A fost un proces lung și dificil și, după părerea mea, a fost o reușită, a ultimelor trei consilii. O reușită fără de care integrarea deplină a României în Uniunea Europeană nu ar fi fost posibilă. Astăzi, suntem însă în punctul în care consolidarea în continuare a independenței și a celorlalte elemente ținând de statutul magistratului este posibilă numai prin orientarea focusului sistemului judiciar nu doar spre nevoile magistratului, ci mai mult spre nevoile cetățeanului.
Unificarea și coerența jurisprudenței, calitatea și rapiditatea actului de justiție, calitatea motivărilor, efectuarea de anchete penale profesioniste și rapide, recompensarea performanței sunt indicatori de eficiență care trebuie urmăriți mai concret și mai ferm, iar acest Consiliu ar putea să fie poate mai sensibil în primul rând la ceea ce societatea își dorește din partea justiției, în plan secund la ceea ce justiția își dorește de la societate.
Va mulțumesc tuturor pentru atenția acordată